ICCJ. Decizia nr. 4167/2013. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4167/2013
Dosar nr. 20058/3/2012
Şedinţa publică din 1 octombrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4397 din 17 mai 2012 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială, fiind declinată în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă, soluţionarea cauzei formulate de reclamanta SC E.O.C. SRL în contradictoriu cu pârâta Academia Tehnică Militară, prin care s-a solicitat, în baza dispoziţiilor art. 1.180, 1.236 alin. (2), 1.237 C. civ., art. 2 din decretul nr. 167/1958, H.G. nr. 264/2007, să se constate nulitatea absolută a adeverinţei din 24 februarie 2012 emisă de către pârâtă ori în numele acesteia.
Pentru a soluţiona astfel, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a reţinut că reclamanta contestă legalitatea emiterii adeverinţei din 24 februarie 2010 care atestă prezentarea de către doamna S.E. a unor propuneri de proiecte ştiinţifice complexe, şi anume: sistem multisenzor pentru observarea ţintelor mascate; sistem laser pentru supravegherea aeriană în 3D, pe direcţii preferenţiale, sistem stabilizat pentru recunoaştere şi achiziţii ţinte, minigenerator de puls electromagnetic, nuclear, pentru anihilarea sistemelor, etc.
În raport de conţinutul adeverinţei, motivarea reclamantei şi litigiile dintre reclamantă şi numita S.E. cu privire la titularul drepturilor de autor şi ale drepturilor conexe ce derivă din această calitate, judecătoria a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc. civ. [şi nu art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a solicitat pârâta], potrivit cu care: „Tribunalul judecă în primă instanţă (...) e) procesele şi cererile în materie de creaţie intelectuală şi proprietate industrială.”
Prin sentinţa civilă nr. 2373 din 20 decembrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, pronunţată în Dosarul nr. 20058/3/2012, s-a admis de asemenea, excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti. Cauza a fost înaintată Curţii de Apel Bucureşti, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a soluţiona astfel, tribunalului a reţinut că obiectul prezentului litigiu este constatat, e nulitate act [întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 1236 alin. (2), art. 1237, art. 1180 teza a II-a C. civ.].
S-a considerat că aşa fiind, nu suntem în prezenţa unui litigiu de proprietate intelectuală, care să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc. civ., ci sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 5F din 2 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că obiectul judecăţii este reprezentat de anularea unui act emis de către o autoritate publică (adeverinţa din 24 februarie 2012), respectiv pârâta Academia Tehnică Militară, în exercitarea atribuţiilor derivând din calitatea de instituţie de învăţământ, astfel cum este determinată prin dispoziţiile H.G. nr. 264/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei Tehnice Militare şi în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale „(...) în România, învăţământul este serviciu de interes public şi se desfăşoară în condiţiile prezentei legi (...)”.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:
„(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.
(2) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.”
Conform petitului cererii, acţiunea reclamantei a fost exclusiv determinată de conduita pârâtei, autoritate publică, materializată în emiterea adeverinţei ce se solicită a fi anulată, ce atestă în favoarea unei terţe persoane (intervenienta în interes propriu S.E.), prezentarea unor propuneri de proiecte ştiinţifice complexe.
Ca atare, premisa procedurală este specifică ipotezei în care o persoană se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept [art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004], cuprinsă în categoria litigiilor din sfera de competenţă materială a instanţei de contencios administrativ, astfel cum este definită în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, observând învestirea din cuprinsul întâmpinării pârâtei, de soluţionare a competenţei materiale a instanţei şi sub acest aspect, de altfel comun soluţionării conflictului negativ în discuţie, curtea de apel a observat că, fiind invocate prin acţiune motive de nulitate care privesc momentul emiterii actului contestat, nu interesează speţei, pentru specificul competenţei, efectele actului juridic (în plan civil sau specific materiei proprietăţii intelectuale), astfel cum greşit au reţinut cele două instanţe de fond aflate în conflict.
Devin prin urmare aplicabile speţei, prevederile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC E.O.C. SRL, solicitând pe fondul regulatorului de competenţă, să se dispună trimiterea cauzei spre competentă soluţionare unei instanţe civile, fie ea judecătorie sau tribunal, însă competentă din punct de vedere funcţional.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că regulatorul de competenţă nu putea fi realizat decât în limitele învestirii, curtea de apel putând să dispună judecarea cauzei la una dintre cele două instanţe civile, păstrându-se competenţa funcţională. Or, declinarea pentru competenţă funcţională nu poate fi dispusă prin regulator de competenţă.
Curtea de Apel Bucureşti a calificat, ori recalificat acţiunea introductivă de instanţă, a modificat natura juridică a actului supus anulării pe cale judiciară. Hotărârea pronunţată în reglarea competenţei materiale a instanţei de fond are drept efect şi stabilirea naturii juridice a actului a cărei anulare se cere. Dezlegarea acestei chestiuni este de competenţa suverană a instanţei de fond, oricare ar fi aceasta.
Prin dezlegarea unei chestiuni de fond, stabilirea naturii juridice a actului, prin depăşirea limitelor învestirii, au fost încălcate garanţiile procesuale, substanţiale, constituţionale şi europene ale părţilor: apărare efectivă (art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului) şi proces echitabil (art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului).
