ICCJ. Decizia nr. 4536/2013. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4536/2013
Dosar nr. 4558/3/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 15 octombrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ, asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 22 februarie 2011, în Dosarul nr. 2067/97/2011, contestatorul D.D., reprezentat de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere - Judeţul Hunedoara a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Apărării Naţionale, Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, în principal, anularea deciziei de recalculare a pensiei din 31 decembrie 2010, emisă în baza Legii nr. 119/2010 şi menţinerea deciziei din 15 noiembrie 2005, precum şi a drepturilor de pensie pe care contestatorul le-a avut anterior deciziei atacate, iar în subsidiar a solicitat anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 şi obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Apărării Naţionale de a emite o nouă decizie, în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, prin care să i se valorifice toate veniturile realizate lunar, pe toată perioada de activitate, precum şi să fie obligaţi pârâţii să-i plătească diferenţele de pensie cuvenite, actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective.
Prin Sentinţa nr. 1813/LM din 6 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2067/97/2011, Tribunalul Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
În acest sens, instanţa a constatat, raportat la obiectul cauzei, ca fiind incidente dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care prevăd că procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare. A mai considerat, de asemenea, că potrivit dispoziţiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. În speţă, cererea nu este îndreptată împotriva Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale sau împotriva unei case teritoriale de pensii, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 19/2000, ci împotriva altor instituţii, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, conform cărora cererea se adresează instanţei de la sediul pârâtului.
Instanţa a constatat ca Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte o competenţă derogatorie de la dreptul comun, potrivit căreia, cererile care nu sunt îndreptate împotriva Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale sau a caselor teritoriale de pensii se soluţionează de instanţa în a cărei rază teritorială îşi are sediul pârâtul, fiind o competenţă teritorială exclusivă, ce nu poate fi înlăturată de către părţi sau de către instanţă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul D.D., care a format obiectul Dosarului nr. 2067/97/2011, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin Decizia nr. 2295 din 15 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2067/97/2011 de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, recursul a fost respins ca inadmisibil, în raport de prevederile art. 158 C. proc. civ., care prevăd faptul că, dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul urmând a fi trimis instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar la termenul de judecată din data de 21 iunie 2013, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 6672 din 21 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 4558/3/2012, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
În motivarea hotărârii, tribunalul a reţinut că domiciliul contestatorului D.D. este în Judeţul Hunedoara şi că, potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice "Cererile îndreptate împotriva Casei Naţionale de Pensii Publice, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul."
La intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii) a fost modificată, în sensul că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, cererea de anulare fiind formulată la instanţa de la domiciliul contestatorului, pensionar la data de 22 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ.
A mai considerat faptul ca Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale a fost abrogată la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel că s-a creat situaţia în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat. Când o lege specială care reglementează un anumit domeniu şi care cuprinde norme de competenţă este înlocuită cu o altă lege, specială, care face trimitere la normele de competenţă din legea abrogată, se face aplicarea noii legi, competenţa fiind cea stabilită la data intrării ei în vigoare.
Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, Tribunalul Bucureşti, în conformitate cu art. 21 şi art. 22 C. proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea dedusă judecăţii are ca obiect contestaţie împotriva deciziei de recalculare a pensiei, emisă în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, de o casă sectorială de pensii şi anume, Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Decizia contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 22 februarie 2011.
La data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, care prin art. 156 prevedea că "cererile îndreptate împotriva Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtului".
Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, şi anume 22 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010 "cererile îndreptate împotriva Casei Naţionale de Pensii Publice, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul."
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele sectoriale de pensii, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, s-a modificat, în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, care este în Deva, jud. Hunedoara, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Hunedoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4535/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4537/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
