ICCJ. Decizia nr. 3986/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3986/2013
Dosar nr. 1969/105/2010
Şedinţa publică din 25 septembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, deliberând, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 1969/105 din 15 aprilie 2010, contestatorii B.M., B.C. au chemat în judecată pe intimatul Statul Roman prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună modificarea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 21 din 09 octombrie 2008, a procesului verbal de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 21 din 09 octombrie 2008 şi obligarea intimatului să le achite, cu titlu de despăgubiri, suma de 26.901 RON, pentru imobilul proprietatea lor, situat în com. B.D.
În motivarea cererii, contestatorii au arătat că în mod nelegal s-a dispus prin hotărârea sus menţionată, acordarea unor despăgubiri de 4.237,71 RON, fără să se ţină seama de preţul de circulaţie al terenurilor în zonă, de amplasamentul acestora, de pagubele ce li se cauzează ca urmare a exproprierii întregului imobil ce reprezintă sursa lor de venit şi de inexistenţa unei alte căi de acces la restul terenului rămas neexpropriat.
Ca urmare a decesului numitei B.M., cadrul procesual a fost modificat, în sensul introducerii în proces a moştenitoarei acesteia, T.F., luându-se act că celălalt contestator, B.C. are şi calitatea de descendent de gradul I al defunctei.
În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri şi cu expertiză în specialitatea evaluări imobiliare.
Prin sentinţa nr. 3851 din 29 mai 2012, Tribunalul Prahova a admis în parte contestaţia şi a modificat hotărârile nr. 21/2008, 72/2008, 89/2009, 104/2009, 15/2009 şi procesele-verbale, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor pentru terenurile expropriate.
A fost obligat intimatul să achite contestatorilor suma de 33.937 RON, fără TVA, pentru suprafaţa expropriată de 931,27 mp, precum şi 900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, potrivit hotărârilor de stabilire a despăgubirilor nr. 21 din 09 octombrie 2008, 72 din 25 iunie 2008, 89 din 03 februarie 2009, 104 din 03 februarie 2009, 15 din 24 martie 2009 emise de intimat, s-a dispus exproprierea şi acordarea de despăgubiri în cuantum de 12.795,74 RON pentru imobilul proprietatea contestatorilor, compus din terenuri în suprafaţă totală de 931,27 mp, situate în comuna B.D.
Tribunalul a constatat că, atât timp cât raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. M.G. atestă că valoarea reală a întregului imobil în litigiu este de 33.937 RON, fără TVA, ţinându-se seama de o seamă de criterii (amplasament, valoare economică în prezent şi în viitor, preţul pieţei etc.), iar prin hotărârile şi procesele - verbale existente la dosar s-au stabilit valori ale terenurilor cu titlu de despăgubiri de 12.795,74 RON, înseamnă că acestea nu constituie valori reale de circulaţie, calculate în raport de criteriile prevăzute de lege.
Pretenţia contestatorilor, ca despăgubirile pentru terenurile în litigiu să fie stabilite în raport de valoarea de 47.205,33 RON, calculată de expertul consilier C.M. a fost apreciată neîntemeiată, deoarece din celălalt raport de expertiză, ale cărui concluzii au fost validate, a reieşit valoarea reală în funcţie de criteriile legale.
Au fost înlăturate apărările intimatului, în sensul că prin hotărârile contestate s-a ţinut seama de valoarea reală a terenurilor, de prejudiciul cauzat contestatorilor şi de preţul de circulaţie al imobilelor din zonă, inclusiv referirea pe care a făcut-o partea la concluziile expertului consilier M.I., considerându-se că valoarea de 12.795,74 RON, calculată de acesta este foarte mică în raport de criteriile prevăzute de lege.
Împotriva sentinţei au declarat recurs (recalificat de instanţă ca fiind apel) ambele părţi.
În dezvoltarea motivelor sale, Statul român prin C.N.A.D.N.R. a învederat că instanţa de fond a acordat despăgubiri pentru terenuri care în realitate nu au mai fost expropriate şi care au fost menţionate ca atare în hotărârile şi procesele-verbale emise.
Astfel, a precizat recurentul, suma de 33.937 RON fără TVA, acordată cu titlu de despăgubiri de către instanţa de fond, a fost calculată pentru 5 terenuri, deşi în realitate, suprafaţa de 270 mp, pentru care s-au acordat despăgubiri de 9.839 RON fără TVA, nu a fost expropriată.
S-a mai susţinut că evaluarea întocmită de expertul M.G., validată de prima instanţă, nu respectă criteriile prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, fiind avute în vedere preţuri de ofertare cel puţin de 3 ori mai mari decât cele reale, de tranzacţionare şi că, prin soluţia pronunţată, instanţa a creat premisele unei îmbogăţiri fără justă cauză a contestatorilor, iar obligarea recurentului la plata TVA-ului încalcă dispoziţiile art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 434/2009 şi ale art. 17 din Legea nr. 198/2004.
La rândul lor, contestatorii B.C. şi T.F. au invocat încălcarea dispoziţiilor art. 25 şi 26 din Legea nr. 33/1994.
