ICCJ. Decizia nr. 4725/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4725/2013
Dosar nr. 12767/1748/2011
Şedinţa din 23 octombrie 2013
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei din 6 iulie 2011 a fost sancţionată SC A.T. SRL pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că la data de 18 ianuarie 2011 un vehicul aparţinând societăţii a circulat, fără a deţine rovinietă valabilă, pe Autostrada A2 Km 12 + 450 m, Glina, judeţul Ilfov.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti la data de 1 august 2011, SC A.T. SRL a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal din 6 iulie 2011 încheiat de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - Centrul de studii tehnice rutiere şi informatică.
Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 8668 din 15 noiembrie 2011, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale în favoarea Judecătoriei Cornetu şi a dispus trimiterea de îndată a dosarului instanţei competente, în raport de dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 şi locul săvârşirii contravenţiei.
Judecătoria Cornetu, prin încheierea din 21 martie 2013, în temeiul art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013, a dispus scoaterea de pe rol a cauzei civile şi trimiterea acesteia, pe cale administrativă, către Judecătoria Brăila, devenită competentă să o judece.
Pornind de la prevederile Legii nr. 2/2013 şi având în vedere că sediul contravenientei este într-o localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Brăila, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acesteia.
Judecătoria Brăila, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 5033 din 28 iunie 2013 a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în drept să hotărască asupra acestuia.
A reţinut, în esenţă, că Legea nr. 2/2013 se aplică numai plângerilor formulate şi înregistrate după intrarea în vigoare a legii, neputând retroactiva.
Regulatorul de competenţă, între instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa, urmează a fi pronunţat în favoarea Judecătoriei Cornetu, în considerarea argumentelor ce succed.
În raport de obiectul cauzei, respectiv plângere contravenţională formulată împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei întocmit pentru încălcarea art. 8 din O.G. nr. 15/2002, devin incidente dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, respectiv cele cuprinse la art. 32, la care face trimitere O.G. nr. 15/2002 în art. 10, conform cărora competenţa soluţionării plângerii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
În stabilirea instanţei competentă teritorial a soluţiona prezenta plângere contravenţională, problema care se ridică în speţă este de a stabili dacă modificările aduse prin art. III din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora plângerea se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul, sunt aplicabile.
Se observă că norma de competenţă teritorială, derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, este cuprinsă în Secţiunea a 2-a a Legii nr. 2/2013 ce poartă denumirea: Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal, legiuitorul făcând deci distincţia între cele două materii.
Coroborând sediul materiei cu dispoziţiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 cuprinse în Capitolul III Dispoziţii tranzitorii şi finale, se reţine că acestea se referă numai la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal nu şi la cele în materie contravenţională.
Prin urmare, atâta vreme cât art. XXIII nu cuprinde dispoziţii tranzitorii exprese vizând competenţa teritorială în materie contravenţională, nefiind posibilă o interpretare extensivă a acestora rezultă că prevederile modificatoare ale Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor începute după intrarea în vigoare a legii.
Or, în speţă, plângerea contravenţională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, respectiv la 1 august 2011, instanţa legal învestită fiind cea de la locul săvârşirii contravenţiei.
În considerarea celor ce preced, având în vedere că locul săvârşirii contravenţiei a fost Autostrada A2 Km 12 + 450 m, Glina, judeţul Ilfov, zonă situată în circumscripţia Judecătoriei Cornetu, competenţa soluţionării plângerii contravenţionale revine, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4736/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4726/2013. Civil → |
|---|
