ICCJ. Decizia nr. 4623/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4623/2013
Dosar nr. 684/118/2011
Şedinţa din 21 octombrie 2013
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia civilă, la data de 17 ianuarie 2011, reclamanţii I.E. şi I.G. au chemat în judecată pe pârâţii C.N.A.D.N.R. şi Comisia de Verificare a Drepturilor de Proprietate sau a altui drept real de la nivelul Comunei Bărăganu, judeţul Constanta, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea în parte a hotărârii nr. 1 din 10 august 2010 în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor datorate pentru terenul expropriat, în suprafaţă de 4409 mp, solicitând să se stabilească valoarea reală a despăgubirilor în urma efectuării unui raport de expertiză, cu obligarea pârâţilor la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că s-au declanşat procedurile de expropriere a imobilului proprietate privată situat pe amplasamentul lucrării de utilitate publica „Autostrada Bucureşti - Cernavoda”, tronsonul 6, Cernavodă - Constanţa prin H.G. nr. 415/2010, publicata în M. Of. partea I, nr. 288 din 3 mai 2010; au calitatea de coproprietari ai imobilului, teren expropriat, situat în comuna Bărăganu, judeţul Constanţa, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1961 din 2 octombrie 2002 de B.N.P. - D.V., teren ce face parte din Coridorul de Expropriere; prin Hotărârea nr. 1 din 10 august 2010 s-a constatat ca sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi în temeiul art. 5 alin. (4) şi (8), art. 8 din Legea nr. 198/2004 şi al art. 5 alin. (14), (15), (20), (19), (22) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004 s-a dispus exproprierea şi că sunt aparent îndreptăţiţi la despăgubire acordată pentru exproprierea imobilului, stabilita pe baza raportului de evaluare fiind în suma de 3,76 lei/ mp, în condiţiile în care la data de 10 august 2010 - 1 euro era cotat la 4,2340 lei.
La termenul din 28 martie 2011, reclamanţii şi-au modificat acţiunea, învederând instanţei că înţeleg să se judece cu Statul Român, reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA.
Prin sentinţa civilă nr. 858 din 20 februarie 2012, Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a admis în parte acţiunea şi, anulând în parte hotărârea nr. 1 din 10 august 2010, a constatat că valoarea despăgubirilor pentru terenul în suprafaţă de 4.409 mp - parcela A 39/3/1 situată în extravilanul comunei Bărăganu este de 26.454 lei şi a obligat pârâţii la plata către reclamant a sumei de 26.454 lei cu titlu de despăgubiri şi la 3.000 lei cheltuieli de judecată; au fost respinse restul pretenţiilor ca nefondate.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 1.000 mp situat în extravilanul comunei Mereni, parcela 39/3/1 având număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. 7N jud. Constanţa prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 02 octombrie 2002 la B.N.P. - D.D.; prin hotărârea nr. 1 din 10 august 2010 s-a expropriat suprafaţa de 4.409 mp, stabilindu-se despăgubiri în cuantum de 16.600 lei.
Prima instanţă a mai observat că, din raportul de expertiza întocmit în cauză a rezultat, cu opinia majoritara a experţilor, că pentru terenul expropriat preţul este de 1,42 euro/ mp respectiv 6,00 lei/ mp, în final rezultând suma de 26.454 lei la data de 08 iulie 2010 respectiv evaluarea conform raportului de evaluare pe baza căruia s-a emis hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 1/2010 şi de 30.643 lei la data actuală.
În acest context, procedând la compararea ofertei făcute prin Hotărârea de expropriere nr. 1 din 10 august 2010 cu valoarea rezultată din raportul de expertiză (26.454 lei) şi având în vedere disp. art. 27 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a constatat că pretenţiile formulate de reclamanţi în sensul majorării cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat, sunt întemeiate.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanţii şi pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA .
Prin decizia nr. 122/ C din 29 octombrie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în complet de divergenţă, a admis apelul declarat de pârât, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea, a respins apelul reclamanţilor şi i-a obligat pe aceştia să plătească apelantului - pârât cheltuieli de judecată în cuantum de 124,95 lei.
În motivarea soluţiei sale, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Analizând valoarea despăgubirii stabilită prin expertiza efectuată în faza judecăţii în fond, Curtea a apreciat că valoarea de piaţă a imobilului expropriat se impunea fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare la amplasamentul acestuia (teren situat în extravilanul localităţii Bărăganu, la hotar cu localitatea Siminoc - conform anexei titlului de proprietate şi la limita de nord-est, spre limita de hotar cu localitatea Murfatlar, conform expertizei din faza administrativă), destinaţia terenului la momentul evaluării, respectiv la momentul august 2010 (teren agricol despre care nu există nicio informaţie că, la momentul exproprierii, era cultivat), şi, nu în ultimul rând, în raport de criteriul cerere-ofertă la momentul expertizării în faza administrativă.
