ICCJ. Decizia nr. 4426/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4426/2013
Dosar nr. 59282/3/2011
Şedinţa publică de la 11 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 6015 din 4 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 59282/3/2011, instanţa a admis în parte cererea modificată formulată de reclamanta S.I.F. Moldova SA (denumită în continuare S.I.F. Moldova) în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. (denumită în continuare A.V.A.S.) şi Statul Român prin M.F.P. şi a obligat pârâta A.V.A.S. la plata următoarelor sume: 859.393,08 lei despăgubiri pentru paguba efectivă şi dobânda legală aferentă sumei de 2.552.400 lei, calculată începând cu data de 23 iunie 2006 până la data restituirii integrale a sumei de 2.552.400 lei, cu titlu de despăgubire pentru câştigul nerealizat şi 28.213,89 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că între S.I.F. Moldova şi B.T. SA s-au încheiat mai multe contracte de depozit bancar având drept obiect sume de bani cuprinse între 1.000.000 lei şi 5.000.000 lei.
Prin ordinul nr. 1437 din 19 iunie 2006 al vicepreşedintelui A.V.A.S. s-a dispus înfiinţarea popririi asupra oricăror sume prezente şi viitoare, existente în conturile de orice natură în lei sau în valută ale S.I.F. deschise la B.T. SA până la concurenţa sumei de 7.857.967,19 dolari SUA (fila 15).
Prin adresa nr. 17224 din 20 iunie 2006 A.V.A.S. a comunicat B.T. SA ordinul de înfiinţare a popririi, adresă care a fost înregistrată de bancă din 21 iunie 2006, terţul poprit fiind executat la data de 23 iunie 2009 prin virarea în contul Trezoreriei operative a Municipiului Bucureşti a sumei de 22.285.194,25 lei, reprezentând echivalentul în lei la cursul oficial al B.N.R. al sumei de 7.857.967,19 Dolari SUA.
S.I.F. Moldova a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începute de A.V.A.S., care a fost admisă prin sentinţa comercială nr. 91 din 03 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială (filele 42-45) şi rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1832/20 mai 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială (filele 46-49) prin respingerea recursului declarat de A.V.A.S. Executarea silită contestată de S.I.F. Moldova a început în temeiul unui bilet la ordin emis la data de 12 iunie 1996 de SC S.G.I. SRL în favoarea SC B. SA pentru suma de 900.000 dolari SUA, avalizat de F.P.P. II Moldova.
Conform susţinerilor S.I.F., necontestate prin sentinţa comercială nr. 112 din 29 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI - a comercială, irevocabilă prin decizia nr. 1177 din 17 martie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus întoarcerea executării silite.
În acest context, instanţa de fond a apreciat că erau îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de articolele 998 - 999 C. civ., în sensul că fapta ilicită săvârşită de A.V.A.S. constă în emiterea unui ordin de poprire asupra conturilor S.I.F. în temeiul unui titlu executoriu a cărui executare era prescrisă; prejudiciul constă în lipsirea S.I.F. de fructele sumei de bani poprite şi în scăderea puterii de cumpărare a acesteia.
Legătura de cauzalitate este evidentă, iar condiţia vinovăţiei A.V.A.S. era şi aceasta îndeplinită, de vreme ce aceasta în calitatea sa de profesionist pe piaţa economică-financiară nu putea susţine necunoaşterea legii, inclusiv în privinţa împlinirii termenului de prescripţie.
În aplicarea dispoziţiilor articolelor 998-999 C. civ., instanţa de fond a mai reţinut şi împrejurarea că lipsa disponibilităţilor băneşti, determinată de situaţia financiară a A.V.A.S. nu constituie o cauză de înlăturare a răspunderii sale delictuale pentru fapta imputată de S.I.F., câtă vreme pentru a susţine această apărare pârâta se prevalează de propria culpă.
Instanţa de fond a apreciat astfel că reclamantei i se cuvin atât daune interese constând în actualizarea sumei executate cu rata inflaţiei, cât şi beneficiul nerealizat, în temeiul dispoziţiilor art. 1084 C. civ.
Astfel, instanţa de fond a considerat că reclamantei i se cuvenea cu titlu de daune-interese suma de 859.393,08 lei pentru perioada cuprinsă între data executării silite 23 iunie 2006 şi data de 30 martie 2011, sumă care reprezintă valoarea în concret a eroziunii produse de inflaţie asupra valorii nominale a creanţei.
Cât priveşte beneficiul nerealizat instanţa de fond a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente sumei executate silit (2.552.400 lei) pentru perioada cuprinsă între data la care pârâta A.V.A.S. a executat silit această sumă - 23 iunie 2006 - până la data restituirii integrale a sumei executate silit, apreciind că A.V.A.S. nu poate fi obligată la plata dobânzii comerciale stipulate în contractele de depozit bancar, astfel cum a solicitat reclamanta, deoarece aceste contracte fiind încheiate pe o perioadă determinată, de un an, o eventuală prelungire a acestora nu putea fi considerată decât o operaţiune incertă, speculativă.
