ICCJ. Decizia nr. 4633/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4633/2013
Dosar nr. 9031/2/2011
Şedinţa publică din 21 octombrie 2013
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 07 aprilie 2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanta SC F.L. SRL a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R. SA şi Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul Local Sector 1 Bucureşti, contestând hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 8 din 25 februarie 2008 emisă de Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R. SA şi Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul Local Sector 1 Bucureşti, solicitând ca despăgubirea acordată pentru expropriere a imobilului din str. Odăi, sector 1, Bucureşti să fie în cuantum de 430.000 RON şi nu 113.489,52 lei, aşa cum a fost acordată prin hotărârea contestată.
În motivarea cererii, s-a arătat că, prin actul de vânzare-cumpărare din 19 aprilie 2004, reclamanta a dobândit suprafaţa totală de 4.000 mp, iar prin H.G. nr. 872 din 20 decembrie 2007 s-a decis exproprierea unor imobile, printre acestea aflându-se şi suprafaţa de 309 mp. din totalul de 4.000 mp, pe care îi deţine reclamanta.
La 1 februarie 2008, reprezentanţii reclamantei au declarat că nu sunt de acord cu valoarea totală a despăgubirilor stabilite de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul local Sector 1 Bucureşti, apreciind că suma oferită nu este în concordanţă cu valoarea de piaţă a terenului.
La termenul din 21 mai 2008, reclamanta a precizat acţiunea arătând că înţelege să se judece cu Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA şi nu cu Ministerul Transporturilor.
La termenul din 18 iunie 2008, s-a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul local Sector 1 Bucureşti.
Reclamanta a mai formulat o precizare a acţiunii, după administrarea de probatorii, prin care a solicitat ca plata despăgubirilor să fie stabilită în Euro/ mp. şi să fie plătită la cursul B.N.R de la data plăţii, respectiv 273 euro/ mp., pentru suprafaţa expropriată de 309 mp.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 367 din 13 martie 2009, a admis în parte contestaţia; a anulat parţial hotărârea nr. 8/2008, numai în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor şi a stabilit despăgubirile datorate de expropriator reclamantei ca fiind în cuantum de 67.362 Euro, în echivalent lei la cursul B.N.R de la data plăţii efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin hotărârea contestată, s-a dispus exproprierea şi s-a acordat, prin consemnarea plăţii, despăgubiri în cuantum de 113.489,52 lei, echivalentul a 30.900 Euro, pentru terenul situat în Bucureşti, Şos. Odăi, având număr cadastral 5837/1 şi aparţinând reclamantei, în suprafaţă de 309 mp.
Din raportul de expertiză tehnică imobiliară a rezultat că valoarea de circulaţie a imobilului expropriat la data consemnării despăgubirilor era de 237.114 lei, contravaloarea a 67.362 euro, având în vedere o valoare de 218 euro/ mp., faţă de 100 euro/ mp. la cât evaluase iniţial comisia.
Tribunalul a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, modificată, şi a avut în vedere valorile indicate în raportul de expertiză tehnică.
Împotriva sentinţei a declarat apel Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, ce a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 584/ A din 16 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că prin întâmpinarea formulată în faza procesuală a fondului de către intimata C.N.A.D.N.R. SA, s-a arătat că, potrivit expertizei evaluatoare, lucrarea de expropriere nu afectează construcţii sau investiţii, iar despăgubirea aferentă suprafeţei de teren este de 30900 euro, fiind stabilită în funcţie de preţul pieţei libere la data întocmirii raportului, informaţiile în legătură cu preţurile de tranzacţionare fiind obţinute de la birouri notariale, agenţii imobiliare zonale şi de pe internet.
Expertiza a constatat că la momentul emiterii hotărârii de expropriere, terenul în discuţie avea o valoare de 218 euro/ mp, reprezentând media valorilor rezultate din anunţurile telefonice şi preţurile practicate de agenţiile imobiliare, valori reduse cu o marjă de negociere de 10%, astfel încât cuantumul despăgubirii este de 237.114 lei reprezentând 67.362 euro.
Experţii au avut în vedere o valoare medie a metrului pătrat de teren corespunzătoare zonei în care se află suprafaţa expropriată, tocmai pentru a realiza o despăgubire justă, la valoarea reală a bunului; valoarea de 100 euro/ mp., susţinută prin obiecţiunile formulate la raportul de expertiză întocmit, nu reprezintă o valoare reală a terenului expropriat, neexistând în acest sens dovezi administrate de apelantă.
