ICCJ. Decizia nr. 4748/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4748/2013
Dosar nr. 36217/3/2009
Şedinţa publică din 24 octombrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 16 septembrie 2009 la Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă reclamanta D.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se stabilească cuantumul despăgubirii pentru imobilele supuse exproprierii, compuse din teren în comuna Moara Vlăsiei, sat Căciulaţi, judeţul Ilfov, tarla a, parcela bbb, lot 3 în suprafaţă totală de 772 mp, cu nr. cadastral xxx şi teren situat în comuna Moara Vlăsiei, sat Căciulaţi, judeţul Ilfov, tarla a, parcela bbb, lot 3 în suprafaţă de 106 mp cu nr. cadastral xxx/3, pentru care au fost emise de către pârâtă hotărârile nr. 487 şi 488 din 4 iunie 2009 şi obligarea pârâtei la plata cuantumului despăgubirilor.
Prin Sentinţa civilă nr. 1967 din 15 decembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă s-a admis acţiunea, s-au anulat în parte hotărârile nr. 487/2009 şi nr. 488/2009 emise de pârât şi s-au acordat reclamantei despăgubiri în cuantum de 72.629 euro, echivalent în lei 301.195.
S-a reţinut în esenţă că în urma exproprierii unei suprafeţe de teren proprietatea reclamantei, suma acordată de pârâtă prin hotărârile anulate în parte nu constituie o suficientă despăgubire, fiind majorat cuantumul acesteia.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta arătând că preţul stabilit prin expertiza efectuată la fondul cauzei a fost nelegal calculat de experţi şi reţinut de instanţă, acesta fiind cuantificat pe bază de oferte şi nu cum ar fi trebuit, la valoarea de piaţă a unor tranzacţii similare.
A mai arătat apelanta că în mod nelegal s-a reţinut pentru despăgubire şi suprafaţa ce nu a fost expropriată, respectiv 397 mp.
Prin Decizia nr. 88 A din 11 martie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul pârâtului şi a schimbat în parte sentinţa în sensul că a acordat reclamantei despăgubiri în cuantum de 26.340 euro în echivalent în lei la data plăţii.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că prin Hotărârile nr. 487/2009 şi nr. 488/2009 emise de pârât, reclamanta a fost expropriată de două suprafeţe de teren de 772 mp şi respectiv 106 mp pentru care s-a acordat reclamantei suma de 12550,18 lei şi de 1723,23 lei.
Raportul de expertiză efectuat în cauză a stabilit alte preţuri ale suprafeţelor de pământ, calculate pe baza ofertelor de vânzare publicate în presă.
Au fost înlăturate concluziile raportului motivat de faptul că potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirile se calculează nu pe bază de oferte, ci pe baza preţului cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel.
S-a dispus efectuarea unei noi expertize cu obiectivele stabilite în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv expertiza a avut în vedere preţul de piaţă al terenurilor, în funcţie de două repere temporale: anul 2009 - data exproprierii şi anul 2012 - data efectuării expertizei.
În speţă valoarea stabilită pentru anul 2009 este mai mare decât cea stabilită în anul 2012 şi aparent, conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, preţul luat în seamă ar trebui să fie cel de la data întocmirii raportului de expertiză, respectiv anul 2012.
S-a reţinut că o atare abordare restrictivă contravine nu doar normei legale amintite, care în art. 3 prevede că exproprierea "se poate face/(...)/după o dreaptă şi prealabilă despăgubire", ci şi art. 44 alin. (3) din Constituţia României, cu un conţinut aproape identic celui legal, citat, ambele texte raportate la principiile şi regulile impuse prin art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Caracterul just al reparaţiei nu poate fi apreciat decât la momentul exproprierii, momentul la care proprietarului i se acordă o valoare echivalentă justă pentru imobilul expropriat şi la care expropriatorul îşi asumă costul exproprierii raportat la interesul public avut în vedere şi costurile de realizare a acestuia.
