ICCJ. Decizia nr. 4148/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4148/2013
Dosar nr. 3008/327/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 27 septembrie 2013
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată, la data de 3 decembrie 2013, pe rolul Judecătoriei Brezoi, petentul C.C. a contestat procesul verbal de contravenţie din 24 octombrie 2012 emis de pârâta C.N.A.D.N.R. SA-C.E.S.T.R.I.N. prin care a fost amendată cu suma de 250 RON pentru încălcarea prevederilor art. 8 din O.G. 15/2002.
Judecătoria Brezoi, prin sentinţa civilă nr. 1724 din 2 aprilie 2013, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, reţinând că, în raportat de dispoziţiile art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, competenţa de soluţionarea a plângerii împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei aparţine instanţei de la domiciliul contravenientului, în speţă, Judecătoria Tulcea.
Învestită prin declinare, Judecătoria Tulcea, prin sentinţa civilă nr. 2138 din 29 mai 2013, şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea primei instanţe sesizate, Judecătoria Brezoi şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că Legea nr. 2/2013, care a modificat art. 101 din O.G. nr. 15/2002 se aplică numai plângerilor formulate şi înregistrate după intrarea în vigoare a legii, respectiv 15 februarie 2013, neputând retroactiva.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, pentru considerentele care urmează:
În raport de obiectul cauzei, respectiv plângere contravenţională formulată împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei întocmit pentru încălcarea art. 8 din O.G. nr. 15/2002, devin incidente dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, respectiv, cele cuprinse la art. 32, la care face trimitere O.G. nr. 15/2002 în art. 10, conform cărora competenţa soluţionării plângerii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
În stabilirea instanţei competentă teritorial să soluţioneze prezenta plângere contravenţională, problema care se ridică în speţă este de a stabili dacă modificările aduse prin art. III din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora plângerea se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul, sunt aplicabile.
Se observă că norma de competenţă teritorială, derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, este cuprinsă în secţiunea a 2-a a Legii nr. 2/2013 care poartă denumirea: Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal, legiuitorul făcând deci distincţia între cele două materii.
Coroborând sediul materiei cu dispoziţiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 cuprinse în Capitolul III „Dispoziţii tranzitorii şi finale”, se reţine că acestea se referă numai la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal nu şi la cele în materie contravenţională.
Prin urmare, atâta vreme cât art. XXIII nu cuprinde dispoziţii tranzitorii exprese vizând competenţa teritorială în materie contravenţională, nefiind posibilă o interpretare extensivă a acestora rezultă că prevederile modificatoare ale Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor începute după intrarea în vigoare a legii, nu şi celor în curs de soluţionare.
Or, în speţă, plângerea contravenţională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 3 decembrie 2012. Locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului a fost pe raza localităţii S., judeţul Vâlcea, zonă situată în circumscripţia Judecătoriei Brezoi, aşa încât această instanţă este competentă să soluţioneze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materie contravenţională,
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa judecării cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, în a cărei rază teritorială s-a săvârşit contravenţia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4147/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4149/2013. Civil → |
|---|
