ICCJ. Decizia nr. 4168/2013. Civil. Stabilire domiciliu minor. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4168/2013
Dosar nr. 4051/1/2013
Şedinţa publică din 1 octombrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 21 ianuarie 2011, reclamanta B.E. în contradictoriu cu pârâtul P.F.G. a solicitat obligarea pârâtului să-şi dea consimţământul autentic pentru plecarea şi stabilirea reclamantei şi a minorului P.D., în Canada sau sentinţa să ţină loc de act autentic de consimţământ.
Prin sentinţa civilă nr. 11025 din 21 mai 2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei B.E. în contradictoriu cu pârâtul P.F.G.
Prin decizia civilă nr. 538/A din 16 noiembrie 2012 a Tribunalului Cluj, s-a admis apelul declarat de reclamanta B.E. împotriva sentinţei civile nr. 11025 din 21 mai 2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost schimbată, în sensul că s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B.E. în contradictoriu cu pârâtul P.F.G. şi, în consecinţă, pârâtul P.F.G. a fost obligat să-şi dea consimţământul autentic pentru plecarea şi stabilirea în Canada a reclamantei B.E. şi a minorului P.D.
S-a respins cererea reclamantei ca hotărârea să ţină loc de act autentic de consimţământ. Fără cheltuieli de judecată la fond şi în apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că judecătoria a respins acţiunea reclamantei pentru considerentul că potrivit legii, domiciliul copilului este la părinţii săi, în speţă la mamă, ulterior divorţului părinţilor şi încredinţării copilului la mamă, însă cum reclamanta nu are în acest moment domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul Canadei, nu este îndreptăţită să solicite pârâtului să consimtă la stabilirea copilului în Canada. A mai apreciat că abia în momentul în care reclamanta ar obţine viză de şedere pe teritoriul Canadei, ar putea să formuleze o astfel de cerere.
Reclamanta are intenţia de a emigra în Canada împreună cu copilul.
Potrivit informaţiilor furnizate de Biroul de Imigrare din Quebec, dosarul de emigrare a mamei împreună cu copilul trebuie să cuprindă obligatoriu acordul tatălui la emigrarea copilului, mai puţin în situaţia în care tatăl este decăzut din drepturile părinteşti.
Cum pârâtul nu a fost decăzut din drepturile părinteşti, potrivit cerinţelor autorităţilor canadiene, dreptul de emigrare a copilului în Canada se poate acorda numai cu consimţământul tatălui în acest sens.
Or, în lipsa acestui acord, în mod evident reclamanta nu va putea face dovada unui domiciliu sau reşedinţe în Canada.
Desigur că, din perspectiva autorităţilor canadiene, reclamanta ar putea să solicite şi singură acordarea dreptului de şedere, fără a include şi copilul în dosarul său de emigrare, însă nu poate fi ignorată împrejurarea că aceasta are un copil care îi este încredinţat, a cărui grijă şi răspundere o are şi nu i se poate pretinde să-şi stabilească singură domiciliul în Canada, lăsând copilul în ţară, astfel încât să poată face dovada că are domiciliul sau reşedinţa în Canada şi la acest domiciliu pretinde pârâtului să consimtă la schimbarea locuinţei copilului.
Tocmai pentru faptul că minorul are domiciliu la părinţii săi, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, este firesc ca părintele căruia i-a fost încredinţat copilul şi copilul să-şi schimbe domiciliul împreună.
Emigrarea copilului în Canada împreună cu mama este, în principiu, în interesul copilului, din perspectiva facilitării unor condiţii superioare de creştere şi de educare, căci este de notorietate că în Canada venitul pe cap de locuitor, sistemul de educaţie şi cel de sănătate sunt superioare celor din România.
De asemenea, este în interesul copilului şi din perspectiva facilitării relaţiilor personale cu tatăl său. Pârâtul are drept de şedere în S.U.A., ori potrivit informaţiilor oferite reclamantei prin email de către autorităţi vamale canadiene sau americane, rezidenţii în S.U.A. pot intra în Canada în mod liber, fără viză.
S.U.A. este mai aproape de Canada decât România, astfel încât tatăl ar avea posibilitatea să viziteze mai des copilul dacă acesta ar locui în Canada, decât o poate face în prezent.