În acest sens, contestatorii au susţinut că despăgubirea acordată trebuia omologată în varianta calculului efectuat de expert C.M., întrucât se impunea a se avea în vedere că, din cauza inexistenţei unei căi de acces pentru terenul rămas neexpropriat, prejudiciul trebuia raportat la întreg terenul reclamanţilor şi nu numai la suprafaţa expropriată.
Prin decizia civilă nr. 78 din 5 noiembrie 2012 Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul declarat de Statul Român prin C.N.A.D.N.R. şi, în consecinţă, a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a respins contestaţia ca neîntemeiată.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către contestatori.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că prima critică formulată de către Stat, vizând acordarea de despăgubiri pentru un teren care nu a fost expropriat şi greşita modificare a unor hotărâri şi procese-verbale prin care nu se dispusese exproprierea, este fondată.
Aceasta întrucât, potrivit actelor existente în dosarul de fond, au fost expropriate următoarele terenuri, ce au aparţinut apelanţilor-contestatori: 336,27 mp cu nr. cadastral A., pentru care s-au emis procesul-verbal şi hotărârea din 7 martie 2007; suprafaţa de 64 mp cu nr. cadastral B., pentru care s-au emis hotărârea şi procesul-verbal din 25 iunie 2008; suprafaţa de 10 mp cu nr. cadastral C., corespunzător procesului-verbal şi hotărârii din 24 martie 2009 şi suprafaţa de 251 mp, cu nr. cadastral D., pentru care s-au emis procesul-verbal şi hotărârea din 24 martie 2009.
Contrar acestor elemente probatorii, instanţa de fond a acordat despăgubiri şi pentru o suprafaţă de teren de 270 mp, care a fost evaluată în lucrarea întocmită de expertul tehnic M.G., validată de instanţa de fond, la suma de 9.839 RON fără TVA, în condiţiile în care nu există o hotărâre de expropriere pentru acest teren. Cu privire la hotărârile şi procesele-verbale modificate în parte de către instanţa de fond în urma admiterii contestaţiei, Curtea a reţinut că prin dispozitivul sentinţei, judecătorul fondului a dispus şi modificarea în parte, sub aspectul cuantumului despăgubirilor, a hotărârilor şi a proceselor-verbale emise sub nr. 89 din 3 februarie 2009 şi respectiv sub nr. 104 din 03 februarie 2009, deşi prin hotărârile respective se dispusese încetarea procedurii de expropriere cu privire la alte două terenuri, cu suprafaţa de 25,755 mp şi respectiv 7,00 mp, constatându-se că nu este necesar ca aceste terenuri să fie expropriate, aşa încât soluţia instanţei este în mod evident nelegală.
A fost apreciată întemeiată şi critica referitoare la omologarea cuantumului despăgubirilor stabilite de expertul M.G., întrucât, pe lângă includerea despăgubirilor aferente terenului de 270 mp, acesta a avut în vedere, în cadrul metodei de comparaţie directă, preţurile de ofertare a terenurilor din zonă, menţionate în publicaţiile imobiliare de pe internet, iar nu, aşa cum obligă dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială.
În acest context, Curtea a constatat că singurul expert care a respectat criteriile reglementate de textul de lege menţionat este M.I., care a avut în vedere, conform menţiunilor exprese din raportul de expertiză, preţurile de tranzacţionare la care s-au vândut imobilele din comuna B.D.
Fondată a fost găsită şi ultima critică formulată de apelantul-intimat, întrucât obligarea C.N.A.D.N.R. la plata TVA, dispusă de instanţa de fond, încalcă dispoziţiile art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 434/2009 şi pe cele ale art. 17 din Legea nr. 198/2004, care stabilesc scutirea de orice taxă către bugetul de stat a operaţiunilor efectuate în baza Legii nr. 198/2004.
În ce priveşte apelul contestatorilor, instanţa a constatat nefondată critica acestora de a se omologa cuantumul despăgubirilor de 47.205,33 RON, stabilit de expert C.M., reţinând sub acest aspect, că experta a inclus în acest cuantum şi suma de 13.686,22 RON, acordată pentru terenul de 270 mp, ce nu a făcut obiectul exproprierii şi totodată, că în metoda comparaţiei directe, experta a avut în vedere, la fel ca şi expertul M.G., preţurile de ofertare ale terenurilor, menţionate în publicaţiile imobiliare de pe internet, încălcând astfel, dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Ca atare, Curtea a apreciat asupra caracterului nefondat al apelului declarat de contestatori.
Faţă de considerentele reţinute în examinarea criticilor pârâtului, instanţa de apel a constat că singurul expert care a respectat, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, criteriile reglementate de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 este M.I., care în calculul prezentat a arătat că preţul maxim la care s-au vândut terenurile din localitatea B.D. în anul 2009 a fost de 9,70 RON/mp şi de 1,05 RON/mp în anul 2010 (pentru anii 2011 şi 2012 fiind de notorietate scăderea preţului imobilelor şi blocajul pieţei imobiliare).
