ICCJ. Decizia nr. 4936/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4936/2013
Dosar nr. 3552/3/2008
Şedinţa publică din 31 octombrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârile instanţei de apel
Prin Decizia civilă nr. 399A din 14 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul formulat de apelantul-pârât Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, împotriva Sentinţei civile nr. 272 din 16 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă. A schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat la plata unei despăgubiri în sumă de 40.913 RON prejudiciu reprezentând gard viu, zonă verde şi pavaj. A păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, prin motivele de apel s-a solicitat schimbarea în parte a sentinţei civile prin care s-a stabilit o despăgubire de 123.562 euro pentru o suprafaţă expropriată de 882,59 mp şi o valoare de 48.285 RON prejudiciu cauzat prin afectarea pavimentului şi spaţiilor verzi situate pe teren.
În cauză, a fost efectuat raportul de expertiză tehnică pentru identificarea terenului expropriat şi stabilirea suprafeţei totale şi s-a constatat că terenul aparţinând SC F.C.I. SRL este de 13,130 mp, iar în documentaţia cadastrală este de 13.094 mp, suprafaţa de teren expropriată este de 527,17 mp, suprafaţa stabilită de către expertul T.D. expert consilier al apelantului pârât.
Din raportul de expertiză efectuat pentru stabilirea prejudiciului rezultat din expropriere în ce priveşte porţiunea de gard viu, spaţiu verde şi paviment rezultă că terenul aflat în afara gardului existent anterior exproprierii este de 367 mp, deci suprafaţa totală de teren expropriată este de 891 mp.
Au fost acordate despăgubiri de către prima instanţă pentru o suprafaţă de teren de 882,59 mp, iar prin măsurătorile efectuate în apel s-a stabilit că a fost expropriată o suprafaţă de teren de 891 mp, deci critica formulată de către apelantul pârât cu privire la întinderea suprafeţei de teren expropriate este nefondată.
Analizând criticile de apel formulate pentru prejudiciul calculat la suma de 68.285 RON pentru gard viu, zonă verde şi pavaj de către prima instanţă, Curtea a constatat că a fost stabilit acest prejudiciu în apel, prin raportul de expertiză depus la data de 4 septembrie 2012 în cuantum de 40.913 RON, echivalent cu 9.425 euro. La data efectuării raportului de expertiză, cuantumul prejudiciului a fost stabilit astfel: 7.584 RON pentru gazon, 11.160 RON pentru gardul viu, 10.000 RON pentru tuia şi pin, 4.250 RON pentru tufe şi arbuşti ornamentali stabilindu-se o valoare totală de 40.913 RON.
Cuantumul acestui prejudiciu a fost stabilit prin raportul de expertiză conform documentelor justificative depuse la dosarul cauzei de către intimata reclamantă.
Prin Decizia civilă nr. 32 A din 6 februarie 2013 a fost respinsă ca nefondată cererea de îndreptare a erorilor materiale şi de înlăturare a dispoziţiilor potrivnice strecurate în Decizia civilă nr. 399A din 14 noiembrie 2012.
Instanţa a reţinut că, din conţinutul cererii de îndreptare rezultă că intimata-reclamantă solicită schimbarea soluţiei pronunţată în apel, cerere ce nu poate fi formulată decât în calea de atac a recursului, când se exercită controlul judiciar asupra deciziei civile pronunţate în apel.
Cererea de schimbare a soluţiei pronunţată în apel nu se încadrează în art. 2811 alin. (1) C. proc. civ.
2. Recursurile
2.1. Motive
Reclamanta SC F.C.I. SRL a declarat recurs împotriva ambelor decizii, iar pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA împotriva Deciziei nr. 399A din 14 noiembrie 2012.
Criticile formulate de către reclamantă împotriva Deciziei civile nr. 399 A din 14 noiembrie 2012 vizează următoarele aspecte:
Hotărârea cuprinde motive contradictorii pentru că, deşi atât în cadrul considerentelor, cât şi al dispozitivului se specifică în mod clar că se acordă inclusiv contravaloarea prejudiciului suferit prin distrugerea pavajului, ca urmare a exproprierii, valoarea pavajului lipseşte.
Instanţa a pierdut din vedere că, prin raportul de expertiză depus la dosar s-a concluzionat că prejudiciul pentru 1 mp de paviment este de 214,45 RON.
Hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994. Totalul prejudiciului provocat recurentei ca urmare a distrugerii amenajărilor de pe terenul expropriat, care trebuie să includă şi pavajul, potrivit chiar hotărârii instanţei de apel este de 94.525,50 RON.
Cât priveşte Decizia civilă nr. 32A din 6 februarie 2013, aceasta este nelegală deoarece în cauză ar fi fost îndeplinite cerinţele art. 281 C. proc. civ., cuantumul prejudiciului ce decurge din distrugerea pavajului fiind de 53.612,50 RON. Aceasta este o eroare de calcul întrucât în considerentele hotărârii s-a reţinut că reclamanta are dreptul şi la plata contravalorii pavajului.
Criticile formulate de către Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA împotriva Deciziei nr. 399A din 14 noiembrie 2012 vizează următoarele aspecte:
Hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 pentru că reclamanta nu a probat prejudiciul pe care l-ar fi suferit în cauză. Reclamanta nu a menţionat nicăieri suprafaţa totală de gazon care a făcut obiectul contractului de prestări servicii încheiat cu G.P. SRL, nu a nominalizat tipul de tufe şi arbuşti ornamentali astfel încât experţii să poată extrage un preţ din devizul de obiect, iar din actele depuse nu reiese câţi pini şi câţi tuia s-au aflat pe terenul expropriat.
Hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii. Deşi doi dintre cei trei experţi care au efectuat expertiza au stabilit că suprafaţa expropriată este de 527 mp, iar al treilea a concluzionat că suprafaţa expropriată este de 891,46 mp, instanţa de judecată a dat prevalenţă ultimei opinii, motivându-şi însă opţiunea pe concluziile raportului de evaluare imobiliară, care nu a avut ca obiectiv stabilirea suprafeţei reale expropriate.
Hotărârea cuprinde o motivare străină de natura pricinii, întrucât nu poţi motiva opţiunea de a omologa un punct de vedere exprimat printr-un raport topografic cu menţiunile exprimate într-un raport de expertiză imobiliară.
2.2. Excepţia nulităţii recursului
Recurenta-reclamantă a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de către recurentul-pârât pentru că nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând această excepţie, Înalta Curte a apreciat că nu este întemeiată, criticile referitoare la încălcarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, întrucât reclamanta nu a prezentat dovezi ale prejudiciului invocat, întrunind cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
2.3. Analiza recursurilor
Conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Hotărârea prin care s-a dispus exproprierea şi s-a stabilit cuantumul despăgubirilor aferente terenului expropriat în suprafaţă de 527 mp, contestată de către reclamantă, a fost dată la 30 octombrie 2007.
Prin urmare, reclamanta trebuia să facă dovada că, la data exproprierii terenul era amenajat cu pavaje şi spaţii verzi, aşa cum a pretins prin cererea de chemare în judecată.
Or, la dosarul cauzei au fost depuse, pentru a se face aceste dovezi, facturi fiscale din perioada 1999 - 2000 şi un contract de prestări servicii din 13 martie 2000, având ca obiect plantarea unor arbori şi arbuşti şi pentru gazonare.
Experţii desemnaţi în cauză au stabilit că prejudiciul pentru 1 mp de paviment este de 214,45 RON, iar în privinţa gazonului, gardului viu, tufelor, arbuştilor şi pinilor s-a arătat că expertizarea se face ipotetic întrucât "nu este menţionat nicăieri suprafaţa totală de gazon care a făcut obiectul contractului; nu rezultă câţi sunt tuia şi câţi sunt pini; nu sunt nominalizate tipul de tufe şi arbuşti ornamentali, astfel încât să putem extrage un preţ din devizul pe obiect".
În aceste condiţii, obligând pe pârât la plata sumei de 40.913 RON cu titlu de despăgubiri pentru "prejudiciu pe gard viu, zonă verde şi pavaj", instanţa de apel a nesocotit prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care îi impuneau să ia în considerare "şi" dovezile prezentate de proprietar. Or, reclamanta nu a probat cu înscrisurile menţionate faptul că la momentul exproprierii deţinea toate amenajările pentru care a solicitat despăgubiri.
Pronunţarea unei soluţii întemeiată numai pe un calcul ipotetic făcut de către experţi atrage nelegalitatea deciziei, motiv pentru care criticile formulate de către pârât întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Este întemeiată şi critica legată de motivarea defectuoasă a deciziei, instanţa de apel considerând că nu este întemeiată critica privitoare la întinderea suprafeţei de teren expropriate, de vreme ce "constată că au fost acordate despăgubiri de către prima instanţă pentru o suprafaţă de teren de 882,59 mp, iar prin măsurătorile efectuate în apel s-a stabilit că a fost expropriată o suprafaţă de teren de 891 mp, deci critica cu privire la întinderea suprafeţei de teren expropriate este nefondată". Cum o suprafaţă de 882,59 mp nu are cum să fie identică cu una de 891 mp, instanţa de apel nu a lămurit problema întinderii terenului expropriat.
În egală măsură, sunt întemeiate şi criticile formulate de către reclamantă, în ceea ce priveşte neacordarea sumelor ce constituie contravaloarea pavajului, astfel cum au fost stabilite prin raportul de expertiză depus la 15 martie 2012, acest aspect nefiind contestat prin obiecţiunile făcute ulterior.
Pe de altă parte, de vreme ce prin Decizia nr. 399A din 14 noiembrie 2012 instanţa de apel a stabilit că reclamanta este îndreptăţită la despăgubiri şi pentru pavaj, neacordarea sumei ce fusese stabilită drept contravaloarea pavajului constituie o eroare de calcul, astfel încât erau îndeplinite cerinţele art. 281 C. proc. civ. pentru îndreptarea hotărârii.
Având în vedere cele mai sus arătate, recursurile declarate de către ambele părţi vor fi admise, în condiţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., şi cauza va fi trimisă spre rejudecare în apel în vederea administrării de dovezi din care să rezulte întinderea suprafeţei de teren expropriată, precum şi faptul că reclamanta deţinea la data exproprierii toate amenajările pentru care a pretins despăgubiri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Admite recursurile declarate de reclamanta SC F.C.I. SRL împotriva Deciziei nr. 399A din 14 noiembrie 2012 şi împotriva Deciziei nr. 32A din 6 februarie 2013 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA împotriva Deciziei nr. 399A din 14 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi în consecinţă:
Casează deciziile menţionate şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4935/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4938/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
