ICCJ. Decizia nr. 4714/2013. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4714/2013
Dosar nr. 3746/245/2011
Şedinţa publică din 23 octombrie 2013
Asupra recursului constată următoarele:
Judecătoria Iaşi, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 1094 din 19 ianuarie 2012 a respins plângerea formulată de reclamanţii L.E., L.C. şi L.E.I. prin care s-a solicitat anularea Ordinului nr. 1156/2010 emis de Prefectul judeţului Iaşi.
Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, prin Decizia nr. 2503 din 23 noiembrie 2012, prin care s-a respins recursul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei judecătoriei, care a fost menţinută.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 19 aprilie 2013, solicitând rejudecarea cauzei sau anularea hotărârii atacate.
Înalta Curte constată că recursul nu este admisibil, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed.
Prin dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Una dintre regulile comune referitoare la instituirea şi exercitarea căilor de atac este unicitatea dreptului de a uza de o atare cale. În procedură, dreptul de a exercita o cale de atac este, în principiu, unic şi se epuizează o dată cu declararea acesteia. Aceasta înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două ori de una şi aceeaşi cale de atac.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt irevocabile hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Or, în speţă, s-a exercitat calea extraordinară de atac a recursului împotriva Deciziei civile nr. 2503 din 23 noiembrie 2012 pronunţată în recurs.
Prin urmare, hotărârea atacată fiind irevocabilă, nu putea fi atacată din nou cu recurs, întrucât s-ar deschide calea "recursului la recurs", ceea ce nu a fost în intenţia legiuitorului.
Astfel, recurenţii nu s-au conformat unei condiţii specifice de admisibilitate a recursului în această materie.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Cum recursul de faţă înfrânge această regulă a procedurii civile, el se priveşte ca inadmisibil şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii L.E., L.C. şi L.E.I. împotriva Deciziei nr. 2503 din 23 noiembrie 2012 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4711/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4729/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