De aceea, stabilirea unei despăgubiri de 12,60 RON/mp la data efectuării raportului de expertiză, egală cu cea stabilită de expropriator prin hotărârile de acordare a despăgubirilor, a fost apreciată de către Curte ca fiind corectă şi în conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 33/1994, motiv pentru care, admiţând apelul acestei părţi, a schimbat în tot sentinţa, în sensul respingerii contestaţiei ca neîntemeiată.
Împotriva deciziei au declarat recurs contestatorii, care au susţinut nelegalitatea acesteia cu referire la motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., arătând următoarele:
Împotriva sentinţei de primă instanţă a exercitat apel intimatul, susţinând că tribunalul a acordat mai mult decât s-a cerut - în sensul stabilirii de despăgubiri şi pentru terenul ce nu a făcut obiectul exproprierii (în suprafaţă de 270 m.p.). Or, în această ipoteză se impunea, având în vedere dispoziţiile art. 295 alin. (2) C. proc. civ., refacerea raportului de expertiză, urmând ca instanţa să se pronunţe pe fondul cauzei în funcţie de această probă iar nu să admită apelul şi să respingă contestaţia.
Neprocedând astfel, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, căreia îi este incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
- Decizia este nelegală şi din punctul de vedere al motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât instanţa nu a validat, conform solicitării apelanţilor-reclamanţi, raportul de expertiză întocmit de C.M., soluţie care se impunea, având în vedere că „la stabilirea prejudiciului trebuie avut în vedere că nu mai există cale de acces pentru terenul rămas neexpropriat, astfel încât prejudiciul trebuie raportat la întreg terenul reclamanţilor. De asemenea, trebuie să se ţină seama că, prin exproprierea unui teren agricol, reclamanţii au rămas fără o importantă sursă de hrană şi venituri”.
Analizând criticile formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, potrivit următoarele considerente:
- Susţinerea recurenţilor, conform căreia instanţa de apel n-ar fi putut - faţă de critica apelantului-intimat referitoare la acordarea de despăgubiri pentru un teren neexpropriat - să judece cauza în fond decât dacă ar fi dispus refacerea raportului de expertiză, este nefundamentată juridic.
- Aceasta, în condiţiile în care, potrivit art. 295 alin. (2) C. proc. civ., text la care recurenţii înşişi fac referire, „instanţa de apel va putea încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă, precum şi administrarea probelor noi propuse în condiţiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei”.
În speţă, niciuna dintre părţi nu a solicitat refacerea, completarea sau administrarea de probe noi, pentru a se putea imputa instanţei vreo neregularitate procedurală în desfăşurarea judecăţii pe fond, aceasta realizând în mod corect, în condiţiile art. 295 alin. (2) C. proc. civ., verificarea situaţiei de fapt şi aplicarea legii, în limitele cererilor de apel ale părţii.
În plus, formulând critica de maniera arătată şi susţinând că este incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurenţii sunt în eroare asupra conţinutului acestui caz de modificare a unei decizii din apel, care vizează situaţia în care „instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”.
Aşa cum s-a arătat, judecata în apel s-a desfăşurat în limitele devoluţiunii fixate de părţi, instanţa pronunţându-se - în ce priveşte excluderea de la evaluarea despăgubirilor, a unei suprafeţe de teren - cu referire la una din criticile deduse judecăţii prin apelul pârâtului.
De asemenea, soluţia de respingere a contestaţiei, urmare a admiterii apelului şi schimbării în totalitate a sentinţei nu a reprezentat o pronunţare în afara cadrului procesual, ci a fost consecinţa determinării cuantumului despăgubirilor raportat la întinderea efectivă a suprafeţei de teren expropriate.
- Motivul de nelegalitate formulat cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este, de asemenea, neîntemeiat, având în vedere aspectele asupra cărora poartă.
Astfel, recurenţii pretind nelegalitatea soluţiei pentru că decizia din apel nu a validat, aşa cum au solicitat, raportul întocmit de expert C.M.
Or, sub acest aspect care s-a constituit în critică şi în faza procesuală anterioară, instanţa de apel a arătat, motivat, de ce nu-şi poate însuşi punctul de vedere al expertului.
S-a reţinut că, potrivit acestei expertize, care a stabilit un cuantum total al despăgubirilor de 47.205 RON, experta a inclus în această valoare şi suma de 13.686 RON (corespunzând suprafeţei de 270 m.p., care nu a făcut obiectul exproprierii) şi că în metoda comparaţiei directe utilizate au fost folosite preţuri de ofertare menţionate în publicaţii imobiliare de pe internet, încălcându-se astfel art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Fără să combată aceste considerente ale instanţei, recurenţii-contestatori reiau, de fapt, motivele de apel, reiterând solicitarea de validare a unui raport de expertiză întocmit, aşa cum se arată în argumentarea soluţiei din apel, cu nesocotirea dispoziţiilor în materie şi care nu ar fi putut astfel, fundamenta o soluţie legală.
Ca atare, criticile au fost constatate nefondate, recursul urmând să fie respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii B.C. şi T.F. împotriva deciziei nr. 78 din 5 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă .
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3982/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3987/2013. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
