ICCJ. Decizia nr. 3927/2013. Civil. Constatare nulitate act. Evacuare. Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3927/2013
Dosar nr. 553/33/2012
Şedinţa publică de la 13 noiembrie 2013
Asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5142 din 13 octombrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 553/34/2012 al Tribunalului Specializat Cluj, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul P.N.Ţ.C.D. - Organizaţia Judeţeană Cluj în contradictoriu cu pârâţii SC T.G. SRL, R.G. şi J.E.
S-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta SC T.G. SRL.
S-a dispus evacuarea reclamantului din imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. Cluj-Napoca.
A fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei SC T.G. SRL în cuantum de 49.842,65 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul P.N.Ţ.C.D. - Organizaţia Judeţeană Cluj.
Împotriva aceleaşi hotărâri a declarat apel şi M.O., solicitând anularea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul specializat în vederea punerii în discuţie a cererii de intervenţie în interesul reclamantului P.N.Ţ.C.D. Filiala Cluj, cerere înregistrată la 03 noiembrie 2010, asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat.
Prin Decizia nr. 70 din 16 mai 2012 pronunţată de Curtea de Cluj, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de P.N.Ţ.C.D. Cluj-Napoca şi s-a respins apelul declarat de M.O. împotriva sentinţei civile nr. 5142 din 13 octombrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 553/34/2012 al Tribunalului Specializat Cluj.
În motivarea deciziei, în ceea ce priveşte apelul declarat de reclamantul P.N.Ţ.C.D. Cluj, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 s-a stabilit în sarcina reclamantului apelant obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 21.931,25 lei, iar în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 32/1995 timbru judiciar în sumă de 2,8 lei.
Constatând că apelul nu a fost timbrat anticipat, că reclamantul apelant nu s-au conformat obligaţiei de timbrare potrivit înştiinţărilor transmise la data de 05 mai 2012 - fila 9, respectiv 09 mai 2012 - fila 13, lipsind taxa judiciară de timbru în sumă de 21.931,25 lei şi timbru judiciar în sumă de 2,8 lei, că nu ne aflăm în prezenţa unei acţiuni sau persoane faţă de care operează scutirea legală de obligaţia timbrării, instanţa de judecată a dat eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum şi O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar şi a dispus anularea apelului, ca netimbrat.
În atare situaţie, instanţa de apel a constatat că apelul declarat de intervenientul Moldovan Ovidiu apare ca neavenit, chiar dacă a fost legal timbrat, în lipsa unui apel valid al părţii pentru care a intervenit, având în vedere că cererea de intervenţie a fost formulată în interesul reclamantului, impunându-se respingerea lui.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul P.N.Ţ.C.D. - Filiala Cluj şi intervenientul M.O.
În motivarea recursului, reclamantul P.N.Ţ.C.D. - Filiala Cluj a susţinut următoarele critici:
1. Nelegala citare pentru termenul de judecată la care instanţa a pronunţat decizia atacată.
Recurentul - reclamant arată că prin cererea de declarare a apelului, a ales domiciliul procesual în Cluj-Napoca, judeţul Cluj, iar instanţa de apel nu l-a citat la adresa indicată încălcând în mod flagrant dispoziţiile procedurale.
Invocând dispoziţiile art. 85 şi 93 C. proc. civ., susţine că nu a fost citat la adresa indicată, motiv pentru care în cauză sunt incidente prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
2. Consideră recurentul - reclamant că prezenta acţiune este scutită de taxa de timbru, întrucât suntem în prezenţa unei acţiuni întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, privind imobile preluate în mod abuziv de stat.
Arată că a solicitat, în conformitate cu art. 17 din Legea nr. 10/2001 anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC T.G. SRL pe de o parte, şi R.G. și J.E., pe de altă parte şi că, potrivit art. 50 din Legea nr. 10/2001: „cererile sau acţiunile în justiţie, precum şi transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi şi de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru".
Astfel, susţine că în mod greşit instanţa de apel a anulat apelul, ca netimbrat, cu atât mai mult cu cât într-un prim ciclu procesual această problemă s-a mai dezbătut, iar Tribunalul Cluj a dispus casarea unei sentinţe (care de asemenea a anulat ca netimbrată acţiunea) şi a dispus în mod legal că prezenta acţiune este scutită de plata taxei de timbru.
Instanţa de fond şi apel nu au fost competente să judece prezentul litigiu, astfel încât în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 alin. (3) C. proc. civ.
Susţine recurentul că suntem în prezenţa unei acţiuni în constatarea nulităţii absolute al unui contract de vânzare-cumpărare al unui imobil, iar jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat faptul că acţiunile având ca şi obiect constatarea nulităţii absolute al unui contract de vânzare-cumpărare al unui imobil sunt de natură civilă chiar dacă una dintre părţi ar fi comerciant.