A mai arătat prima instanţă că, potrivit dispoziţiilor art. 1084 C. civ., reclamanta era îndreptăţită atât la daune compensatorii (actualizarea sumei cu rata de inflaţie) cât şi la beneficiul nerealizat (dobânda), respectându-se astfel principiul reparării integrale.
Instanţa de fond a mai apreciat că nu putea reţine nici susţinerea pârâtei potrivit căreia daunele interese puteau fi acordate numai de la data formulării cererii de chemare în judecată, întrucât pârâta era de drept în întârziere, potrivit dispoziţiilor art. 43 C. com.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel atât reclamanta S.I.F. Moldova SA cât şi pârâta A.V.A.S., pentru soluţionarea cărora la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 27 iunie 2012 a fost înregistrat Dosarul nr. 1471/2012 (nr. unic 59282/3/2011).
Prin decizia civilă nr. 515 din 10 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-au respins, ca nefondate, ambele apeluri, reţinându-se ca fiind temeinică şi legală soluţia primei instanţe pentru toate argumentele prezentate pe larg mai sus.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (fostă A.V.A.S.) care, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului şi respingerea acţiunii.
În motivarea recursului, recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 998 C. Civ, privind răspunderea civilă delictuală.
Recurenta consideră că nu poate fi obligată la plata despăgubirii pentru beneficiul nerealizat (actualizare şi dobândă legală), câtă vreme nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii civile delictuale a instituţiei.
Recurenta a susţinut că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 1088 C. civ., pentru că daunele interese nu pot cuprinde decât dobânda legală, iar în materie comerciala, dobânda legală a fost stabilita prin O.G. nr. 9/2000.
Recurenta a criticat şi faptul că, atât instanţa de fond, cât si cea de apel nu s-au pronunţat asupra apărării formulate de către aceasta cu privire la dubla despăgubire de care beneficiază intimata-reclamantă, reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie.
Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care succed:
Din considerentele deciziei atacate rezultă că instanţa de apel a controlat şi validat judecata primei instanţe care, în mod legal şi temeinic, a înlăturat apărările A.V.A.S. referitoare la lipsa disponibilităţilor băneşti determinată de situaţia financiară precară în care se află încă din anul 2008 şi a considerat că această împrejurare nu putea fi considerată drept o cauză de înlăturare a răspunderii sale delictuale, potrivit principiului de drept: „Nemo auditurpropriam turpitudinem allegans”.
În mod corect a fost reţinută incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1084 C. civ. potrivit cărora reclamantei, pentru repararea prejudiciului suferit, i se cuveneau daune interese constând atât în actualizarea sumei executate cu rata inflaţiei (damnum emergens), cât şi la dobânda legală (lucrum cessans).
Sub acest aspect Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a mai pronunţat prin decizia nr. 1400/2008, prilej cu care a arătat că, actualizarea sumei în raport de rata inflaţiei nu poate fi considerată o sancţiune, ci mai degrabă o modalitate de asigurare a unui echilibru valoric în condiţiile de instabilitate a monedei naţionale, menită să îl protejeze pe creditor în faţa debitorului rău-platnic.
Acordarea sumei reactualizată în raport de rata inflaţiei se impune şi ca urmare a respectării principiului reparării integrale a prejudiciului consacrat de dispoziţiile articolului 1084 C. civ., potrivit căruia riscul devalorizării monedei naţionale aparţine debitorului (A.V.A.S.).
Caracterul compensatoriu al actualizării rezidă în faptul că, prin aceasta se repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală. în timp ce dobânda reprezintă preţul lipsei de folosinţă, actualizarea cu inflaţia urmăreşte conservarea valorii reale a obligaţiilor băneşti.
Având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligaţiei cu rata inflaţiei, prima reprezentând o sancţiune, (daune moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plata) iar a doua reprezentând valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii, (daune compensatorii), se ajunge la concluzia că este admisibil cumulul acestora şi deci nu se poate vorbi despre o dublă reparaţie, ceea ce ar reprezenta o îmbogăţire fără justa cauza a creditorului.
În sprijinul admisibilităţii cumulului dobânzii legale cu actualizarea creanţei pot fi invocate şi dispoziţiile O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată care prevăd, în mod expres, posibilitatea actualizării creanţei, dobânzilor, majorărilor sau penalităţilor datorate la data plăţii efective.
În consecinţă, este nu numai posibil, dar şi legal cumulul actualizării sumei executate cu dobânda legală deoarece, aşa cum s-a arătat, numai prin această modalitate respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului consacrat de art. 1084 C. civ., este asigurată.
Aşadar, în condiţiile în care dobânda reprezintă o veritabilă sancţiune aplicată pentru neexecutarea de către debitoare a obligaţiei de plată, iar actualizarea sumei executate, prin raportare la indicele de inflaţie, reprezintă valoarea reală a obligaţiei la data efectuării plăţii, atunci, în mod evident, pentru asigurarea unei reparaţii juste şi integrale a prejudiciului, cumulul dintre actualizarea sumei şi dobânda legală este posibil şi justificat, potrivit dispoziţiilor art. 1088 C. civ. şi O.G. nr. 9/2000.
Pentru toate considerentele reţinute, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva deciziei civile nr. 515 din 10 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva deciziei civile nr. 515 din 10 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4400/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4430/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