Or, astfel cum s-a arătat şi în şedinţa din 10 septembrie 2012 (la care instanţa a respins solicitarea pârâtului de efectuare a unei noi expertize), această analiză a tranzacţiilor pentru bunurile comparabile presupunea dovedirea de către orice parte interesată, a unor tranzacţii certe cu terenului având caracteristici comparabile, tranzacţii care să fi produs într-o epocă cât mai apropiată exproprierii (10 august 2010), deoarece, în solicitarea sa de probatorii, pârâtul s-a referit la acte de vânzare-cumpărare ce priveau altfel de bunuri ca localizare ori ca dată a tranzacţionării.
Apoi, Curtea a constatat că experţii (care au soluţionat mai multe obiective, admise de prima instanţă), având de stabilit despăgubirea ce se cuvine reclamanţilor au selectat un număr de 7 oferte de vânzări terenuri care nu au nicio legătură cu suprafaţa expropriată; dintre acestea, cei trei specialişti au considerat „comparabile” oferta 1: „Valu lui Traian, teren agricol extravilan, 5 ha., deschidere 165 m., actualizat septembrie 2009, existent încă pe site 1 euro/ m.p.; oferta 4: Valu lui Traian, teren extravilan, agricol 5,5 ha., deschidere 100 m., la 150 m. de autostradă, 1,5 euro/m.p. şi oferta nr. 6: Valu lui Traian, teren extravilan agricol, 4,8 ha., deschidere 115 m.p., la graniţa cu Cumpăna, valabil aprilie 2010, 2 euro/ m.p.
Prima remarcă, comună tuturor celor 7 oferte de vânzare culese este aceea că niciunul dintre contractele de vânzare nu vizează terenuri aparţinând localităţii Bărăganu, precum terenul expropriat de la reclamanţi (nici măcar terenuri din arealul localităţilor limitrofe Siminoc sau Murfatlar).
Asupra acestor trei oferte experţii aplică mai multe criterii: „suprafaţă teren” în urma căreia rezultă o majorare cu 10%-12% pentru că suprafeţele oferite spre vânzare sunt mai mari (acest criteriu nu are din partea experţilor vreo explicaţie logică); „deschidere”, pentru care se aplică o corecţie de 2%, indiferent că deschidere este „nespecificată” de „115” sau „114”); pentru „zonă” se aplică corecţii de 2%, respectiv 5% fără a se da vreo minimă explicaţie, cu atât mai mult cu cât zona ar fi trebuit să fie un criteriu de selecţie a ofertelor, iar nu unul de departajare; se fac aprecieri despre „clasa de calitate” şi „posibilitatea de amenajări de irigaţii”, deşi în oferte nu există vreo informaţie care să justifice supoziţiile specialiştilor.
De aceea, rezultatul la care au ajuns experţii - 1,42 euro - nu este unul comparabil în funcţie de care să se poată stabili valoarea terenului expropriat de la reclamanţi, în principal pentru că nu vizează imobile din raza teritorială a aceleiaşi unităţi administrative.
Apoi, experţii nu iau în considerare situaţia că în privinţa pieţei imobiliare pentru tranzacţiile cu terenuri s-a constatat un dezechilibru cerere-ofertă în favoarea ofertei, piaţa fiind practic inactivă; situaţia este confirmată de oferta nr. 2 din expertiză (fila 114 dosar) în care pentru preţul de 1 euro/m.p. nu s-a efectuat tranzacţia deşi oferta era valabilă din septembrie 2009; în plus, pentru proprietatea reclamanţilor nu exista anterior niciun fel de documentaţie (schiţe cadastrale, intabulare, etc.) astfel încât pentru ei nu exista posibilitatea vânzării sau dacă se dorea înstrăinarea, întocmirea acestor înscrisuri scădea din preţul final.
Pentru aceste motive, curtea apreciază că rezultatul la care experţii au ajuns privind contravaloarea terenului expropriat nu reprezintă valoarea reală a imobilului, astfel încât apelul pârâtului urmează a fi admis cu consecinţa respingerii acţiunii.
Referitor la apelul reclamanţilor, în care se solicită acordarea sumei de 30.643 lei reprezentând contravaloarea imobilului la data întocmirii raportului de expertiză, Curtea a reţinut că era de esenţa Legii nr. 198/2004 ca prin despăgubirea ce se acordă celui lipsit de bunul său, acesta să beneficieze de contravaloarea imobilului trecut în proprietatea statului la valoarea din momentul în care se face exproprierea, fiind indiferentă data la care se face plata efectivă a despăgubirilor (dar, dacă întârzierea este culpabilă expropriatorului, aceasta dă dreptul la solicitarea unor dobânzi).
