ICCJ. Decizia nr. 377/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 377/2013
Dosar nr. 3332/107/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 31 ianuarie 2013
Asupra conflictului negativ de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, reclamanta Federaţia Reparatorilor de Locomotive şi Automotoare pentru membrul de sindicat F.l.A., a chemat în judecată pe pârâta SC Reparaţii Locomotive C.F.R. S.C.R.L. Braşov S.A., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună acordarea ajutorului material cu ocazia „ Zilei feroviarului ", a primei de Paşte în conformitate cu Contractul Colectiv de Muncă pentru anul 2010, a primei de Crăciun pentru anii 2009 - 2010, precum şi contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada aprilie 2009 - aprilie 2010.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că membri de sindicat nu au primit drepturi salariale pentru anii 2009, 2010 pentru munca desfăşurată în cursul fiecărui an calendaristic şi salariul suplimentar, echivalentul unui salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, fiind incidente dispoziţiile art. 30 alin. (1), art. 31 alin. (1), art. 67 din Contractul Colectiv de Muncă din 10 iunie 2009 pentru anii 2009 - 2010, cele din art. 71 din Actul adiţional din 20 iunie 2008 la Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2006 - 2008, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 şi art. 238 alin. (1) C. muncii.
Prin sentinţa civilă nr. 1260/2012 din 31 mai 2012, Tribunalul Alba Secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale în soluţionarea pricinii, declinând competenţa în favoarea Tribunalului Prahova.
A reţinut instanţa că potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (2) Codul muncii, competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă revine instanţei în circumscripţia căreia îşi are domiciliul/reşedinţa/sediul reclamantul, în speţă acţiunea fiind formulată de reclamantă cu sediul în Municipiul Ploieşti, judeţul Prahova.
În exercitarea atribuţiilor conferite de art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiuni în justiţie în numele membrilor lor, iar cum reclamanta are sediul în Ploieşti, tribunalul a apreciat că aparţine competenţa de soluţionare a acţiunii Tribunalului Prahova.
Astfel sesizat, Tribunalul Prahova Secţia I Civilă, prin sentinţa civilă nr. 5474 din 3 decembrie 2012, a admis la rândul său excepţia necompetenţei teritoriale, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
Tribunalul a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (1) C. muncii , care este de strictă interpretare şi având în vedere că membrul de sindicat F.I.A. care a iniţiat prezentul demers judiciar are domiciliul în Loc. Lunca Mureşului, competenţa aparţine Tribunalului Alba.
Totodată, tribunalul a apreciat ca lipsită de relevanţă împrejurarea că reclamanta care acţionează în numele şi pentru membrul său de sindicat are sediul în Ploieşti, câtă vreme textul de lege sus evocat stabileşte competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă în favoarea circumscripţiei teritoriale în care domiciliază reclamantul, iar nu federaţia la care acesta a aderat.
Constatându-se astfel ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat instanţei supreme în scopul pronunţării unui regulator de competenţă.
Înalta Curte, sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ. cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă intervenit în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova pentru argumentele ce succed.
Competenţa de soluţionare a litigiilor având drept obiect conflicte de drepturi aparţine, potrivit art. 284 alin. (2) C. muncii, instanţei în a cărei circumscripţie îşi are sediul sau domiciliul reclamantul.
În cauza de faţă, calitatea de reclamant o are Federaţia Reparatorilor de Locomotive şi Automotoare ce are sediul în Municipiul Ploieşti.
Reclamanta a formulat acţiune ca persoană juridică independentă conform art. 217 alin. (1) C. muncii, în temeiul art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, legea sindicatelor, care îi conferă dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege în exercitarea atribuţiilor conferite de această lege organizaţiilor sindicale.
Textele de lege invocate drept temei al acţiunii precum şi prevederile contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate întăresc statutul de reclamantă al Federaţiei, în calitatea sa de contractantă le negocierile de încheiere a contractelor respective.
De altfel, această interpretare, în ceea ce priveşte art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social care a abrogat Legea nr. 54/2003, cu referire la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale, în acţiunea promovată în numele membrilor de sindicat precum şi în ceea ce priveşte instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă, care este cea de la sediul sindicatului reclamant, a fost adoptată de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunţată în dosarul nr. 19/2012.
Având în vedere aceste considerente, înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova - Secţia I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 406/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 397/2013. Civil → |
|---|
