ICCJ. Decizia nr. 3823/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3823/2013
Dosar nr. 7879/1/2012/al
Şedinţa publică de la 18 septembrie 2013
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea formulată la 10 iulie 2013 contestatorul K.L. a solicitat completarea deciziei nr. 2492 din 24 aprilie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra unui motiv de contestaţie în anulare, respectiv asupra tardivităţii recursului declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice. În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ.
Cererea formulată de petent, privind completarea dispozitivului deciziei nr. 2492 din 24 aprilie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, este inadmisibilă, pentru următoarele argumente.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 2812 C. proc. civ. rezultă că încuviinţarea unei cereri de completare a unei hotărâri judecătoreşti este admisibilă exclusiv, atunci când instanţa a omis a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces la un tribunal independent şi imparţial, cu plenitudine de jurisdicţie, care trebuie să se pronunţe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestit, prin efectul introducerii unei cereri.
Prin prezenta cerere de completare a dispozitivului, în care face referiri la tardivitatea recursului declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, petentul tinde, în realitate, către schimbarea soluţiei pe fond a cauzei, intrată în puterea de lucru judecat, ceea ce este de neconceput într-o atare procedură judiciară.
Pentru nemulţumirile legate de modalitatea de cercetare pe fond a cauzei, petentul a avut la îndemână căile de atac prevăzute de lege, pe care, dealtfel, le-a şi exercitat.
În speţă însă, se cere completarea dispozitivului deciziei civile nr. 2492 din 24 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care contestaţia în anulare formulată de petent împotriva deciziei nr. 5150 din 9 iulie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respinsă, soluţia fiind determinată de faptul că greşelile materiale invocate de petentul contestator constituie, de fapt, greşeli de judecată.
În atare situaţie, instanţa nu a omis a se pronunţa asupra vreunui motiv de contestaţie în anulare, ci a soluţionat cauza din perspectiva faptului că greşelile de judecată nu echivalează cu greşelile materiale la care se referă dispoziţiile art. 318 teza 1 C. proc. civ.
De altfel, acest motiv de contestaţie în anulare, respectiv tardivitatea recursului, a fost analizat de instanţa de recurs, care a respins excepţia tardivităţii.
Faţă de aceste aspecte cererea de completare a dispozitivului se va respinge ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de contestatorul K.L., privind completarea dispozitivului deciziei nr. 2492 din 24 aprilie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3822/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3839/2013. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