Este adevărat că Legea nr. 198/2004 nu face o referire expresă la „momentul în funcţie de care se stabileşte caracterul just” al despăgubirii, iar trimiterile la Legea nr. 33/1994 nu sunt lămuritoare în această privinţă.
Totuşi interpretarea raţională a principiului constituţional conţinut de art. 44 alin. (3) din Constituţie potrivit cu care „nimeni nu poate fi expropriat decât cu o dreaptă şi prealabilă despăgubire” şi aplicarea acestuia în raport efectele hotărârii de expropriere stabilite de art. 9 şi art. 15 din legea nr. 198/2004 (transferul dreptului de proprietate din momentul emiterii hotărârii de expropriere) impune concluzia că momentul în funcţie de care se stabileşte caracterul „drept” al despăgubirii este cel al transferului silit de proprietate în favoarea statului.
De asemenea, şi aplicarea art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 este în favoarea concluziei anterioare. Reglementând în cap. 4 principiile privind „Exproprierea şi stabilirea despăgubirii”, legiuitorul a avut în vedere, pentru a se dispune exproprierea, illo tempore era necesar acordul instanţei care verifica dacă sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege pentru expropriere şi stabilirea despăgubirii. Astfel, momentul dispunerii exproprierii era simultan cu cel al stabilirii despăgubirii, situaţie care îndreptăţea comisia de experţi numită conform art. 25 să culeagă ofertele comparabile de la momentul întocmirii lucrării.
De aceea, observând că suma de 30.643 lei reprezintă valoarea stabilită de expertiză a suprafeţei expropriate la momentul efectuării raportului, faţă de împrejurarea că pentru stabilirea despăgubirii trebuie avută în vedere doar valoarea de la momentul exproprierii (fiind ilogic a se considera că întinderea despăgubirii „prealabile” ce trebuia deci plătită la 10 august 2010, trebuie să fie cea determinată în funcţie de piaţa imobiliară constatată la 1 an şi 6 luni după expropriere) apelul reclamanţilor a fost respins ca neîntemeiat.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de reclamanţi care, invocând motivul de nelegalitate reglementat de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au formulat următoarele critici:
Recurenţii susţin că, în raport de dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, de cele ale art. 9 din Legea nr. 198/2004 şi faţă de dispoziţiile art. 44 din Constituţie,despăgubirile acordate de expropriator sunt derizorii, având in vedere faptul ca la calcularea cuantumului despăgubirilor trebuie sa se tina seama de preţul cu care se vând in mod obişnuit imobilele de acelaşi fel in unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de evaluare, de destinaţia terenului si posibilităţile de utilizare a acestuia, prejudiciul urmând a fi raportat si la utilizarea cea mai buna pe care ar fi avut-o terenul daca nu ar fi fost expropriat, fiind utilizat de proprietar.
Se susţine că nu întreaga suprafaţă de teren deţinută în proprietate a fost expropriată, creându-se prejudicii si prin limitarea posibilităţilor de utilizare a terenului ce a rămas in proprietate.
Aceste aspecte au fost avute in vedere de instanţa de fond care a admis acţiunea si a anulat parţial hotărârea, stabilind o despăgubire in cuantum de 26.454 lei, la o valoare de circulaţie a mp de 1,42 euro, la data de 08 iulie 2010, data efectuării raportului de evaluare ce a fost avut in vedere la emiterea hotărârii de expropriere. Solicitarea recurenţilor este de a stabili valoarea despăgubirilor la suma de 30.643 lei, sumă ce reprezintă valoarea reală a despăgubirilor întrucât, deşi exproprierea a fost dispusă în anul 2010, nici pana in prezent reclamanţii nu au primit vreo suma de bani, fiind lipsiţi de atributele dreptului de proprietate de mai mult de 2 ani.
La efectuarea expertizei în faza de judecată a fondului, experţii au avut ca şi comparabile oferte din localităţi învecinate localităţii Murfatlar, întrucât elementele de comparaţie nu se pot baza in acest caz pe tranzacţii identificate pentru terenuri similare, ci doar pe cererea si oferta de pe piaţa imobiliara a terenurilor agricole, in condiţiile in care piaţa terenurilor in zonă este practic inactivă, cu tranzacţii sporadice.
Examinând criticile formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată următoarele:
Criticile formulate prin cererea de recurs sunt fondate, în măsura în care sunt de natură a susţine necesitatea completării în apel a probatoriilor, pentru lămurirea pe deplin a împrejurărilor legate de determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanţilor, ca persoane expropriate, în baza Legii nr. 33/1994.
Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite”.
„La stabilirea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, „luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.”.
Se constată astfel că textul de lege stabileşte atât criteriile de determinare a despăgubirii, compusă din valoarea reală a bunului şi prejudiciul cauzat expropriatului, cât şi momentul stabilirii cuantumului despăgubirii, respectiv „data întocmirii raportului de expertiză”.
