ICCJ. Decizia nr. 4555/2013. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4555/2013
Dosar nr. 1622/1/2013
Şedinţa publică din 16 octombrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 519 din 7 februarie 2013 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat de reclamanta N.M. împotriva Deciziei civile nr. 163 din 21 decembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamanta N.M., în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocând un înscris nou, respectiv Hotărârea nr. 307/2007 a Comisiei Judeţene Hunedoara, care anulează Hotărârea nr. 25/3003 a aceleiaşi comisii. Acest act nou nu a putut fi prezentat pe parcursul soluţionării cauzei şi este hotărâtor pentru judecarea corectă a cauzei.
Faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., conform cărora instanţa are obligaţia de a se pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, Înalta Curte va analiza, cu prioritate, excepţia invocată cu privire la inadmisibilitatea cererii de revizuire.
Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs se poate cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, decât cea care fusese aleasă până la acel moment.
Prin urmare, din analiza textului legal citat, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus o condiţie imperativă şi anume, ca această instanţă să fi evocat fondul.
Hotărârile instanţelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanţele admit recursul şi, rejudecând cauza dedusă judecăţii, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, nefăcând obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins, în această ipoteză calea de atac fiind inadmisibilă.
Dacă s-ar admite formularea unei cereri de revizuire şi împotriva deciziilor pronunţate în recurs prin care nu s-a evocat fondul, s-ar ajunge să se încalce principiul legalităţii căilor de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege şi în condiţiile prevăzute de aceasta.
În speţă, cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei decizii pronunţată de o instanţă de recurs, decizie prin care recursul a fost respins ca nefondat, fără a se putea reţine faptul că instanţa de recurs a pronunţat ea însăşi o hotărâre asupra fondului cauzei, fiind analizate doar motivele de casare invocate prin cererea de recurs şi menţinându-se decizia atacată.
Pentru argumentele expuse, cererea de revizuire se va respinge ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta N.M. împotriva Deciziei nr. 519 din 7 februarie 2013 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 15325/1/2006*.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4537/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4556/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
