ICCJ. Decizia nr. 4106/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4106/2013
Dosar nr. 15264/301/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 26 septembrie 2013
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 15 octombrie 2012, creditoarea SC S.E.O. SA a formulat cerere de întoarcere a executării în contradictoriu cu debitorul I.H., solicitând obligarea acestuia la restituirea sumei de 23.605,18 RON, ca urmare a desfiinţării sentinţei civile nr. 1287 din 6 iunie 2011 a Tribunalului Olt prin decizia civilă nr. 5792 din 2 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova.
Judecătoria Craiova, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1439 din 28 ianuarie 2013 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, reţinând că întoarcerea executării reprezintă o modalitate de reluare a drumului executării, o contestaţie specială la executare, astfel încât numai instanţa în circumscripţia căreia s-a realizat executarea cunoaşte modul de săvârşire a executării silite, fiind fără relevanţă domiciliul/sediul pârâtului sau competenţa teritorială a executorului care a procedat la executarea silită. O situaţie specială în stabilirea instanţei competente teritorial, respectiv a instanţei în circumscripţia căreia s-a realizat executarea, este reprezentată de ipoteza în care executarea silita s-a realizat prin poprire.
În acest caz, pornind de la prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se realizează executarea, competenta de soluţionare a cererii de întoarcere a executării aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială se afla sediul terţului poprit. Cu alte cuvinte, interesează locul unde se află depozitaţi banii debitorului, respectiv conturile acestuia, iar în cauză poprirea a fost înfiinţată asupra conturilor deţinute de reclamantă la terţul poprit Banca C.R. Bucureşti, având adresa pe raza Judecătoriei sector 3 Bucureşti.
Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 8224 din 27 mai 2013 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
A reţinut, în esenţă, că în materia contestaţiei la executare, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, aceasta din urma fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. ca fiind „judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea”.
S-a mai reţinut că, din dispoziţiile legale menţionate, rezultă că o instanţă devine „instanţă de executare” în măsura în care există acte de executare îndeplinite în raza sa teritorială. Or, având în vedere că poprirea a fost înfiinţată asupra unor conturi deschise la o sucursală din raza teritorială a Judecătoriei Craiova, rezultă că Judecătoria Craiova este instanţă de executare.
De asemenea, din nici un act care se află la dosarul de executare nu rezultă că a fost înfiinţată poprirea la o unitate operaţională a terţului poprit care să se afle în raza teritorială a sectorului 3.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc., civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În speța dedusă judecății, analizând și calificând obiectul cererii de chemare în judecată și, în consecință, natura litigiului, Înalta Curte reţine că suma de bani pe care creditoarea SC S.E.O. SA o solicită a fi restituită de către debitor a fost plătită de acesta în executarea unei hotărâri judecătoreşti, astfel că suntem în prezența unei cereri de întoarcere a executării silite, întemeiată pe dispozițiile art. 4042 alin. (3) C. proc. civ.
Instituţia întoarcerii executării este reglementată în C. proc. civ., cartea a V-a „Despre executarea silită”, capitolul I „Dispoziţii generale”, secţiunea a VI1-a „Întoarcerea executării”, ce constituie, deci, sediul materiei.
Este de observat că, prin art. 3791 C. proc. civ., se prevede expres şi imperativ că „în cazul în care s-a desfiinţat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desfiinţate de drept. Dispoziţiile art. 4041-4043 sunt aplicabile”.
În consecință, din însăşi reglementarea instituţiei întoarcerii executării, constând în repunerea părţilor în situaţia anterioară, în cadrul executării silite, rezultă, fără echivoc, că legiuitorul a avut în vedere ca acestei instituţii juridice, ce reprezintă de fapt o situaţie „simetric inversă executării săvârşite”, să îi fie incidente reglementările statuate în privinţa contestaţiei la executare.
Că este aşa rezultă chiar din dispoziţiile art. 4041 alin. (1) C. proc. civ.: „În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.”
Or, întoarcerea executării și repunerea părților în situația anterioară este chiar obiectul cererii de chemare în judecată cu care creditoarea a învestit instanța în prezentul litigiu, textul invocat prevăzând posibilitatea unei astfel de acţiuni „în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu”.
În acest context, Înalta Curte apreciază că în cauza dedusă judecății este pe deplin aplicabilă decizia nr. 5 din 12 martie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, publicată în M. Of., Partea I nr. 251/13.04.2012, prin care s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., instanţa judecătorească, competentă, potrivit legii, să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare este instanţa de executare, respectiv judecătoria, această decizie fiind obligatorie pentru instanțe conform dispozițiilor art. 3307 alin. (4) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte stabilirea competenţei teritoriale, aceasta urmează a se determina după regulile aplicabile în materia executării silite, respectiv potrivit prevederilor cuprinse la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Se reţine că întoarcerea executării reprezintă în fapt o reluare a executării, însă în sens invers, prin restabilirea situaţiei anterioare executării săvârşite, ca urmare a desfiinţării ulterioare a titlului executoriu.
Reiese, deci, că în cererea de întoarcere a executării silite, SC S.E.O. SA are calitatea de creditoare, astfel încât, potrivit prevederilor art. 373 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., instanţa competentă a soluţiona cererea este judecătoria în circumscripţia căreia îşi are domiciliul debitorul, respectiv Judecătoria Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4105/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4107/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
