ICCJ. Decizia nr. 4166/2013. Civil. Recalculare pensie. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4166/2013
Dosar nr. 1433/1/2013
Şedinţa publică din 1 octombrie 203
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2770 din 8 noiembrie 2012, Tribunalul Arad a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta G.M.E. în contradictoriu cu pârâta Casa judeţeană de pensii Arad şi, în consecinţă:
A obligat pârâta la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantei, cu valorificarea sporurilor pentru perioada februarie 1969-februarie 1997, atestate de adeverinţa din 29 noiembrie 2010 eliberată de SC P. SA Arad, corespunzător unui punctaj mediu anual de 1,57551 puncte şi un cuantum al pensiei lunare de 1.155 RON (la data recalculării conform expertizei).
A obligat pârâta la plata către reclamantă a diferenţelor dintre pensia calculată conform prezentei şi pensia achitată pe perioada 14 martie 2012 până la data emiterii noii decizii.
A respins celelalte cereri ale reclamantei.
Prin decizia nr. 204 din 6 februarie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins recursul declarat de reclamanta G.M.E. împotriva sentinţei civile nr. 2770 din 8 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad;
A admis recursul formulat de către pârâta Casa Judeţeană de Pensii Arad împotriva aceleiaşi sentinţe;
A modificat în parte sentinţa civilă recurată, în sensul respingerii în totalitate a acţiunii civile formulate de reclamanta G.M.E.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere e revizuire reclamanta G.M.E., solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
În motivare, revizuenta a arătat că cererea sa este admisibilă, deoarece există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Astfel, s-au invocat decizia din 12 septembrie 2012, precum şi decizia dată în Dosarul nr. 1084/108/2012, hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în speţe absolut identice, promovate de colegii revizuentei, doamna P.O., domnul C.K.A. şi doamna B.A. În aceste cauze, instanţa de recurs a admis recursurile formulate de reclamanţi în contradictoriu cu Casa judeţeană de pensii Arad, dispunând în sensul admiterii acţiunilor şi obligării intimatei la recalcularea pensiilor reclamanţilor.
Un aspect deosebit de important în soluţionarea corectă şi pertinentă a cauzei este cel potrivit căruia în cele trei dosar, ca şi în prezentul dosar, obiectul pricinii este acelaşi, recalculare pensie în temeiul unei adeverinţe eliberată de SC P. SA Arad, ca efect al desfăşurării activităţii în acord.
În motivarea cererii de revizuire, s-a invocat incidenţa deciziei nr. 10/2011 pronunţată în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la recalcularea pensiei pentru munca în acord.
Totodată, revizuenta a arătat că pretenţiile sale sunt susţinute şi de prevederile Constituţiei României, Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, precum şi de practica C.E.D.O.
Un drept garantat de Convenţie este dreptul la nediscriminare (art. 14), iar dispoziţiile prevăzute de Legea nr. 48/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, în art. 1 şi art. 2 face trimitere în mod expres la acest principiu constituţional. Acest drept este prevăzut şi de art. 1 al Protocolului nr. 12 Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi este evidenţiat şi în practica C.E.D.O. (cauza Marchk contra Belgiei, hotărârea din 13 iunie 1979).
Revizuenta G.M.E. şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi urm. din noul C. proc. civ., însă aceste prevederi legale nu sunt aplicabile, având în vedere că prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul instanţelor judecătoreşti anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ.;
Criticile invocate de revifcuentă pot fi încadrate în dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. aplicabil, urmând a fi analizate din această perspectivă.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel; sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Acest motiv de revizuire vizează ipoteza în care există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Una dintre cerinţele de admisibilitate a cererii de revizuire, care rezultă din chiar textul procedural, este cea ca hotărârile indicate ca fiind contradictorii să fi fost pronunţate în aceeaşi cauză, în rezolvarea aceluiaşi raport juridic dedus judecăţii, deci între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi pentru aceeaşi cauză.
Dispoziţiile citate au în vedere situaţia în care se pronunţă soluţii contradictorii, în una şi aceeaşi cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Raţiunea reglementării acestuia motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.
Pentru existenţa acestui caz de revizuire este necesară existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, condiţie fundamentală faţă de finalitatea mai sus exprimată a revizuirii, aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea autorităţii de lucru judecat.
În speţă, se constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire şi anume, ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părţi, obiect şi cauză.
Astfel, din analizarea criticilor formulate, precum şi a actelor şi lucrărilor cauzei, se constată că revizuenta G.M.E. invocă faptul că în cauze similare au fost pronunţate soluţii potrivnice celei din decizia atacată, existând în prezent hotărâri contradictorii date în litigii diferite, deci practică neunitară în materie.
Or, aceste susţineri nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece deciziile invocate de revizuenta au fost pronunţate în cauze diferite, purtate între persoane diferite.
Drept urmare, între hotărârile pretins a fi contradictorii nu există tripla identitate de obiect, cauză şi părţi, astfel că, prin pronunţarea deciziei a cărei revizuire se solicită, nu s-a încălcat principiul puterii lucrului judecat.
În considerarea acestor argumente, care susţin inadmisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să dispună în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta G.M.E. împotriva deciziei nr. 204 din data de 6 februarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 1562/108/2012*.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4164/2013. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 4167/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
