ICCJ. Decizia nr. 4003/2013. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4003/2013
Dosar nr. 9346/83/2010
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1223 din 20 octombrie 2011 Tribunalul Satu Mare a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC F. SRL Oradea - societate în insolvenţă reprezentată de administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B.M. în contradictoriu cu pârâta SC P.C. SRL pentru rezoluţiune contract şi daune interese.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 5000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că, între părţile în litigiu s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 15 septembrie 2009, prin care reclamanta în calitate de cumpărător înţelegea să dobândească o cantitate de 1000 tone porumb boabe până la data de 30 octombrie 2009 la preţul de 0,35 lei/kg + T.V.A.
Tribunalul a constatat că în cauză nu sunt întrunite condiţiile pentru admisibilitatea rezoluţiunii judiciare, întrucât neexecutarea de către pârâtă a obligaţiei de livrare a mărfii, în condiţiile din contract s-a datorat intervenţiei reclamantei care a pretins doar o parte a porumbului corespunzător necesităţilor fermei din Hereclean, iar din probele administrate în cauză nu poate fi reţinut, pe seama pârâtei, refuzul de îndeplinire a obligaţiei asumate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen legal, reclamanta SC F. SRL Oradea, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Oradea, secţia a II -a civilă de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 128/ CA din 18 decembrie 2012 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC F. SRL -prin administrator judiciar G.E.F.I.N. Insolv Ipurl, fiind obligată să plătească intimatei suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat cu privire la criticile aduse hotărârii că acestea sunt nefondate, în mod corect reţinând prima instanţă că, pe de o parte reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a porumbului deja livrat, fiind nevoie de demararea procedurii insolvenţei, iar plata contravalorii pentru cerealele livrate în baza contractelor anterioare s-a făcut cu întârziere, instanţa constatând în mod pertinent că, sub aspectul conduitei părţilor şi a bunei-credinţe a acestora, se impune analiza în raport cu toate obligaţiile existente în cadrul raporturilor comerciale derulate între ele.
De asemenea s-a reţinut că, sub aspectul dovedirii prejudiciului nu s-a făcut dovada concludentă a sumei solicitate, ori a faptului că s-ar fi achiziţionat porumb la preţul indicat în oferta depusă la dosar ori la preţul invocat în precizarea cererii introductive.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta SC F. SRL Oradea, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, iar pe fondul cauzei admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată.
Criticile aduse deciziei atacate se referă în esenţă la faptul că, hotărârea instanţei este nelegală, fiind pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 969 C. civ.
În argumentarea acestui motiv de recurs, recurenta consideră că, faţă de neexecutarea obligaţiei de livrare a pârâtei corelată cu creşterea preţului porumbului, reclamanta era perfect îndreptăţită să invoce excepţia de neexecutare a contractului, astfel că, nu era nevoire de nici o înţelegere în acest sens, cum greşit a apreciat instanţa de apel.
O altă critică vizează faptul că, cele două instanţe au reţinut în motivarea hotărârilor faptul că, nu poate fi reţinută culpa intimatei pentru neexecutarea contractului tocmai pentru că reclamanta ar fi cerut reducerea ritmului livrărilor şi apoi suspendarea livrărilor, aspect care în opinia recurentei se apreciază că a fost combătut cu acte, în administrarea probei cu înscrisuri.
În acest context, recurenta apreciază că instanţa de apel, în mod greşit a reţinut faptul că, abia în cursul soluţionării apelului reclamanta ar fi solicitat intimatei livrarea cantităţii de porumb rămase, sens în care aceasta şi-ar fi manifestat disponibilitatea pentru reînnoirea înţelegerii, având în vedere că, dispoziţiile art. 1021 C. civ. conferă creditorului alegerea de a cere executarea contractului sau rezoluţiunea cu daune-interese, fără a fi obligat să-şi justifice opţiunea.
Analizând critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, urmând ca recursul reclamantei SC F. SRL Oradea să fie admis, casată decizia atacată şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru următoarele considerente:
Modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi solicitată, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atunci „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Din perspectiva acestui motiv de recurs, recurenta a pus în discuţie aplicarea greşită, de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 969 C. civ., întrucât între părţi există un contract valabil încheiat, aflat în vigoare, care nu a fost executat, iar cererea reclamantei de rezoluţiune a fost respinsă, intimata refuzând executarea.
În acest sens, critica reclamantei se constată a fi întemeiată, având în vedere că, prin întâmpinarea depusă la instanţa de fond, pârâta a recunoscut că a acceptat un alt calendar de livrarea porumbului, arătând că acesta nu a fost livrat la datele solicitate pentru că nu s-a achitat factura pentru orz, aspect ce relevă că s-a imputat neexecutarea unui alt contract, sens în care se reţine că între părţi au existat două contracte diferite.
În acest context, se reţine că instanţele au aplicat, în mod greşit dispoziţiile art. 1020 C. civ., deşi exista culpa în neexecutare a reclamantei, aceasta refuzând plata porumbului livrat, ca o consecinţă a faptului că pârâta a menţionat că va livra cantitatea de porumb rămasă, dar în condiţiile pieţei actuale, totodată reţinându-se că, la data de 11 noiembrie 2009 nu s-a imputat reclamantei neplata porumbului, conform contractului de formează obiectul litigiului de faţă.
Toate aceste aspecte care nu au fost analizate, cu ocazia soluţionării apelului urmează să fie lămurite de instanţa de apel prin suplimentarea materialului probator, privind reevaluarea neexecutării contractului, dacă în cauză se poate reţine o neexecutarea a contractului imputabilă pârâtei, în acelaşi context urmând a se face verificări şi sub aspectul dovedirii prejudiciului, totodată avându-se în vedere considerentele expuse de prima instanţă, criticile pârâtei şi apărările reclamantei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va admite recursul declarat de SC F. SRL Oradea, cu consecinţa casării deciziei din apel şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC F. SRL Oradea prin administrator judiciar G.E.F.I.N. Insolv Ipurl împotriva Deciziei nr. 128/ CA din 18 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3942/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4019/2013. Civil. Ordonanţă... → |
|---|
