ICCJ. Decizia nr. 4431/2013. Civil. Succesiune. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4431/2013
Dosar nr. 1742/1/2013
Şedinţa publică din 10 octombrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1365 din 13 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de I.C. împotriva deciziei nr. 1613 din 4 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Împotriva acestei decizii I.C. a formulat contestaţie în anulare, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19 martie 2013.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că decizia contestată este rezultatul unei greşeli de introducere în masa succesorală a unui imobil bun propriu, şi nu proprietatea părinţilor.
Analizând excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 318 C. proc. civ., „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
În cuprinsul cererii sale, contestatorul a susţinut că instanţa ar fi omis o greşeală în aprecierea probatoriilor, incluzând în masa succesorală un imobil bun propriu al contestatorului, fapt ce fusese dovedit cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând dacă această critică constituie o greşeală materială, în accepţiunea art. 318 teza I C. proc. civ., Înalta Curte observă că textul menţionat se referă la erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului şi care au drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite. Greşeala pe care o comite instanţa trebuie să se realizeze prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care sunt determinante în pronunţarea soluţiei.
Art. 318 teza I C. proc. civ. vizează greşeli de fapt involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural, deoarece nu este posibil ca instanţei care a pronunţat hotărârea să i se solicite, ca instanţă de retractare, să reanalizeze modul în care a apreciat probele şi a stabilit raporturile dintre părţi.
În speţă, contestatorul invocă o greşeală de judecată, care decurge din împrejurarea că s-ar fi introdus în masa succesorală un bun propriu, fapt ce fusese dovedit cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin urmare, nefiind întrunite condiţiile art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare declarată de contestatorul I.C. împotriva deciziei civile nr. 1365 din 13 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4430/2013. Civil. Fond funciar. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 4432/2013. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
