ICCJ. Decizia nr. 3988/2013. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3988/2013
Dosar nr. 1781/33/2012
Şedinţa publică din 25 septembrie 2013
Asupra recursului constată următoarele:
Urmare declinărilor competenţei de soluţionare a cauzei de către Judecătoria Vişeu de Sus, prin sentinţa civilă nr. 1033 din 26 aprilie 2012 şi de către Tribunalul Maramureş, secţia I civilă, prin decizia nr. 775/R din 14 noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, prin decizia nr. 236/R din 25 ianuarie 2013, rectificată cu privire la căile de atac care pot fi exercitate împotriva sa prin încheierea pronunţată de aceeaşi curte de apel la 31 ianuarie 2013, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de M.G. împotriva sentinţei civile nr. 1767 din 31 mai 2010 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în Dosar nr. 6198/100/2009, a sentinţei civile nr. 3534 din 19 decembrie 2002 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în Dosar nr. 6055/2002 şi a deciziei civile nr. 994/R/17 octombrie 2007 a Tribunalului Maramureş pronunţată în Dosar nr. 1533/336/2007, pe care le-a menţinut.
S-a reţinut că revizuentul a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru contrarietate de hotărâri, revizuirea sentinţei civile nr. 1767 din 31 mai 2010 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în Dosarul nr. 6198/100/2009, sentinţei civile nr. 3534 din 19 decembrie 2002, pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în Dosarul nr. 6055/2002 şi deciziei civile nr. 994/R/17 octombrie 2007 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în Dosarul nr. 1533/336/2007.
Pornind de la prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca acea instanţă să fi evocat, prin hotărârea atacată cu revizuire, fondul cauzei, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, decât cea care fusese aleasă până în acel moment, în acelaşi sens fiind şi statuările jurisprudenţei şi doctrinei.
Or, în speţă, s-a constatat de către curtea de apel că una dintre hotărârile a cărei revizuire se cere, respectiv decizia civilă nr. 994/R/17 octombrie 2007 a Tribunalului Maramureş nu evocă fondul cauzei, întrucât prin aceasta s-a admis recursul declarat de M.D. împotriva sentinţei nr. 1504 din 6 iunie 2007 a Judecătoriei Vişeu de Sus, care a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, fiind necesară administrarea de probe noi.
În ceea ce priveşte sentinţa civilă nr. 1767 din 31 mai 2010 a Tribunalului Maramureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, s-a reţinut că aceasta nu este o hotărâre dată de o instanţă de recurs prin evocarea fondului, ori o hotărâre care să fi rămas definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, fiind susceptibilă doar de recurs.
Referitor la sentinţa civilă nr. 3534 din 19 decembrie 2002 a Judecătoriei Vişeu de Sus, s-a constatat că prin aceasta s-a admis o plângere întemeiată pe dispoziţiile legii fondului funciar, astfel încât, nici această hotărâre nu este o hotărâre dată de o instanţă de recurs prin evocarea fondului, ori o hotărâre care să fi rămas definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, fiind susceptibilă doar de recurs.
Curtea a constatat, aşadar, că hotărârile care s-au cerut a fi revizuite nu se circumscriu dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea fiind, astfel, inadmisibilă.
Pe de altă parte, s-a reţinut că nu sunt întrunite nici condiţiile de admisibilitate a unei cereri de revizuire, prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit textului de lege indicat ca temei legal al cererii, revizuirea este posibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: să existe hotărâri definitive potrivnice, indiferent dacă acestea au fost date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; respectivele hotărâri potrivnice să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, cerinţa triplei identităţi fiind justificată pe considerentul de a se proteja puterea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească.
Or, în speţă, s-a constatat nu sunt întrunite cerinţele art. 322 pct. 7 teza I C. proc. civ., respectiv nu este vorba despre hotărâri definitive potrivnice, pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, având în vedere că:
Prin sentinţa nr. 1767 din 31 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Maramureş în Dosarul nr. 6198/100/2009, s-a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de către M.G., în contradictoriu cu Primăria oraşului B. - Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar şi a fost obligată pârâta să-i comunice reclamantului un răspuns la cererea înregistrată sub nr. 9234 din 27 mai 2009.
Prin sentinţa civilă nr. 3534/2002, pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în Dosarul nr. 6055/2002, s-a admis plângerea formulată de M.G., prin mandatar M.D., în contradictoriu cu intimata Comisia locală B. de aplicare a legilor fondului funciar şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta să procedeze din nou la punerea în posesie a reclamantului asupra suprafeţei de 3 ha 200 mp pădure şi 4600 mp păşune împădurită, atribuită prin Hotărârea nr. 96/2001, cu delimitarea în teren a parcelei.
Tribunalul Maramureş, prin decizia civilă nr. 994 din 17 octombrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 1533/336/2007, în baza art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., a admis recursul declarat de M.D. împotriva sentinţei civile nr. 1574 din 6 iunie 2007 a Judecătoriei Vişeu de Sus, care a fost casată, cauza fiind trimisă aceleaşi instanţe spre rejudecare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul M.G., solicitând modificarea în tot şi obligarea pârâtei Comisia locală de fond funciar B. să procedeze conform sentinţei civile nr. 3534/2002 a Judecătoriei Vişeu de Sus, sentinţei civile nr. 1767 din 31 mai 2010 a Tribunalului Maramureş şi deciziei civile nr. 994/R/17 octombrie 2007 a Tribunalului Maramureş.
A arătat că pârâta nu s-a conformat dispoziţiilor hotărârilor menţionate şi că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi conţine motive contradictorii, străine de natura cauzei, încălcându-se autoritatea de lucru judecat.
A mai precizat că în mod greşit instanţa a pronunţat soluţia recurată, cererea de revizuire nereferindu-se la Dosarul nr. 331/336/2012 al Judecătoriei Vişeu de Sus.
Prin precizările depuse la 9 septembrie 2013, recurentul a arătat că nu a solicitat revizuirea sentinţelor civile nr. 1767/2010 şi nr. 3534/2002 şi a cerut ca pârâta să respecte dispoziţiile hotărârilor menţionate.
Recursul este nul.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanţei raportat la motivul de recurs invocat.
Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigenţele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din cod.
În speţă, însă, nu există posibilitatea încadrării în motivele de nelegalitate prevăzute de textul de lege menţionat, recurentul nesusţinând în vreun fel nelegalitatea soluţiei din apel şi neaducând niciun fel de critici acesteia, limitându-se doar a susţine generic că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau că motivele sunt contradictorii şi străine naturii cauzei.
Or, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel.
Văzând dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum şi pe cele ale art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din cod, se va constata nulitatea căii de atac exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de revizuentul M.G. împotriva deciziei nr. 236/R din 25 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3987/2013. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 3989/2013. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