Programul de legături personale cu copilul, stabilit pârâtului pe cale judiciară, nu constituie un impediment la stabilirea domiciliului copilului împreună cu mama în Canada, căci acest program fiind stabilit în cursul vacanţei de vară şi de iarnă, mama şi copilul se pot deplasa în ţară, la rândul lor, în vederea realizării programului de vizită.
Programul de legături personale a bunicilor paterni cu copilul, fiind recunoscut în favoarea bunicilor paterni, aceştia au interesul să-şi apere dreptul de a avea legături personale cu copilul, nu pârâtul.
S-a apreciat astfel că pârâtul nu se poate prevala de un drept acordat părinţilor săi pentru a justifica refuzul său de a-şi da consimţământul la stabilirea domiciliul copilului în Canada.
Pentru copil este mai important că, prin mutarea în Canada ar putea să-şi întărească legătura cu tatăl său, pe care ar putea să-l vadă mai des, chiar dacă aceasta ar însemna să-şi vadă mai rar bunicii, însă cu aceştia nu are o relaţie foarte apropiată.
În apărare, pârâtul a arătat că reclamanta nu cunoaşte limba franceză sau engleză, nu a avut loc de muncă în întreaga perioadă 2006-2010, astfel încât şansele sale de a obţine un loc de muncă în Canada, care să-i asigure mijloacele de trai, ei şi copilului, sunt minime.
După cum rezultă din informaţiile ce pot fi culese de pe site-urile ce se referă la condiţiile de imigrare în Canada, cunoaşterea limbilor engleză şi franceză, experienţa profesională şi nivelul studiilor sunt esenţiale pentru solicitant în realizarea unui punctaj suficient pentru obţinerea dreptului de şedere în Canada.
Or, dacă împrejurările susţinute de intimat sunt reale, este puţin probabil ca reclamanta să poată obţine un punctaj suficient pentru emigrare în Canada, situaţie în care îngrijorarea intimatului legată de şansele reduse ale reclamantei de a obţine un loc de muncă decent în Canada este inutilă.
Având în vedere criteriile de selecţie, punctajele date acestor criterii şi împrejurarea că profesiile cerute pe piaţa muncii au un punctaj mai ridicat, dacă autorităţile canadiene o vor găsi eligibilă pe reclamantă şi îi vor acorda acesteia dreptul de şedere, există o mare probabilitate ca reclamanta să aibă capacitatea de a obţine un loc de muncă decent în Canada.
Argumentele reţinute mai sus au dus instanţa la concluzia că pretenţia reclamantei era parţial întemeiată, căci îndatorirea pe care o are tatăl potrivit art. 488 alin. (1) din noul C. civ., îl obligă pe acesta să-şi dea concursul în realizarea unui demers ce serveşte interesului copilului.
În schimb, nu există temei legal pentru solicitarea reclamantei ca sentinţa să ţină locul actului autentic de consimţământ a pârâtului consimţământului pârâtului, astfel încât sub acest aspect acţiunea a fost în mod corect respinsă.
Prin decizia nr. 3310/R din 28 iunie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a constatat nulitatea recursului declarat de reclamanta B.E. şi a respins recursul declarat de pârâtul P.F.G. împotriva deciziei civile nr. 538/A din 16 noiembrie 2012 a Tribunalului Cluj, pe care a menţinut-o.
Împotriva acestei decizii, pârâţii P.F.G., P.M. şi P.P. au formulat cerere de revizuire, solicitând anularea acestei hotărâri, care vine în contradicţie flagrantă cu decizia civilă nr. 1199 din 7 mai 2012 a Curţii de Apel Piteşti.
Revizuenţii au arătat că minorul P.D., născut la data de 1 martie 2008, din căsătoria reclamantei B.E. cu pârâtul P.F.G., a fost încredinţat mamei prin sentinţa civilă nr. 11764/2009 pronunţată de Judecătoria Craiova.