În speţa de faţă, reclamanta a considerat că despăgubirile acordate de pârâtă la momentul exproprierii în anul 2009, nu au un caracter just, prin cuantumul lor redus.
Demersul judecătoresc ulterior acestui moment, de obţinere a unor despăgubiri juste, a fost considerat întemeiat de judecători şi s-a stabilit un cuantum diferit, mai mare în speţă, pentru despăgubirile cuvenite reclamantei.
Instanţa a reţinut că singurul reper temporal de stabilire a despăgubirii în cazul exproprierii este cel al exproprierii efective moment la care pe de o parte proprietarul pierde dreptul său de proprietate şi trebuie să primească un echivalent valoric just, iar pe de altă parte expropriatorul dobândeşte un drept de proprietate pentru care trebuie să achite un preţ just.
Noţiunea de just trebuie interpretată din perspectiva ambelor părţi implicate în "tranzacţie".
Dacă am accepta o interpretare restrictivă şi necoroborată a art. 26 alin. (3) din Legea nr. 33/1994 referitoare la preţul imobilului din momentul efectuării expertizei, ar însemna să acceptăm că pentru una dintre părţi, noţiunea de "just" este golită de conţinut.
În situaţia în care preţul stabilit la momentul efectuării expertizei este mai mic decât cel de la momentul exproprierii, cum este cazul în speţă, în mod vădit expropriatul nu va mai beneficia de preţul corect ce i s-ar fi cuvenit dacă acest preţ ar fi fost stabilit corect de către expropriator prin hotărârea de expropriere, prealabil demersului procesual în faţa instanţelor de judecată.
În situaţia în care dimpotrivă preţul la momentul efectuării expertizei este mai mare decât cel de la momentul exproprierii, noţiunea de "just" nu mai are conţinut pentru expropriator, care a avut în vedere pentru realizarea interesului public anumite costuri pe care eventual le-ar fi refuzat şi ar fi renunţat la actul de expropriere.
În ambele situaţii, dacă am accepta neanalitic un alt moment de calcul al despăgubirii "juste" decât cel al exproprierii, am accepta obligarea uneia dintre părţi la suportarea unui risc pe care nici una dintre ele nu a înţeles să şi-1 asume, acela al evoluţiei sau involuţiei pieţei imobiliare şi care ar avea drept consecinţă golirea de conţinut,în ambele ipoteze, a noţiunii legale şi constituţionale de despăgubire "justă".
În acelaşi sens al celor de mai sus au fost interpretate prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care raportează preţul just la momentul efectuării expertizei. În lipsa unor alte menţiuni legale, dar în contextul interpretării sintagmei constituţionale de despăgubire "justă şi prealabilă", s-a reţinut că "momentul efectuării expertizei" este momentul efectuării expertizei iniţiale de evaluare de către expropriator.
Calcul expertizei de la acel moment se poate vădi ulterior în instanţă a fi fost corect şi va fi menţinut, ori incorect şi va fi modificat de judecător dar prin raportări la acelaşi moment temporal valoric al expertizei iniţiale de evaluare prealabilă actului de expropriere.
Aşa fiind, instanţa a statuat că reclamantei i se cuvin despăgubiri juste pentru suprafeţele de teren expropriate în cuantumul stabilit în expertiza efectuată în apel pentru anul 2009, anul exproprierii, respectiv suma de 26.340 euro, în echivalent 111.004,66 lei.
În legătură cu prejudiciul ce i-ar fi fost cauzat reclamantei pentru suprafaţa de teren rămasă neexpropriată din lotul de 1275 mp, respectiv suprafaţa de 397 mp experţii au calculat valoarea prejudiciului echivalând-o cu preţul unui metru pătrat de teren.
A fost înlăturat acest mod de calcul care ar conduce la situaţia absurdă şi nejuridică în care proprietarul să rămână în continuare proprietar al terenului, dar în acelaşi timp să primească şi preţul acestuia.
