ICCJ. Decizia nr. 4433/2013. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4433/2013
Dosar nr. 1971/1/2013
Şedinţa publică din 10 octombrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 292R din 26 februarie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, a fost admis recursul declarat de Municipiul Miercurea Ciuc, prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 4065 din 1 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Harghita, a fost modificată în tot hotărârea atacată şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta T.M. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Miercurea Ciuc, prin Primar, cu sediul în Miercurea Ciuc.
Pentru a decide astfel, Curtea de apel a reţinut că prin dispoziţia atacată Primarul municipiului Miercurea Ciuc a dispus recalcularea salariului reclamantei, fără a mai include sporul de dispozitiv de 25% recunoscut anterior prin sentinţa civilă nr. 92 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Harghita, rămasă definitivă prin decizia Curţii de Apel Târgu Mureş nr. 522/R din 23 aprilie 2008.
Curtea de apel a analizat legalitatea deciziei de a înlătura sporul de dispozitiv de 25%, reţinând că decizia contestată a fost emisă în condiţiile intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, lege care la anexa nr. I/3 a reglementat salariile de bază iar la nota 2 se prevede că în coeficientul prevăzut în coloana „Bază” sunt cuprinse şi salariul de merit, sporul de confidenţialitate, sporul de stabilitate, sporul de dispozitiv.
În consecinţă, plata indemnizaţiei de dispozitiv în baza hotărârilor judecătoreşti, ulterior datei de 31 decembrie 2009, nu mai are suport legal deoarece condiţia rezolutorie (schimbarea condiţiilor legale de acordare a acestei indemnizaţii) s-a împlinit. Între părţi fiind încheiat contract individual de muncă (act juridic cu executare succesivă), efectele îndeplinirii condiţiei rezolutorii se produc numai pentru viitor.
Mai mult, problema acordării sporului de dispozitiv a fost tranşată prin decizia nr. 37 din 14 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul în interesul legii stabilindu-se că „dispoziţiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 (...) se interpretează în sensul că indemnizaţia de dispozitiv (...) se acordă funcţionarilor publici şi personalului contractual care îşi desfăşoară activitatea în serviciile comunitare în subordinea consiliilor locale şi a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial şi înainte de transfer sau detaşare din fostul Minister de Interne”. Această decizie este obligatorie conform prevederilor art. 329 alin. (3) din vechiul C. proc. civ.
Nici prevederile Legii nr. 130/1996 referitoare la contractele colective de muncă nu sunt aplicabile în cauză cu atât mai mult cu cât decizia din 2012 a Curţii de Conturi Harghita nu a fost desfiinţată. Or, pârâtul, în calitate de ordonator de credite era obligat să se conformeze dispoziţiilor acestei decizii.
Prin sentinţa nr. 92 din 23 ianuarie 2008 Tribunalul Harghita a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de Primarul Municipiului Miercurea Ciuc şi Consiliul Local al Municipiului Miercurea Ciuc, a admis acţiunea reclamanţilor persoane fizice, prin care este şi T.M. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Miercurea Ciuc şi Consiliul Local Miercurea Ciuc, a obligat pârâţii să acorde reclamanţilor sporul de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază al fiecăruia, începând cu data de 1 august 2003 şi în continuare, cât timp au calitatea de salariaţi ai pârâţilor, a obligat pârâţii să plătească sporul de dispozitiv în cuantum de 25% actualizat conform indicelui de inflaţie, calculat până la data plăţii efective.
Această sentinţă a rămas definitivă prin respingerea recursurilor formulate de către pârâţi, conform deciziei nr. 522R din 23 aprilie 2008 Curţii de Apel Târgu Mureş.
La data de 25 martie 2013 T.M. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În cuprinsul acesteia, a arătat că prin decizia nr. 292 din 26 februarie 2013 Curtea de Apel Târgu Mureş a admis recursul împotriva sentinţei nr. 4065/2012 a Tribunalului Harghita, prin care se dispune anularea dispoziţiei Primarului Municipiului Miercurea Ciuc nr. 897/2012, care diminuează salariul revizuentei.
La pronunţarea acestei decizii nu s-au avut în vedere cele statuate prin sentinţa nr. 92 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Harghita, prin care i s-a acordat revizuentei sporul de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază.
Curtea de Apel Mureş nu a ţinut cont de autoritatea de lucru judecat de care se bucură sentinţa nr. 92 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Harghita, rămasă irevocabilă.
Analizând cererea de revizuire Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri (…) dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (…) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”.
Potrivit art. 1201 C. civ. „Art. 1201. - Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauza şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”.
S copul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci acela al respectării principiului puterii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea lui.
Pentru a se statua asupra admisibilităţii unei cereri de revizuire, în această ipoteză legală, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii, pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese diferite, dar care să se refere la acelaşi litigiu (ceea ce presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză), iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepţia puterii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.
În speţă, cele două decizii invocate de către revizuentă nu îndeplinesc condiţia cerută de textul de lege menţionat anterior, în ceea ce priveşte invocarea excepţiei puterii de lucru judecat.
Deşi nu a fost invocată expres această excepţie, Curtea de Apel Târgu Mureş a analizat recursul formulat de pârâţi în raport de dispoziţiile sentinţei nr. 92 din 23 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Harghita.
Astfel, în considerentele deciziei civile nr. 292 din 26 februarie 2013 Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut că plata indemnizaţiei de dispozitiv în baza hotărârilor judecătoreşti, respectiv a sentinţei nr. 92 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Harghita, ulterior datei de 31 decembrie 2009, nu mai are suport legal deoarece condiţia rezolutorie (schimbarea condiţiilor legale de acordare a acestei indemnizaţii) s-a împlinit, între părţi fiind încheiat contract individual de muncă (act juridic cu executare succesivă), efectele îndeplinirii condiţiei rezolutorii se produc numai pentru viitor.
A arătat şi că problema acordării sporului de dispozitiv a fost tranşată prin decizia nr. 37 din 14 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul în interesul legii stabilindu-se că „dispoziţiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 139/1999 (...) se interpretează în sensul că indemnizaţia de dispozitiv (...) se acordă funcţionarilor publici şi personalului contractual care îşi desfăşoară activitatea în serviciile comunitare în subordinea consiliilor locale şi a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial şi înainte de transfer sau detaşare din fostul Minister de Interne”.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nefiind incidente prevederile art. 1201 C. civ. cererea de revizuire urmând a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul T.M. împotriva deciziei civile nr. 292R din 26 februarie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4432/2013. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 4438/2013. Civil → |
|---|