Cererea formulată de intimata - reclamantă, referitoare la acordarea dobânzii legale, a fost respinsă, deopotrivă, apreciindu-se că atât plata dobânzii, cât şi reactualizarea sumei acordate pot fi solicitate, potrivit prevederilor art. 3712 C. proc. civ., organului de executare, cu atât mai mult cu cât cel care a investit instanţa cu soluţionarea căii de atac este Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.
Recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva acestei decizii a fost admis prin decizia civilă nr. 5831 din 04 noiembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a fost casată decizia recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că sintagma „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele” are semnificaţia preţului efectiv plătit şi consemnat ca atare în contractele autentice şi nu pe aceea a ofertelor de preţ ale agenţiilor imobiliare sau a preţului de tranzacţionare extras din rubricile anunţurilor de mică publicitate privind imobilele de acelaşi fel situate în aceeaşi unitate administrativ - teritorială.
În cuprinsul raportului de expertiză întocmit în primă instanţă, valoarea despăgubirii a fost stabilită pe baza informaţiilor puse la dispoziţie de părţi, informaţiile culese din buletinele informative ale Comisiei Naţionale de Statistică, A.N.E.V.A.R., C.E.T.-R, literatura de specialitate, respectiv din bazele de date on-line privind tranzacţiile cu terenuri, fiind nesocotite prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra apărării privind greşita aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 26 (2) din Legea nr. 33/1994, în raport de care se impune efectuarea unei expertize de specialitate, care să ţină seama de preţul plătit şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare - cumpărare, iar nu de ofertele de vânzare cuprinse în anunţurile de mică publicitate.
În rejudecarea apelului, prin decizia nr. 325/ A din 27 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul formulat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. împotriva sentinţei civile nr. 367 din 13 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a stabilit despăgubirile datorate de expropriator reclamantei la suma de 31.518 euro, în echivalent lei la data plăţii; a respins cererea formulată de intimata - reclamantă SC F.L. SRL; a fost obligată intimata la plata către apelant a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.400 lei, onorariu expert.
Potrivit îndrumărilor date prin decizia de casare, instanţa a dispus întocmirea expertizei tehnice, comisia de experţi urmând a avea în vedere criteriile de aplicare prevăzute în economia dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, inserate în cuprinsul obiectivelor formulate.
Apelantul expropriator a depus la dosar înscrisuri reprezentând copii ale unor contracte de vânzare - cumpărare având ca obiect suprafeţe de teren situate în zona în care se află amplasat imobilului a cărui expropriere s-a realizat (filele 45-56).
La data de 06 iunie 2012 a fost depus la dosar raportul de expertiză întocmit de comisia constituită din experţii ingineri P.C., G.C. şi M.A.S.
Alăturat expertizei au fost anexate înscrisurile care au fost avute în vedere la întocmirea lucrării(filele 74 - 94).
Expertiza a stabilit valoarea lotului de teren expropriat, în suprafaţă de 309 mp., situat în Bucureşti, Şos. Odăi, sectorul 1, prin raportare la trei momente distincte, respectiv momentul emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 8 din 25 februarie 2008, momentul întocmirii expertizei în faza procesuală a fondului (decembrie 2008) şi cel al întocmirii expertizei în apel (2012).
Pe de altă parte, comisia de experţi a precizat că nu au fost identificate cauze generatoare de prejudicii sau care ar putea aduce un spor de valoare pentru restul proprietăţii, urmare lucrărilor de extindere a centurii rutiere.
Curtea a apreciat că o despăgubire corectă trebuie să răspundă criteriilor de legalitate, realitate şi actualitate a sumei ce urmează a fi plătită expropriatului cu acest titlu.
Prin decizia de casare s-a statuat că stabilirea despăgubirii la care este îndreptăţită reclamanta trebuie să se realizeze potrivit prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, expertiza urmând a ţine seama de preţul plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare - cumpărare.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004, în ipoteza în care expropriatorul este nemulţumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termenul prevăzut de lege.
Dispoziţiile Legii nr. 198/2004 instituie, practic, o procedură simplificată de expropriere, în temeiul căreia transferul dreptului de proprietate operează de drept la data plăţii despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestei sume, în condiţiile legii (art. 15 din Legea nr. 198/2004).
În măsura în care suma stabilită prin hotărârea Comisiei constituită în baza art. 6 din Legea nr. 198/2004 nu este apreciată drept corespunzătoare de către expropriat, acesta are posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată, iar acţiunea astfel promovată, fundamentată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 se soluţionează în condiţiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, în privinţa stabilirii despăgubirii.
Aşadar, atunci când contestaţia vizează exclusiv modalitatea concretă de stabilire a despăgubirilor, se aplică regimul juridic de drept comun în materia exproprierii, reprezentat de art. 36 din Legea nr. 33/1994.
