ICCJ. Decizia nr. 4432/2013. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4432 /20 13
Dosar nr. 1821/1/2013
Şedinţa publică din 10 octombrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 2273 din 28 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 190A din 13 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În motivare, instanţa a reţinut corecta aplicare a principiul care guvernează administrarea probatoriului, conform art. 169 alin. (1) C. proc. civ., reclamanţii făcând dovada calităţii de persoane îndreptăţite, precum şi a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.
A mai arătat instanţa şi că motivul de recurs prin care se critică greşita stabilire a cadrului procesual, prin faptul că nu s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, a fost invocat direct în recurs, omisso medio, ceea ce este inadmisibil, în raport de natura căii de atac a recursului, de a fi o cale de atac subsecventă apelului.
Împotriva acestei decizii Ministerul Finanţelor Publice a formulat contestaţie în anulare, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 21 martie 2013.
În motivare, contestatorul a arătat că decizia nr. 2273 din 28 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, este rezultatul unei greşeli materiale.
Astfel, instanţa nu a analizat motivul de recurs referitor la lipsa calităţii procesual pasive a Ministerului Finanţelor Publice, apreciind că a fost invocat direct în recurs.
În realitate, motivul de recurs privind lipsa calităţii procesual pasive era întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., fiind o excepţie de ordine publică, putând fi ridicată şi în faţa instanţei de recurs.
Contestaţia în anulare a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza a II-a şi art. 319 alin. (2) C. proc. civ.
Analizând contestaţia în anulare, în raport de actele dosarului, Înalta Curte a reţinut că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Conform art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. „hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu contestaţie când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare”.
Prin această ipoteză legiuitorul a avut în vedere greşeli materiale, în urma cărora instanţa ar fi pronunţat o soluţie greşită.
În speţă, contestatorul critică omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Finanţelor Publice.
Înalta Curte reţine că prin decizia atacată instanţa de recurs a apreciat că excepţia lipsei calităţii procesual pasive a fost invocată direct în recurs, omisso medio.
Din punct de vedere procedural, respingerea unui motiv de recurs ca inadmisibil nu echivalează cu omisiunea judecării lui şi, cu atât mai mult, nu constituie o eroare materială în sensul art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Contestatorul mai susţine şi că această excepţie ar fi trebuit analizată de instanţa de recurs, căci este o excepţie de ordine publică.
Înalta Curte constată că sunt invocate, în realitate, greşeli de judecată ale instanţei de recurs, care decurg din împrejurarea că instanţa nu a apreciat corect natura juridică a excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Finanţelor Publice.
Prin urmare, nefiind întrunite condiţiile art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare declarată de contestatorul Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei civile nr. 2273 din 28 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4431/2013. Civil. Succesiune. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 4433/2013. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