Prin decizia civilă nr. 258 din 10 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Argeş, s-a încuviinţat cererea tatălui P.F.G. de a lua legătura cu minorul două săptămâni în luna august şi a doua şi a treia săptămână a lunii decembrie, motivat de faptul că tatăl minorului lucrează în S.U.A. şi vine în localitatea de domiciliu, municipiul Craiova, în timpul concediilor de vară. Totodată, s-a încuviinţat bunicilor paterni, respectiv P.M. şi P.P. să aibă legături cu minorul odată pe lună, în a treia sâmbătă între orele 10-18, în domiciliul reclamanţilor.
Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr. 1199 din 7 mai 2012, a menţinut modalitatea de a lua legătura cu minorul a reclamantului P.F.G. şi a modificat hotărârea primei instanţe, în sensul că bunicii paterni să ia legătura cu minorul în aceeaşi modalitate stabilită de prima instanţă, în municipiul Cluj-Napoca.
În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că, în mod surprinzător, B.E. în calitate de reprezentantă legală a minorului P.D. a chemat în judecată pe P.F.G. în Dosarul nr. 1848/211/2011 al Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru ca acesta să-şi dea consimţământul ca minorul să emigreze în Canada, iar în caz contrar, să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de consimţământ.
În acest dosar s-a pronunţat decizia nr. 3310/R din 28 iunie 2013 a Curţii de Apel Cluj, care vine în contradicţie cu decizia civilă nr. 1199 din 7 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, motiv pentru care revizuenţii solicită anularea celei din urmă hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Cluj.
Revizuenţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi urm. din noul C. proc. civ., însă aceste prevederi legale nu sunt aplicabile, având în vedere că prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul instanţelor judecătoreşti anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ.
Criticile invocate de revizuenţi pot fi încadrate în dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. aplicabil, urmând a fi analizate din această perspectivă.
Potrivit prevederilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Una dintre cerinţele de admisibilitate a cererii de revizuire, care rezultă din chiar textul procedural, este cea ca hotărârile indicate ca fiind contradictorii să fi fost pronunţate în aceeaşi cauză, în rezolvarea aceluiaşi raport juridic dedus judecăţii, deci între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi pentru aceeaşi cauză.
Dispoziţiile citate au în vedere situaţia în care se pronunţă soluţii contradictorii, în una şi aceeaşi cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Raţiunea reglementării acestuia motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.
Pentru existenţa acestui caz de revizuire este necesară existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, condiţie fundamentală faţă de finalitatea mai sus exprimată a revizuirii, aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea autorităţii de lucru judecat.
În speţă, se constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire şi anume, ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părţi, obiect şi cauză.
Astfel, se constată că cele două hotărâri pretins potrivnice nu privesc aceeaşi pricină, lipsind identitatea de obiect, cauză şi părţi.
În dosarul finalizat prin decizia civilă nr. 1199 din 7 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, reclamanţii P.F.G., P.P. şi P.M. în contradictoriu cu pârâta B.E. au solicitat stabilirea programului de vizitare a minorului P.D., pentru ca, atât tatăl, cât şi bunicii paterni să păstreze legătura personală cu minorul.
În dosarul finalizat prin decizia civilă nr. 3310/R din 28 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, reclamanta B.E. în contradictoriu cu pârâtul P.F.G. a solicitat obligarea pârâtului să-şi dea consimţământul autentic pentru plecarea şi stabilirea reclamantei şi a minorului P.D. în Canada sau sentinţa să ţină loc de act autentic de consimţământ.
Drept urmare, în speţă, din perspectiva acestei analize, nu există deplină identitate de părţi, cauză şi obiect, pentru a fi întrunite cerinţele art. 1201 C. civ., între pricina soluţionată prin decizia nr. 3310/R/2013 (a cărei anulare se cere pe calea prezentei revizuiri) şi cauza anterior judecată şi finalizată prin hotărâre irevocabilă, decizia nr. 1199/2012.
Cele două decizii au fost pronunţate în litigii diferite, obiectul, cauza şi părţile fiind diferite.
Aşadar, între hotărârile pretins a fi contradictorii nu există identitate de obiect, cauză şi părţi, astfel că, prin pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, nu s-a încălcat principiul puterii lucrului judecat.
În considerarea acestor argumente, care susţin inadmisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să dispună în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii P.F.G. prin procurator P.P., P.M. şi P.P. împotriva deciziei nr. 3310/R din data de 28 iunie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosarul nr. 2848/211/2011.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4167/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 4184/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
