ICCJ. Decizia nr. 3987/2013. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3987/2013
Dosar nr. 7307/2/2012
Şedinţa publică din 25 septembrie 2013
Asupra recursului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3021 din 4 noiembrie 2010, Tribunalul Călăraşi, secţia civilă, a respins acţiunea formulată de reclamanta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date împotriva pârâtului M.N., constatând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de Legea nr. 248/2005.
Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 16 din 7 februarie 2011, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului.
Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei decizii a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin decizia nr. 2246 din 27 martie 2012, a fost casată respectiva hotărâre şi a fost trimisă cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de apel.
Urmare rejudecării după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 423A din 5 decembrie 2012, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma deciziei de casare, Curtea de Apel a constatat că, în speţă, nu sunt întrunite prevederile art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005, pentru a se dispune restrângerea dreptului la liberă circulaţie a pârâtului, având în vedere că nu s-a dovedit săvârşirea faptelor de natură penală menţionate de prefectul Provinciei din Catanzaro referitor la încălcarea mai multor dispoziţii legale, apte să determine luarea acestei măsuri.
S-a reţinut că în cauză nu s-au administrat probatorii pentru a se dovedi săvârşirea infracţiunilor prevăzute în decretul de îndepărtare emis de prefectul Provinciei din Catanzaro şi de natură să conducă la restrângerea dreptului la liberă circulaţie a pârâtului în Italia, pentru a fi aplicabile prevederile art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005, nefiind demonstrat faptul că prezenţa acestuia pe teritoriul italian aduce atingere gravă intereselor României sau relaţiilor bilaterale dintre România şi Italia.
De altfel, curtea a constatat că temeiul juridic al cererii de chemare în judecată a fost abrogat prin Legea nr. 206/2010, iar potrivit art. II din această lege, de la data intrării ei în vigoare au încetat de drept toate măsurile de restrângere a dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români dispuse de către instanţele competente în temeiul prevederilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, precum şi toate procedurile judiciare aflate în curs de desfăşurate şi pentru care nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, pentru instituirea unei măsuri de limitare a dreptului la liberă circulaţie în străinătate începute conform temeiului de drept indicat.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamanta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi reţinerea cauzei spre rejudecare, în baza art. 314 C. proc. civ., precum şi admiterea cererii de chemare în judecată.
Recursul urmează a fi anulat ca netimbrat, în considerarea argumentelor ce succed.
Neîndeplinirea prealabilă a obligaţiilor legale de timbrare este de natură a împiedica discutarea oricăror alte chestiuni privind cauza de faţă, în temeiul art. 137 şi 316 C. proc. civ.
Conform rezoluţiei de primire a cererii de recurs, reclamanta a fost citată pentru termenul de judecată din 25 septembrie 2013 cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru de 4 RON şi a timbrului judiciar de 0,15 RON, obligaţie căreia nu i s-a conformat.
În raport de dispoziţiile legale aplicabile în materie, respectiv art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi art. 3 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare, taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar se plătesc anticipat.
În condiţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, instanţele judecătoreşti pot reţine cereri sau acţiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea acestei obligaţii se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, dispoziţii incidente şi în cazul neaplicării timbrului judiciar.
Cum în cauză, recurenta - reclamantă nu s-a conformat îndeplinirii obligaţiei legale de plată a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar prevăzută de actele normative mai sus menţionate, recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date împotriva deciziei nr. 423A din 5 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3986/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3988/2013. Civil. Fond funciar. Recurs → |
|---|
