ICCJ. Decizia nr. 4150/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4150 /20 13
Dosar nr. 23145/299/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 27 septembrie 2013
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
La data de 27 mai 2013, Biroul Executorului Judecătoresc D.D.C., la cererea creditoarei D.E. împotriva debitoarei SC P.B. SA, a solicitat Judecătoriei Craiova încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 14146 din 15 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 5791/3/2010, prin poprire la terţii din raza de competenţă a Judecătoriei Craiova.
Prin încheierea nr. 6343 din 28 mai 2013, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, reţinând că, întrucât creditoarea nu a indicat existenţa vreunui terţ poprit sau existenţa unor bunuri mobile sau imobile pe raza teritorială a Judecătoria Craiova, instanţa de executare este judecătoria de la domiciliul debitoarei, şi anume Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.
Învestită prin declinare, Judecătoria sector 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 13577 din 12 iunie 2013, şi-a declinat, la rândul său, competenţa teritorială în favoarea Judecătoriei Craiova, reţinând că prin cererea de chemare în judecată executorul judecătoresc a solicitat încuviinţarea executării silite prin poprire la terţii din raza de competenţă a judecătoriei Craiova. Totodată, a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Asupra sesizării cu care a fost învestită, Înalta Curte reţine următoarele:
În raport de obiectul cererii deduse judecăţii, încuviinţare executare silită, norma de competenţă aplicabilă în speţă este cea cuprinsă în art. 3731 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit textului legal menţionat, „(...) executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare (...)”.
Calificarea instanţei de executare este făcută de legiuitor la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind „judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, dacă legea nu prevede altfel.”
Rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanţei de executare, ca instanţă căreia îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării, or acest criteriu are în vedere locul unde se realizează în mod efectiv executarea.
În condiţiile în care nu s-a probat existenţa vreunui terţ poprit în raza Judecătoriei Craiova, simpla menţionare în cererea de încuviinţare a executării silite a faptului că se intenţionează executarea silită în această modalitate nu este suficientă pentru atragerea competenţei judecătoriei învestite de către executorul judecătoresc.
În procedura executării silite, locul executării este acela unde se află bunurile supuse urmăririi, or, în speţă, în absenţa indicării de către creditor a locului unde se află bunurile debitorului asupra cărora se va face executarea silită, acesta se prezumă a fi cel de la domiciliul debitorului. Domiciliul debitoarei SC P.B. SA, indicat prin cererea de chemare în judecată, este în Bucureşti, sectorul 1 aflat în raza teritorială a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, astfel că aceasta este instanţa de executare şi, implicit, instanţa căreia îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite.
În consecinţă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4149/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4154/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
