ICCJ. Decizia nr. 4483/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4483/2013
Dosar nr. 27865/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 11 octombrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 20 mai 2010, reclamantul S.N.F.P., în baza art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 54/2003, în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat individualizaţi în lista anexă a acţiunii, a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate prelungirea de drept a contractului colectiv de muncă înregistrat sub nr. 1611/2007, cu încă un an, respectiv până la 23 martie 2011, conform art. 4 alin. (2) din contractul colectiv de muncă şi să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale aferente lunii aprilie 2010, a premiului anual cuvenit salariaţilor pentru anul 2009 şi la daune interese şi cheltuieli de judecată.
În şedinţa publică de la 14 aprilie 2011 s-a dispus disjungerea cererii formulate de reclamanţii U.V.L. şi P.P. şi s-a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei în soluţionarea cauzei.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa civilă nr. 3754 din 14 aprilie 2011, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bucureşti a reţinut că art. 284 alin. (2) C. muncii reglementează din punct de vedere teritorial competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă, aceasta aparţinând instanţei în a cărei circumscripţie se află domiciliul sau reşedinţa reclamantului.
Cum domiciliul reclamanţilor este situat în judeţul Dolj şi având în vedere că normele legale referitoare la competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă au caracter absolut, instanţa a apreciat că se impune declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Dolj.
Învestit ca urmare a declinării, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa civilă nr. 5304 din 9 iulie 2013, la rândul său, a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Dolj, excepţie invocată de pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi a declinat competenţa soluţionării acţiunii formulate de reclamantul S.N.F.P., în numele şi pentru membrii de sindicat U.V.L. şi P.P., în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Tribunalul Dolj a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Prin considerentele sentinţei menţionate, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a avut în vedere dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 54/2003, reţinând că organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiuni în justiţie în numele membrilor lor, astfel că raportat la faptul că sediul reclamantului este în Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În speţă, declinarea reciprocă de competenţă a fost determinată de aprecierea diferită făcută de cele două instanţe în legătură cu legitimarea ca reclamanţi în cauză a sindicatului sau membrilor acestuia, pentru ca raportat la sediul sau domiciliul lor, să se stabilească competenţa teritorială conform art. 284 alin. (2) C. muncii.
Aşa cum rezultă din practicaua Sentinţei civile nr. 3754 din 14 aprilie 2011 a Tribunalului Bucureşti, s-a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanţii membri ai sindicatului, în temeiul Legii nr. 54/2003, cu domiciliile în judeţul Iaşi, Braşov, Alba, Galaţi, Constanţa, Cluj, Gorj, Arad, Sibiu, Călăraşi, Giurgiu, Harghita, Teleorman, Ialomiţa, Dâmboviţa, Timiş, Dolj, Neamţ şi Bacău, formulându-se dosare separate, reclamanţii din pricina de faţă, U.V.L. şi P.P., avându-şi domiciliul în jud. Dolj.
În urma disjungerii cererii formulate de U.V.L. şi P.P., aceştia au dobândit calitatea de reclamanţi în cauză, situaţie în care a devenit lipsită de relevanţă împrejurarea formulării iniţiale a acţiunii de către sindicat, astfel că în cauză nu este incidentă Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunţată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin urmare, obiectul prezentei cauze îl reprezintă acţiunea formulată de reclamanţii U.V.L. şi P.P., ambii cu domiciliul în judeţul Dolj.
Înalta Curte va reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 284 alin. (2) C. muncii [actual art. 269 alin. (2)], competenţa soluţionării conflictelor de muncă aparţine instanţei în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul sau reşedinţa reclamantului.
Ca atare, dispoziţiile legale referitoare la competenţa teritorială în soluţionarea cauzei se raportează la reclamanţii U.V.L. şi P.P., titulari ai drepturilor pretinse, ca urmare a disjungerii acţiunii formulată de S.N.F.P., şi nu la reprezentantul acestora, respectiv organizaţia sindicală, având în vedere caracterul absolut al normelor de competenţă C. muncii.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 284 C. muncii (actual art. 269) raportat la art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., se va stabili competenţa de soluţionare a litigiului dedus judecăţii în favoarea Tribunalului Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 octombrie 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4472/2013. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 4484/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