Soluţionarea tuturor aspectelor învederate a fost făcută fără citarea părţilor. Limitele învestirii sunt stricte, reglementate prin norme de ordine publică, pentru a oferi toate garanţiile procesuale părţilor în vederea realizării unei apărări efective într-un proces echitabil,
Totodată, recurenta a arătat că secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti s-a pronunţat anterior într-o cauză identică, privind aceleaşi părţi, cu aceeaşi cauză a acţiunii, cu obiect similar (o altă adeverinţă emisă de către o altă autoritate publică, cu acelaşi conţinut) în Dosarul nr. 4451/2/2012.
Curtea de Apel Bucureşti, secţie specializată de contencios administrativ, a calificat acţiunea ca fiind de competenţa instanţelor civile şi a declinat cauza spre competentă soluţionare către Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute a adeverinţei emisă la data de 24 februarie 2010, de către pârâta Academia Tehnică Militară.
Aşadar, obiectul judecăţii constă în anularea unui act emis de către o instituţie de interes public, respectiv Academia Tehnică Militară, în exercitarea atribuţiilor derivând din această calitate.
Având în vedere atât calitatea persoanei (autoritate publică), cât şi natura actului a cărei nulitate absolută se solicită (act unilateral, cu caracter individual, emis în regim de putere publică), acest act, ce face obiectul acţiunii deduse judecăţii, este supus, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, controlului contenciosului administrativ.
Drept urmare, cererea de chemare în judecată vizează anularea unui act emis de o instituţie de interes public, în exercitarea calităţii de instituţie locală de învăţământ, ceea de determină competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Acest text legal reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., în raport de actul administrativ contestat şi de organul emitent al actului.
De asemenea, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a aflat Dosarul nr. 4452/2/2012, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a aceleiaşi adeverinţe din 24 februarie 2010 emisă de către Academia Tehnică Militară. Cauza a fost soluţionată prin hotărâre irevocabilă la data de 18 septembrie 2012, în sensul admiterii excepţiei necompetenţei materiale şi declinării competenţei de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, unde s-a constituit Dosarul cu nr. 45353/3/2012.
Anterior promovării acţiunii ce a făcut obiectul Dosarului nr. 4452/2/2012, reclamanta SC E.O.C. SRL a formulat o plângere prealabilă în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004, înregistrată la Academia Tehnică Militară, prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a adeverinţei din 24 februarie 2010.
Astfel, reclamanta a calificat litigiul privind anularea adeverinţei din 24 februarie 2010 intră în sfera de competenţă a instanţei de contencios administrativ.
Şi din această perspectivă, faţă de pretenţia reclamantei dedusă judecăţii prin acţiune, competenţa de a soluţiona prezenta cauză revine Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Totodată, având în vedere că, atât prezenta pricină, cât şi cauza ce face obiectul Dosarului nr. 45353/3/2012, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, au ca obiect contestarea adeverinţei din 24 februarie 2010 emisă de Academia Tehnică Militară, există posibilitatea întrunirii condiţiilor prevăzute de art. 163 C. proc. civ., care reglementează instituţia litispendenţei.
Referitor la criticile recurentei privind încălcarea competenţei funcţionale a instanţei este de reţinut principiul soluţionării cauzei deduse judecăţii de către instanţa competentă, stabilită în raport de obiectul cauzei. Din momentul cunoaşterii acestui obiect, instanţa este datoare, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., să examineze cererea doar în condiţiile în care competenţa deplină îi revine potrivit dispoziţiilor legale aplicabile în cauză. În acest fel sunt respectate principiile legalităţii şi justei soluţionări a cauzei, ce trebuie să călăuzească instanţa de judecată.
În speţă, Curtea de Apel Bucureşti nu a depăşit limitele învestirii sale, deoarece a pronunţat regulatorul de competenţă în favoarea uneia dintre cele două instanţe aflate în conflict de competenţă, respectiv tribunalul.
Însă, pentru o bună administrare a justiţiei, în aplicarea principiilor legalităţii şi justei soluţionări a cauzei, având în vedere obiectul acţiunii, natura litigiului, curtea de apel a statuat că secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului este competentă să soluţioneze cauza.
Potrivit specializării, respectiv atribuţiilor jurisdicţionale ce-i revin în funcţie de materie, această secţie a tribunalului este competentă funcţional să se pronunţe cu privire la categoria litigiilor din sfera contenciosului administrativ, astfel cum este definită în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.
Aşadar, faţă de premisa procedurală conturată în cauză, Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat regulatorul de competenţă cu aplicarea corectă a legii, în acest fel garantând părţilor dreptul la proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi judecarea pricinii în conformitate cu dispoziţiile procesuale, substanţiale, constituţionale şi europene, a căror respectare o reclamă recurenta-reclamantă.
Faţă de considerentele reţinute, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC E.O.C. SRL împotriva sentinţei nr. 5F din data de 2 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4166/2013. Civil. Recalculare pensie.... | ICCJ. Decizia nr. 4168/2013. Civil. Stabilire domiciliu minor.... → |
|---|