Cum în cauză nu s-au făcut dovezi privind un alt tip de prejudiciu ce ar fi fost suferit de către reclamantă, a fost respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii pârâtul Statul român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a declarat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În critici s-a arătat că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 26 (2) din Legea nr. 33/1994 în sensul că la stabilirea cuantumului despăgubirilor în valoare de 26.340 euro s-a avut în vedere momentul exproprierii şi nu cel al întocmirii raportului de expertiză.
Nici instanţa, nici experţii nu au ţinut seama de preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel la data întocmirii raportului de expertiză.
Conform art. 15 din Legea nr. 198/2004 "transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data plăţii despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora în condiţiile prezentei legi".
Sub alt aspect hotărârea instanţei de apel a fost criticată pentru că a omologat un raport de expertiză întocmit în baza unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anii 2006 - 2008, cu mult înainte de momentul exproprierii, care a avut loc în anul 2009.
Experţii s-au raportat la contracte de vânzare-cumpărare, având ca obiect terenuri care nu sunt similare cu cel expropriat.
Instanţa trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994 conform cărora "primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî".
Atât instanţa cât şi experţii, la stabilirea valorii despăgubirilor, trebuia să ţină cont de preţurile efective de tranzacţionare a terenurilor similare cu cel expropriat, recurenta solicitând să se compare despăgubirea oferită de stat cu valoarea maximă pe care ar fi putut să o obţină proprietarii printr-o vânzare liberă.
Recursul va fi respins. Potrivit art. 44 alin. (3) din Constituţia României revizuită, dreptul de proprietate privată este garantat de stat şi "nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire".
Această dispoziţie a fost preluată în Legea nr. 33/1994, care statuează în art. 1 că "exproprierea de imobile, în tot sau în parte se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească" reţinându-se caracterul excepţional al cedării proprietăţii prin expropriere.
Conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la calcularea cuantumului despăgubirilor experţii precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Despăgubirea cuvenită expropriatului se compune atât din valoarea reală a imobilului expropriat, cât şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite prin măsura exproprierii, iar la calcularea acestei despăgubiri trebuie să se ţină seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite.
În speţă prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat să se stabilească cuantumul despăgubirii pentru imobilele supuse exproprierii, compuse din teren în comuna Moara Vlăsiei, sat Căciulaţi, judeţul Ilfov, tarla a, parcela bbb, lot 3 în suprafaţă totală de 772 mp, cu nr. cadastral xxx şi teren situat în comuna Moara Vlăsiei, sat Căciulaţi, judeţul Ilfov, tarla a, parcela bbb, lot 3 în suprafaţă de 106 mp cu nr. cadastral xxx/3, pentru care au fost emise de către pârâtă hotărârile nr. 487 şi 488 din 4 iunie 2009 şi obligarea pârâtei la plata cuantumului despăgubirilor.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că prin Hotărârea nr. 487 din 4 iunie 2009 s-au acordat despăgubiri în cuantum de 12.550,18 lei, iar prin Hotărârea nr. 488 din 4 iunie 2009 s-au acordat despăgubiri în cuantum de 1.723,22 lei.
În mod judicios instanţa de apel a dispus efectuarea unei noi expertize, care să aibă în vedere respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 pentru determinarea corectă a cuantumului despăgubirilor cuvenite.
S-a reţinut în mod corect că suma stabilită de către expert de 26.340 euro reprezintă valoarea reală a bunului expropriat la momentul efectuării expertizei şi respectă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1, o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, adică să fie convenabilă pentru realizarea ţelului ei legitim şi nedisproporţionată faţă de acesta.
Instanţa a respectat exigenţele art. 27 din Legea nr. 33/1994 care dispun: "(1) Primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî (2) Despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată".
Aşa fiind, recursul se priveşte nefondat, iar criticile invocate de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA în prezentul recurs nu vor fi primite şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 (1), C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA împotriva Deciziei civile nr. 88A din 11 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 4745/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4749/2013. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