În mod greşit instanţele care au judecat până în prezent acest litigiu au apreciat că am fi în prezenţa unui litigiu de natură comercială, iar Tribunalul Comercial (Specializat) ar fi competent să judece în prima instanţă prezentul litigiu.
Fiind vorba de o acţiune întemeiată pe dispoziţiile unei legi speciale (Legea nr. 10/2001) care stabileşte în favoarea instanţelor civile competenţa materială a soluţionării cauzelor, este irelevant faptul că intimata S.C. T.G. SRL este o societate comercială de vreme ce natura contractului este civil.
Prin urmare, susţine recurentul - reclamant că suntem în prezenţa unei acţiuni civile, iar competenţa de soluţionare în prima instanţă a prezentului litigiu revine exclusiv Tribunalului Civil Cluj.
În raport de motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (5) şi art. 304 pct. 3 C. proc. civ., reclamantul solicită admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente.
Prin recursul declarat, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., intervenientul M.O. aduce următoarele critici:
1. Motivele care au dus la anularea apelului reclamantului sunt nelegale, astfel încât circumstanţele care au dus la neanalizarea pe fond a apelului său sunt de asemenea nelegale.
Susţine că pentru singurul termen de judecată din data de 16 mai 2012 din faţa Curţii de Apel Cluj, procedura de citare a fost nelegal îndeplinită întrucât reclamantul P.N.Ţ.C.D. - Filiala Cluj nu a fost citat la sediul indicat pentru comunicarea actelor de procedură şi nu a avut cunoştinţă nici de termenul de judecată şi nici de obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
2. Pe de altă parte apelul formulat de către P.N.Ţ.C.D. Cluj - Napoca a fost nelegal anulat raportat la dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 10/2001 care prevede în mod expres că acţiunile în justiţie având ca obiect prevederile Legii nr. 10/2001 sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
Astfel, cererea de chemare în judecată formulată de către P.N.Ţ.C.D. Cluj este întemeiată pe dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 10/2001 şi în mod nelegal s-a stabilit în sarcina P.N.Ţ.C.D. Cluj - Napoca obligaţia de a timbra apelul formulat şi în egală măsură la fel de nelegală a fost şi măsura anularii acestuia pentru neplata taxei judiciare de timbru.
3. Sentinţa nr. 5142 din 13 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj şi Decizia civilă nr. 70/2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj au fost pronunţate de către instanţe necompetente material.
Astfel, consideră recurentul - intervenient că instanţele specializate (comerciale) nu au fost competente de a soluţiona litigiul având în vedere că vânzarea - cumpărarea imobilului în litigiu este indiscutabil o operaţiune juridica civilă chiar dacă una dintre părţile contractante este o societate comercială întrucât acest aspect nu conferă raportului juridic născut din contract un caracter comercial.
Constatarea se impune faţă de prevederile art. 3 C. com. în care sunt enumerate in mod expres actele obiective de comerţ în categoria căreia nu a fost inclusă vânzarea - cumpărarea bunurilor imobile.
Cu referire la obiectul vânzării - cumpărării comerciale în doctrină s-a arătat că din moment ce art. 3 pct. 1 şi 2 C. com. obiectul vânzării cumpărării îl formează doar productele, mărfurile şi titlurile de credit adică bunurile mobile, înseamnă că în concepţia Codului comercial vânzarea -cumpărarea bunurilor imobile reprezintă operaţiuni civile şi nu comerciale. Excluderea acestor contracte din categoria actelor de comerţ de către legiuitorul român evidenţiază intenţia acestuia de a le păstra caracterul civil independent de intenţia părţilor. în consecinţa, împrejurarea că una dintre părţile contractante este o societate comercială, nu atrage automat incidenţa dispoziţiilor art. 4 C. com.
4. Recurentul - intervenient arată că a formulat cererea de intervenţie în temeiul art. 49 alin. (2) C. proc. civ. şi aceasta nu a fost pusă în discuţia părţilor, iar instanţa investită cu soluţionarea cauzei nu s-a pronunţat cu privire la admisibilitatea în principiu a acesteia potrivit art. 52 alin. (1) din acelaşi cod.
Apreciază că sunt îndeplinite cerinţele de admisibilitate ale intervenţiei aşa cum sunt prevăzute de art. 49 şi următoarele C. proc. civ.
Nepronunţarea instanţei de fond asupra cererii de intervenţie formulate încalcă dispoziţiile imperative de procedură şi drepturile procesuale ale celorlalte părţi din proces, soluţie inacceptabilă în condiţiile în care Moldovan Ovidiu a intervenit tocmai pentru a sprijini apărările reclamantului P.N.Ţ.C.D. Filiala Cluj.
Solicită recurentul - intervenient aplicarea dispoziţiilor art. 313 C. proc. civ. şi după casarea deciziei atacate trimiterea dosarului unei instanţe competente civile în afara competenţei Curţii de Apel Cluj.
Intimata - pârâtă SC T.G. SRL Cluj - Napoca a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarilor cererilor de recurs.