Cele două aspecte esenţiale ce interesează obiectivele la care trebuie să răspundă experţii desemnaţi de către instanţa de judecată sunt, în primul rând, preţul de piaţă al imobilelor, astfel cum rezultă din tranzacţii încheiate în perioada relevantă şi, eventual, din oferte de tranzacţionare, iar în al doilea rând, momentul de referinţă al determinării cuantumului despăgubirilor, care este cel al întocmirii raportului de expertiză în cursul judecăţii.
Or, în prezenta cauză, instanţa de apel, deşi a constatat că raportul de expertiză efectuat în faza de judecată a fondului a fost efectuat cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, nu a dispus efectuarea unei noi expertize, cu respectarea criteriilor impuse de aceste dispoziţii legale, respingând solicitarea pârâtului în acest sens, la termenul din 10 septembrie 2012.
Astfel, instanţa de apel a reţinut că cele 7 oferte de vânzare avute în vedere de experţi nu vizează terenuri aparţinând localităţii Bărăganu, precum terenul expropriat de la reclamanţi (nici măcar terenuri din arealul localităţilor limitrofe Siminoc sau Murfatlar).
Totodată, constatând că în cauză nu a fost efectuată o expertiză care să respecte criteriile de evaluare prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanţa de apel a încercat să acopere această deficienţă prin încuviinţarea pentru pârât, a probei cu înscrisuri, constând în 5 contracte de vânzare-cumpărare, reprezentând tranzacţii încheiate la nivelul localităţii (încheiere, fila 20, dosar apel).
Aşa cum s-a arătat, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, atât experţii cât şi instanţa au obligaţia ca, la stabilirea despăgubirilor acordate, să ţină seama de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-o jurisprudenţă constantă, a stabilit semnificaţia sintagmei „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele” după cum urmează: preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare şi nu ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare ori preţurile de tranzacţionare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet şi din anunţurile de mica publicitate.
Faţă de cele expuse, se constată ca fiind fondate motivele de recurs privind modul de stabilire a despăgubirilor în prezenta cauză, din perspectiva dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi a principiului rolului activ al judecătorului, consacrat de prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
În această situaţie, urmează a se constata că, prin hotărârea atacată, nu s-a stabilit pe deplin situaţia de fapt a cauzei pendinte, raportul de expertiză judiciară întocmit la prima instanţă de către comisia de experţi nesocotind cu evidenţă dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, datele şi concluziile experţilor fiind nefundamentate, şi, drept consecinţă, de neacceptat.
Pentru stabilirea valorii despăgubirii, cu respectarea dispoziţiilor legale menţionate, se constată că se impune refacerea expertizei, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit dispoziţiilor art. 305 C. proc. civ.
Instanţa de apel, în rejudecare, va trebui să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză, în condiţiile procedurale şi de substanţă ale Legii nr. 33/1994, ţinând seama de valoarea reală a imobilului expropriat, de prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite şi de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, luând în considerare preţul plătit efectiv şi consemnat ca atare în cuprinsul contractelor autentice de vânzare-cumpărare urmând ca, în funcţie de situaţia de fapt stabilită în baza probatoriului administrat, să facă aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Instanţa va pune în vedere experţilor să facă verificări cu privire la preţurile terenurilor ce rezultă din tranzacţiile încheiate în zonă, la agenţii imobiliare, notari, publicaţii de specialitate din zonă, iar pe baza informaţiilor primite privind tranzacţiile încheiate în zonă să procedeze la evaluare, luând în considerare preţurile din aceste tranzacţii, la data întocmirii raportului de expertiză.
Doar în cazul în care, în urma unor verificări reale (prin administrarea probatoriului necesar) efectuate de instanţă în legătură cu existenţa unor asemenea acte juridice la data întocmirii raportului de expertiză, se va constata că nu există asemenea tranzacţii, se vor avea în vedere alte metode propuse de experţi.
De asemenea, cum s-a subliniat mai sus, data despăgubirilor va fi cea a raportului de expertiză, cum prevede expres art. 26 alin. (2), urmând a se stabili şi eventualele daune aduse proprietarului prin expropriere.
Pentru aceste considerente, fără a mai analiza celelalte critici formulate în recurs, care vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării, pentru soluţionarea unitară a cauzei, instanţa, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 314 şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanţi, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor, la aceeaşi curte de apel.
Cu ocazia rejudecării, se vor administra probele necesare în sensul celor mai sus expuse şi se vor analiza şi celelalte critici formulate prin cererea de recurs, precum şi toate mijloacele de apărare invocate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanţii I.E. şi I.G. împotriva deciziei civile nr. 122/C din 29 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4590/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4633/2013. Civil → |
|---|
