ICCJ. Decizia nr. 4203/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4203/2013
Dosar nr. 3145/288/2009
Şedinţa publică din 2 octombrie 2013
Prin cererea înregistrată la data de 08 aprilie 2009 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reclamantul V.I. în contradictoriu cu pârâţii I.M., G.L., G.D., G.M. şi T.E.C. a solicitat ieşirea din indiviziune cu privire la patrimoniul autorilor săi V.G.I. şi V.E.
La termenul de judecată din data de 22 iunie 2011, Judecătoria Râmnicu Vâlcea în temeiul dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecarea cauzei.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 11 octombrie 2012.
Prin sentinţa civilă nr. 11323 din 21 octombrie 2012 Judecătoria Râmnicu Vâlcea a constatat perimată acţiunea formulată de reclamantul V.I. prin care a solicitat ieşirea din indiviziune cu privire la patrimoniul autorilor săi V.G.I. şi V.E.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că de la data suspendării în temeiul dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ. a judecării cauzei, 22 iunie 2011, şi până la data repunerii din oficiu a cauzei pe rol, la 11 octombrie 2012, a trecut mai mult de un an, perioadă de timp în care dosarul a rămas în nelucrare din culpa părţilor.
Faţă de cele mai sus reţinute, instanţa a constatat incidente în cauză prevederile art. 248 C. proc. civ. potrivit cu care orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept chiar şi împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare timp de un an de zile, iar potrivit art. 252 din acelaşi cod, perimarea se constată din oficiu.
Împotriva sentinţei civile mai sus menţionate a declarat recurs reclamantul V.I.
Înalta Curte, cu privire la excepţia necompetenţei materiale invocate din oficiu în prezenta cauză constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) pct. 3, Tribunalul judecă „ca instanţă de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care potrivit legii, nu sunt supuse apelului”.
În speţă, împotriva sentinţei civile nr. 11323 din 21 octombrie 2012 pronunţate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, reclamantul a declarat recurs pe care l-a înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În consecinţă, instanţa va admite excepţia necompetenţei materiale şi în aplicarea dispoziţiilor art. 158 alin. (3), va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Vâlcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declina competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamantul V.I. împotriva sentinţei civile nr. 11323 din 21 noiembrie 2012 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4269/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 4270/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
