ICCJ. Decizia nr. 4980/2013. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4980/2013
Dosar nr. 2710/1/2013
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2013
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 7957 din 9 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis recursul declarat de pârâta U.A.P.R. împotriva Deciziei nr. 470A din 16 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă şi a constatat nul recursul declarat de intervenientul T.M. împotriva aceleiaşi decizii.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare intervenientul T.M., în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susţinând că a fost citat eronat pentru dezbaterea recursului. În dezvoltarea criticii a arătat că decizia atacată i-a fost comunicată fără semnăturile judecătorilor şi au fost încălcate dispoziţiile art. 88 C. proc. civ., întrucât de pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare lipsesc numărul acesteia şi numele părţilor din proces.
Pe parcursul soluţionării contestaţiei în anulare s-a învederat decesul intimatului S.P.V., iar la termenul din 27 martie 2013 au fost introduse în cauză moştenitoarele acestuia, S.L. şi C.V.M., conform certificatului de moştenitor eliberat de B.N.P. D.M. la data de 4 noiembrie 2008 depus la dosar.
Prin Decizia nr. 2490 din 24 aprilie 2013, Înalta Curte, secţia I civilă, a respins contestaţia în anulare formulată de intervenientul T.M.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a constatat că în speţă nu se întâlneşte niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., indicat ca temei de drept al cererii, contestatorul fiind legal citat pentru ziua dezbaterilor, conform proceselor-verbale de la dosarul de recurs, la adresa indicată din Elveţia, iar dovada de îndeplinire a procedurii de citare cuprinde şi semnătura contestatorului-recurent, aspect care denotă că acesta a luat cunoştinţă de termenul acordat.
Motivele invocate de contestator, respectiv lipsa semnăturii judecătorilor de pe exemplarul deciziei ce i-a fost comunicat şi lipsa numărului şi a numelor părţilor din proces de pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare nu se pot încadra în motivele limitativ prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., astfel încât contestaţia în anulare a fost respinsă.
Împotriva acestei decizii a formulat o nouă contestaţie în anulare T.M., întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
În motivare a susţinut că la data judecării căii de atac soluţionate prin Decizia nr. 2490 din 24 aprilie 2013 a Înaltei Curţi nu a fost procedura de citare legal îndeplinită cu intimatul S.P.V., decedat.
Analizând contestaţia în anulare din perspectiva criticilor formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Cale extraordinară de atac, de retractare, contestaţia în anulare reprezintă un mijloc procedural eficient în a obţine o nouă judecată numai în cazul săvârşirii unor importante neregularităţi procedurale, care încalcă dreptul la apărare şi nesocotesc principiul contradictorialităţii, care guvernează procesul civil.
Or, criticile formulate de contestator nu se subsumează motivelor prevăzute de dispoziţiile art. 317 C. proc. civ., referitoare la vicii în procedura de citare.
Se reţine, deci, că pentru a învesti instanţa cu calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, se impune ca şi criticile formulate să se circumscrie ipotezelor prevăzute de textele de lege care reglementează această cale de atac.
Contestatorul invocă faptul că la data judecării contestaţiei în anulare anterioare, soluţionată prin decizia atacată în prezenta cauză, procedura de citare a fost viciată întrucât una din părţile cauzei, respectiv intimatul S.P.V., era decedat.
Nerespectarea dispoziţiilor referitoare la procedura de citare este sancţionată cu nulitatea relativă şi numai partea astfel lezată poate uza de această cale de atac extraordinară, având în vedere interesul particular protejat prin norma legală.
Or, contestatorul a invocat viciul de procedură în raport cu altă parte şi nu în ceea ce îl priveşte, el fiind legal citat şi nesuferind nicio vătămare.
Aşa fiind, contestatorul nu se regăseşte în vreuna din situaţiile circumscrise textului legal.
De altfel, şi dacă ar fi putut invoca lipsa de procedură cu altă persoană, motivul nu ar fi fost întemeiat.
Aceasta deoarece, în procesul respectiv, instanţa a luat act de decesul intimatului S.P.V. şi a procedat în conformitate cu normele procedurale, la termenul de judecată din data de 27 martie 2013 fiind introduse în cauză moştenitoarele acestuia, S.L. şi C.V.M., conform certificatului de moştenitor eliberat de B.N.P. D.M. la data de 4 noiembrie 2008 depus la dosar.
Prin urmare, verificând regularitatea sesizării, Înalta Curte reţine că demersul judiciar nu poate fi primit în condiţiile în care motivele invocate nu se încadrează în textele de lege ce reglementează această instituţie juridică, aşa încât va respinge contestaţia în anulare dedusă judecăţii, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul T.M. împotriva Deciziei nr. 2490 din 24 aprilie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 4978/2013. Civil. Fond funciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4981/2013. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
