ICCJ. Decizia nr. 4014/2013. Civil. Reziliere contract. Evacuare, îndreptare eroare materială, pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4014/2013
Dosar nr. 23585/3/2011
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1273 din 31 ianuarie 1012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în Dosarul nr. 23585/3/2011, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC P.I. SA prin administrator judiciar Management Reorganizare lichidare Bucureşti SPRL, în contradictoriu cu pârâta SC P.I. SRL.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că în ceea ce priveşte motivul invocat de reclamantă pentru rezilierea contractului şi anume, neîndeplinirea de către pârâtă a obligaţiilor de plată asumate prin contractul de asociere nr. 270/2005, astfel cum a fost modificat prin actele adiţionale, acesta este neîntemeiat, având în vedere că prin probele administrate reclamanta nu a probat obţinerea unui profit net din activitatea desfăşurată în baza contractului de asociere în perioada 2008-2010.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC P.I. SA prin lichidator judiciar M.R.L.S.P.R.L., criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 353/2012 din 25 septembrie 2012 a admis apelul formulat de reclamanta SC P.I. SA prin lichidator judiciar M.R.L.S.P.R.L., a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea precizată.
A reziliat contractul de asociere în participaţiune din 28 decembrie 2005, modificat prin actele adiţionale din 25 septembrie 2006 şi din 05 februarie 2008 şi a dispus evacuarea pârâtei de pe amplasamentele ce fac obiectul asocierii în participaţiune, respectiv activele M., împreună cu mijloacele fixe din anexa 1 la contract, pe suprafaţa de 23,09 ha situată în comuna Petrăchioaia.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 38.120 lei cu titlu de profit minim garantat şi la 46.979,41 lei penalităţi de întârziere, precum şi la plata sumei de 3.720 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, prin actul adiţional din 05 februarie 2008 părţile au convenit obligaţia asociatului secund (intimata SC P.I. SRL) de a achita către asociatul prim (apelanta SC P.I. SA) până la data de 31 martie a fiecărui an suma de 2.825 euro, reprezentând plata în avans a cotei de profit minim garantat, urmând ca ulterior părţile să procedeze la regularizarea sumelor reprezentând profitul asocierii.
În acest sens s-a reţinut că, această cotă de profit minim garantat, potrivit convenţiei părţilor, este datorată chiar pentru situaţia în care asocierea în participaţiune nu obţine profit, cum este cazul în speţă, astfel că intimata avea obligaţia de achita apelantei această sumă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta SC P.I. SRL Bucureşti a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.
Recurenta a fost legal citată pentru termenul din 19 noiembrie 2013, cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 2.317 lei şi 5 lei timbru judiciar (fila 12 dosar recurs), obligaţie căreia nu s-a conformat.
Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentele nu s-au conformat obligaţiei de timbrare, potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată din 19 noiembrie 2013, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de pârâta SC P.I. SRL Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC P.I. SRL Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 353/2012 din 25 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4012/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4024/2013. Civil. Obligaţie de a face.... → |
|---|