La data de 30 ianuarie 2013, P.N.Ţ.C.D. Bucureşti a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul recurentului - reclamant P.N.Ţ.C.D. - Filiala Cluj cerere semnată de preşedintele P.N.Ţ.C.D. A.P., arătând că susţine recursul precum şi interesele P.N.Ţ.C.D. -Organizaţia Judeţeană Cluj şi solicită admiterea recursului.
De asemenea, intervenientul P.N.Ţ.C.D. Bucureşti arată că imobilul asupra căruia poartă prezenta cauză constituie sediul unei organizaţii teritoriale şi apreciază ca fiind nelegală modalitatea de restituire a imobilului în care se află sediul filialei Cluj, de către R.A.P.P.S., care a nesocotit dreptul de preemţiune al reclamantului şi că a apreciat de cuviinţă aplicarea unui pact comisoriu de gradul IV, după ce 3 ani de zile l-a ignorat şi a înţeles să încaseze chirie de la reclamantul - recurent, acceptând în mod evident tacita relocaţiune.
Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarilor cererii de recurs constată că recursul declarat de filiala Cluj a P.N.Ţ.C.D. a fost însuşit de către P.N.Ţ.C.D., care a formulat cerere de intervenţie accesorie, precizând că „susţine recursul astfel cum a fost formulat, precum şi interesele recurentei P.N.Ţ.C.D. -Organizaţia Judeţeană Cluj, organizaţie teritorială din cadrul P.N.Ţ.C.D." şi în consecinţă excepţia urmează a fi respinsă, ca urmare a însuşirii recursului filialei, de către însuşi partidul.
Referitor la calitatea de reprezentant a avocatului L.M., potrivit împuternicii avocaţiale din 30 mai 2012 depusă la fila 18, acesta a fost împuternicit de către intervenientul M.O. să redacteze recursul, şi în consecinţă şi cu privire la intervenient excepţia este nefondată şi urmează a fi respinsă.
În ceea ce priveşte recursul reclamantului P.N.Ţ.C.D., din analizarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că în temeiul art. 11 din Legea nr. 149/1997 privind taxele judiciare de timbru şi respectiv art. 1 din O.G. nr. 32/1997 privind timbrul judiciar, curtea de apel a stabilit, în sarcina reclamantului, obligativitatea achitării unei taxe judiciare de timbru în sumă de 21.931,25 lei şi a timbrului judiciar în sumă de 2,8 lei şi în consecinţă prin procesul - verbal de îndeplinire a procedurii de citare (fila 12 dosar apel) comunicat reclamantului la data de 9 mai 2012, i s-a pus în vedere să achite taxele precitate şi să depună întâmpinare, până la termenul de 16 mai 2012.
Reclamantul nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, nu a uzat de prerogativă legală de a solicita reexaminarea obligativităţii de a plăti taxa judiciară de timbru (invocată în recurs) şi nici nu s-a prezentat la instanţă.
Astfel fiind, curtea de apel a aplicat în mod legal dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 149/1997, coroborate cu dispoziţiile art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a acestei legi şi dispoziţiile art. 9 din O.G. nr. 32/1997 şi a dispus anularea apelului reclamantului ca netimbrat şi a respins apelul declarat de intervenientul M.O., deşi acest apel a fost legal timbrat, deoarece cererea de intervenţie a fost formulată în interesul reclamantului şi în consecinţă nu putea fi analizată în lipsa unui apel valid al părţii în interesul căreia s-a formulat cererea de intervenţie.
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs privind anularea apelului ca netimbrat şi scutirea reclamantului de a achita taxa judiciară de timbru sunt nefondate şi în consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins.
Celelalte motive de recurs privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru (neinvocată în apel) precum şi stabilirea naturii litigiului (civil sau comercial) nu mai pot fi analizate, deoarece apelul a fost anulat ca netimbrat, în mod legal.
Potrivit principiului accesorium sequitur principale, cererea de intervenţie formulată în recurs de către P.N.Ţ.C.D. în interesul reclamantului recurent, precum şi recursul declarat de intervenientul M.O. în favoarea aceluiaşi reclamant P.N.Ţ.C.D., vor fi respinse, ca urmare a respingerii recursului părţii în favoarea căreia au fost formulate, cu precizarea că intervenientul M.O. nici nu avea calitatea să formuleze motive de recurs privind obligaţia de a achita taxele de timbru de către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarilor cererilor de recurs, invocată de intimata - pârâtă SC T.G. SRL Cluj - Napoca.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.N.Ţ.C.D. - Filiala Cluj împotriva Deciziei civile nr. 70 din 16 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de P.N.Ţ.C.D. Bucureşti în interesul recurentului - reclamant P.N.Ţ.C.D. - Filiala Cluj.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenientul M.O. împotriva Deciziei civile nr. 70 din 16 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 3920/2013. Civil. Acţiune în anulare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3942/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
---|