ICCJ. Decizia nr. 3819/2013. Civil. Strămutare. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3819/2013
Dosar nr. 3136/1/2013
Şedinţa publică de la 18 septembrie 2013
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin decizia nr. 2762 din 21 mai 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatorii H.S., H.M., H.I.V., O.E., H.N.A. împotriva deciziei nr. 2270 din data de 17 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, reţinându-se că, în speţă, contestatorii au formulat contestaţie în anulare împotriva unei hotărâri pronunţate în calea de atac a contestaţiei în anulare.
Aşa fiind, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., potrivit căruia calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare poate fi promovată numai împotriva unei decizii pronunţate în recurs, neputând fi extinsă, prin analogie, la hotărârile date în alte căi extraordinare de atac.
Împotriva acestei decizii au formulat contestaţie în anulare contestatorii H.I.V., O.E., R.G.S., H.S. şi H.M. în motivarea căreia şi-au manifestat nemulţumirea asupra modului de soluţionare a fondului cauzei întrucât intimaţii au avut câştig de cauză pe faza unor acte false.
La termenul de judecată din data de 18 septembrie 2013, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra contestaţiei în anulare, având a se pronunţa, cu prioritate, asupra excepţiei inadmisibilităţii acesteia.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Hotărârea contestată în cauză, din punct de vedere procedural, deşi are caracterul irevocabil impus de cerinţele exprese ale dispoziţiilor art. 317 teza I , nu îndeplineşte cerinţele aceluiaşi text de lege prevăzute în cea de-a doua teză, cu referire la motivele ce nu au putut fi invocate în apel sau recurs.
Intenţia legiuitorului la redactarea acestui text de lege a vizat în mod categoric controlul judiciar, în cale de retractare, numai al hotărârilor supuse deja reformării. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 318 din C. proc. civ. ce fac trimitere expresă la hotărârile instanţelor de recurs.
Pe de altă parte, nici condiţia impusă de dispoziţiile art. 320 alin. (3) din C. proc. civ. nu este îndeplinită, cu referire la calea de atac exercitată împotriva unei hotărâri date în contestaţia în anulare, în condiţiile în care textul invocat vizează o hotărâre ce soluţionează fondul cauzei.
Dacă s-ar admite ipoteza în care o hotărâre pronunţată în contestaţie în anulare ar fi supusă unei noi contestaţii în anulare, în alte condiţii decât cele prevăzute în art. 321 din C. proc. civ., situaţia în speţă, soluţiile pronunţate sub aspect procedural ar da naştere unor situaţii juridice care ar destabiliza ordinea de drept avută în vedere de legiuitor la reglementarea sistemului de jurisdicţie.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Trebuie menţionat şi faptul că prin motivele de contestaţie în anulare dezvoltate în scris de contestatori nu s-a invocat nici unul din cele două motive de contestaţie reglementate de art. 317 C. proc. civ., ci doar faptul că instanţele care au instrumentat cauza în fond nu ar fi analizat corect raportului juridic dedus judecăţii.
O astfel de susţinere nu poate reprezenta motiv de contestaţie în anulare, conform art. 317 şi nici conform art. 318 C. proc. civ.
Cum, cu ignorarea deciziei anterioare care s-a pronunţat asupra admisibilităţii promovării unei cai de atac de retractare împotriva unei decizii pronunţată tot asupra unei cai de atac de retractare, aceiaşi contestatori au promovat în cauza de faţă tot o cale de atac de retractare la o decizie pronunţată asupra unei alte căi de atac de retractare, Curtea apreciază încălcarea de către aceştia a prevederilor art. 723 C. proc. civ. conform cărora: "Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege".
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, se va respinge contestaţia în anulare, nefiind întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 317 alin/ (1) şi 318 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii H.I.V., O.E., R.G.S., H.S. şi H.M. împotriva deciziei nr. 2762 din 21 mai 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. 2604/1/2013.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3818/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3821/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
