ICCJ. Decizia nr. 4898/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4898/2013
Dosar nr. 6708/2/2012
Şedinţa publică din 30 octombrie 2013
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 16 august 2002, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sub nr. 12663 din 16 august 2002, reclamanţii N.V., L.M.M. şi L.F. au chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi R.I., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa să constate calitatea de proprietari ai imobilului situat în Bucureşti, str. Academiei, sectorul 1 (fostă strada Raymond Poincare) ce a fost preluat fără titlu valabil de către Stat, precum şi să constate nulitatea absolută a actului de înstrăinare către Rusu Iordan, arătând că a cerut Primăriei Municipiului Bucureşti să îi comunice unitatea/persoana deţinătoare a imobilului proprietatea sa, precum şi situaţia juridică a imobilului, însă Primăria Municipiului Bucureşti nu a răspuns cererii sale.
Prin cererea precizatoare formulată la data de 12 noiembrie 2002, reclamanţii au solicitat instanţei obligarea pârâţilor să le lase în proprietate şi liniştită posesie imobilul proprietatea lor situat în Bucureşti, str. Academiei, sectorul 1 şi să se constate nulitatea absolută a actului de înstrăinare a imobilului, către I.I. Vasile, solicitând a se compara cele două titluri de proprietate.
Totodată, au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a SC H.N. SA, întrucât această societate a administrat imobilul şi prin această societate s-a încheiat actul de vânzare-cumpărare către I.I. Vasile.
Prin sentinţa civilă nr. 9009 din 19 noiembrie 2004 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă sub nr. 351/2005.
Prin sentinţa civilă nr. 495 din 09 mai 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, a anulat ca insuficient timbrată acţiunea reclamantelor.
Prin decizia civilă nr. 19 din 24 ianuarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta N.V. împotriva sentinţei nr. 495 din 09 mai 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă.
Prin decizia civilă nr. 7319 din 21 septembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de recurenta N.V. împotriva deciziei nr. 19 din 24 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti şi dosarul a fost trimis spre rejudecarea apelului, Tribunalului Bucureşti.
Prin decizia civilă nr. 648 din 28 mai 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV - a civilă, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa apelată nr. 495/20005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III - a civilă, şi a reţinut cauza spre soluţionare.
Recursul împotriva acestei decizii a fost constatat nul prin decizia civilă nr. 535 din 09 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a XI a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Prin sentinţa civilă nr. 858 din 05 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V- a civilă, în Dosarul nr. 39680/3/2007, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1.
Prin decizia nr. 408/ R din 14 octombrie 2008, Curţii de Apel Bucureşti, secţia a XI - a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a constatat nul recursul declarat de pârâtul I.I. împotriva sentinţei civile nr. 858 din 05 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V- a civilă.
La data de 11 mai 2009, reclamantele au formulat cerere modificatoare prin care au solicitat să se constate, nulitatea ordinelor de rechiziţie, nulitatea sentinţei civile nr. 2657/1952 Tribunalului Popular al Republicii 30 Decembrie, emisă în temeiul Decretului nr. 111/1951, act normativ neconstituţional, să se dispună obligarea Primăriei Mun. Bucureşti şi a SC H. SRL să le restituie garsoniera din str. Academiei, sector 1 şi obligarea SC P.C. SRL la le lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie apartamentul de la adresa sus menţionată.
Prin sentinţa civilă nr. 22406 din 15 noiembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 în Dosar nr. 2485/299/2009, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială, a fost declinată competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, pentru soluţionarea acestuia, cauza a fost înaintată Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 2/ F din 13 ianuarie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a Civilă şi pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală în Dosarul nr. 2485/299/2009, s-a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată la data de 02 martie 2011, în fond, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. 2485/299/2009.
La termenul din 15 noiembrie 2010, în urma decesului reclamantei N.V. a fost introdusă în cauză, în calitate de moştenitoare a acesteia, P.A., conform certificatului de moştenitor din 14 septembrie 2010.
Prin sentinţa civilă nr. 265 din 07 februarie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active, inadmisibilităţii şi autorităţii de lucru judecat, ca neîntemeiate şi a admis capătul de cerere privind constatarea nevalabilităţii titlului statului.
A respins ca neîntemeiată acţiunea având ca obiect nulitate contract.
A respins ca neîntemeiată acţiunea în revendicare formulată de reclamanţii P.A., L.M.M. şi L.F., în contradictoriu cu pârâţii SC H.N. SA, I.I., Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Primăria Municipiului Bucureşti şi SC P.C. SRL
Împotriva sentinţei tribunalului au declarat apel reclamantele P.A., L.M.M. şi L.F., pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi pârâta SC P.C. SRL.
Prin decizia civilă nr. 37/ A din 14 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile declarate de reclamantele P.A., L.M.M. şi L.F. şi de pârâta SC P.C. SRL.
A schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis capătul de cerere privind constatarea nulităţii contractului de vânzare - cumpărare.
A constatat nulitatea contractului de vânzare - cumpărare din 13 februarie 1997 încheiat între P.M.B. şi pârâtul I.I.V.
A trimis cauza, spre rejudecare, în ceea ce priveşte cererile în revendicare şi cererile privind soluţionarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, privind apartamentele nr. 6 şi 7 din Bucureşti, str. Academiei.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, împotriva aceleiaşi sentinţe.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta SC P.C. SRL, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 şi, criticând-o pentru nelegalitate, a solicitat admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei atacate „în sensul admiterii apelului şi respingerii acţiunii reclamantelor în principal în raport de excepţiile invocate la prima instanţă în fond şi, în subsidiar, ca nefondată”.
La termenul din 30 octombrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat excepţia tardivităţii recursului, pe care, în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ. o va analiza cu prioritate şi o va admite, urmând a respinge recursul, ca tardiv, pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea părţii din dreptul de a mai exercita respectiva cale de atac afară de cazul când legea dispune altfel sau partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
În speţă, decizia atacată a fost comunicată pârâtei SC P.C. SRL la data de 18 martie 2013 atât la domiciliul ales, la S.C.A. G. şi asociaţii cât şi la sediul social, astfel cum reiese din dovezile de primire şi procesele verbale de predare a hotărârii de la filele 95 şi 96 din Dosarul nr. 6708/272012 (2073/2012) al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Raportat la data comunicării deciziei atacate şi la modul de calcul pe zile libere, prescris de art. 101 alin. (1) C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe zile (conform căruia nu intră în calcul nici ziua când a început şi nici ziua când s-a sfârşit termenul), urmează a se reţine că termenul de declarare a recursului s-a împlinit la data de 3 aprilie 2013.
Recurenta-pârâtă SC P.C. SRL a declarat şi motivat, însă, recurs împotriva deciziei instanţei de apel la data de 16 aprilie 2013 (data poştei), astfel cum reiese din ştampila aplicată pe plicul cu care a fost expediat recursul, aflat la fila 7 din dosar recurs.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, se constată că recurenta-pârâtă a declarat recursul după împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată şi cum, în speţă, atât intimata-reclamantă P.A. cât şi intimatele-reclamante L.M.M. şi L.F. au solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, care au fost justificate cu chitanţele depuse la dosar, recurenta-pârâtă va fi obligată la plata acestora, însă Înalta Curte, raportat la complexitatea cauzei în această fază procesuală, va face, cu privire la aceste cheltuieli, aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâta SC P.C. SRL împotriva deciziei nr. 37/ A din 14 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurenta-pârâtă SC P.C. SRL la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei către intimata-reclamanta P.A. şi în sumă de 1.000 lei către intimatele-reclamante L.M.M. şi L.F., cheltuieli de judecată reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4853/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4899/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
