ICCJ. Decizia nr. 3902/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3902/2013
Dosar nr. 7151/1/2012
Şedinţa publică din 23 septembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. 7151/1/2012, la data de 1 aprilie 2013, contestatoarea D.M.R. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 6854 din 08 noiembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatoarea a susţinut că decizia pe care o contestă este „ilegală şi inadmisibilă din toate punctele de vedere” şi că va formula plângere la C.E.D.O.
La data de 27 martie 2013, contestatoarea a depus la dosar o completare a motivelor contestaţiei în anulare, în care a susţinut că imobilul nu a fost trecut niciodată în proprietatea statului, astfel că intimaţii nu aveau cum să solicite Primăriei să emită un ordin pentru acest imobil.
În dovedirea celor susţinute solicită încuviinţarea probei cu martori şi punerea sa în posesie cu privire la acest imobil.
În drept, invocă dispoziţiile art. 317 pct. 1, 2 şi 3 din Noul C. civ.
Înalta Curte, la termenul din 23 septembrie 2013, a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 din C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Căile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).
Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Contestaţia în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.
Această cale de atac nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural.
Fiind o cale de retractare şi nu de cenzură judiciară, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond ce au fost soluţionate de instanţă şi care s-a pronunţat asupra motivelor de casare invocate de parte.
În consecinţă, faţă de cele dezvoltate de contestatoare cu titlu de motive ale căii extraordinare de atac, se constată că acestea nu pot fi încadrate în dispoziţiile legale anterior enumerate, astfel că Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea D.M.R. deciziei civile nr. 6854 din 08 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 39/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3903/2013. Civil → |
|---|