Alineatul al doilea al textului arătat stabileşte că, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Din această perspectivă, curtea a avut în vedere despăgubirea reprezentând valoarea lotului de teren expropriat, stabilită la momentul efectuării raportului de expertiză în faza procesuală a apelului, aceasta răspunzând, deopotrivă, criteriului legalităţii (art. 26 din Legea nr. 33/1994), dar şi celui al valorii reale actuale de piaţă a bunului.
Cu privire la cererea formulată de intimata - reclamantă în condiţiile art. 294 alin. (2) C. proc. civ., de acordare a dobânzii legale aplicate sumei reprezentând despăgubirea, se apreciază că aceasta poate fi solicitată organului de executare în faza procesuală a executării hotărârii, în temeiul prevederilor art. 3712 C. proc. civ., sens în care solicitarea urmează a fi respinsă.
Împotriva menţionatei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC F.L. SRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susţine că soluţia instanţei de apel este greşită întrucât, deşi a stabilit ca obiectiv al expertizei, stabilirea cuantumului despăgubirii la trei momente, respectiv cel al exproprierii, cel de la data efectuării raportului de expertiză la instanţa de fond şi cel de la data întocmirii raportului de expertiză în apel, în mod greşit a omologat valoarea stabilită la momentul efectuării expertizei în apel.
Recurenta susţine că instanţa ar fi trebuit să stabilească valoarea despăgubirii la momentul efectuării expertizei la instanţa de fond, respectiv la nivelul anului 2008, prin soluţia dată instanţa de apel înjumătăţind cuantumul despăgubirii.
Această soluţie contravine dispoziţiilor art. 44 din Constituţia României, precum şi prevederilor Legii nr. 33/1994.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul stabilirii cuantumului despăgubirii, astfel cum a fost stabilit la data efectuării expertizei la instanţa de fond, respectiv la nivelul anului 2008.
Examinând criticile formulate în recursul cu care a fost învestită, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Recurenta a susţinut încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 deoarece expertiza pe care instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia nu s-ar fi raportat la criteriul prevăzut de acest text de lege în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului despăgubirilor, respectiv preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Legea prevede care sunt criteriile în raport cu care instanţele au a stabili cuantumul despăgubirii în caz de expropriere.
Anume, dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994 prevăd că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia”.
Contrar celor susţinute de recurentă, instanţa de apel a stabilit cuantumul despăgubirilor pe baza unui raport de expertiză efectuat în faza procesuală a apelului, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 şi a îndrumărilor date prin decizia de casare, experţii ţinând seama de preţul cu care s-au vândut, în mod obişnuit, terenurile de acelaşi fel, situate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială, la data exproprierii, la data întocmirii raportului de expertiză la fond, cât şi la momentul definitivării raportului în faza apelului.
Critica recurentei cu privire la momentul stabilirii despăgubirii, respectiv cel al efectuării raportului de expertiză în faza procesuală a apelului, este nefondată şi nu poate fi primită.
Astfel, afirmaţiile conform cărora în mod greşit instanţa de apel a stabilit cuantumul despăgubirilor raportându-se la momentul efectuării expertizei în apel, nu au susţinere în dispoziţiile legale aplicabile în cauză, urmând a fi înlăturate, întrucât acest moment este stabilit în mod imperativ de lege, sens în care art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 dispune: „La calcularea despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză ”.
Textul de lege prevede cu claritate şi fără posibilitate de interpretare care este momentul în raport cu care experţii au a calcula şi instanţele de judecată au a stabili cuantumul despăgubirii, anume momentul „ întocmirii raportului de expertiză”.
Respectând indicaţiile din decizia de casare, instanţa de apel a dispus efectuarea unei noi expertize, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, astfel că, faţă de dispoziţiile legale menţionate, acesta este momentul în raport de care instanţa avea a stabili cuantumul despăgubirilor.
Cum reclamanta a înţeles să-şi asume demersul judiciar prin intermediul căruia a înţeles să conteste cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator, acestea trebuie să-şi asume şi momentul în raport de care urma să se stabilească judiciar despăgubirea, neputând solicita, contrar normei de drept, calcularea despăgubirii la un alt moment, sub motivul existenţei unor fluctuaţii ale preţurilor de tranzacţionare a terenurilor similare celui expropriat pe piaţa imobiliară.
Pentru aceste argumente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC F.L. SRL împotriva deciziei civile nr. 325/ A din 27 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4623/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4636/2013. Civil → |
|---|
