ICCJ. Decizia nr. 4975/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4975/2013
Dosar nr. 1529/33/2010
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 742 din 29 martie 2004 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosarul nr. 8719/2001, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de reclamantele S.A.K. şi S.E.A. împotriva dispoziţiei nr. 148 din 21 septembrie 2001 emisă de Primarul Oraşului Huedin, ce a fost astfel menţinută.
Împotriva acestor hotărâri au declarat apel reclamantele S.A.K. şi B.E.A. (născută S.). Apelul a parcurs deja două cicluri procesuale, iar în ultimul recurs, prin decizia nr. 2872 din 07 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
În rejudecarea apelului în Dosar nr. 1529/33/2010 al Curţii de Apel Cluj, instanţa, în şedinţa de judecată din data de 09 decembrie 2011, a dispus suspendarea judecării cauzei în baza dispoziţiilor 1551 C. proc. civ., constatându-se că reclamantele-apelante nu şi-au îndeplinit obligaţia de a achita onorariul pentru expert, stabilită în sarcina acestora.
Reclamantele au formulat cererea de repunere pe rol la data de 04 decembrie 2012, înainte de împlinirea termenului de perimare.
Cum cererea de repunere pe rol a cauzei nu a întreupt, şi nici nu suspendat curgerea termenului de perimare, prin decizia nr. 21 din 15 martie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, s-a constatat perimat recursul declarat de reclamantele S.A.K. şi B.E.A. (născută S.) împotriva deciziei civile nr. 326 din 23 martie 2005 a Curţii de Apel Cluj – Dosar nr. 7753/2004, ce a fost menţinută.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că cererea de repunere pe rol a cauzei a fost formulată la 04 decembrie 2012 înainte de împlinirea termenului de perimare, însă aceasta nu întrerupe şi nici nu suspendă curgerea termenului de perimare.
În cauză obligaţiile la care se referă art. 1551 alin. (1) C. proc. civ., şi pentru care judecarea cauzei în prezentul dosar a fost suspendată, consta în plata onorariului pentru expert, aşa cum rezultă din încheierea şedinţei de judecată din data de 09 decembrie 2011.
S-a reţinut că nefiind îndeplinite obligaţiile stabilite în sarcina reclamantelor, judecata nu poate fi reluată în baza cererii din 04 decembrie 2012 şi că simpla cerere de redeschidere a dezbaterilor ar fi putut avea efect doar în cazul prevăzut de art. 245 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., şi doar în condiţiile în care judecata s-a suspendat prin învoirea părţilor sau prin lipsa lor, însă în cauză nu este vorba de o suspendare prin învoirea părţilor, sau prin lipsa lor, ci de o suspendare potrivit normei speciale, aplicabilă în cauză, art. 1551 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, instanţa de apel a mai reţinut că judecata nu putea continua la simpla cerere de repunere pe rol, fără îndeplinirea obligaţiilor pentru care s-a dispus suspendarea judecăţii, or, chitanţa de plată a onorariului pentru expert este din data de 12 decembrie 2012.
Cum perimarea operează de drept, la împlinirea termenului de 1 an, aşa cum prevede art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de apel a reţinut că în cauză a intervenit perimarea la data de 09 decembrie 2012, iar orice alt act efectuat după data perimării este fără efect, pentru că judecata putea fi reluată doar dacă obligaţiile stabilite în sarcina părţii ar fi fost îndeplinite în cadrul termenului de 1 an.
Instanţa de apel a mai reţinut că potrivit art. 248 alin. (2) C. proc. civ., termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părţii, cererea n-a ajuns încă la instanţa competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată.
Or, potrivit art. 1551 alin. (2) C. proc. civ., judecata va fi reluată doar dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite, ceea ce însă nu s-a întîmplat în cauză, obligaţiile fiind îndeplinite abia la 12 decembrie 2012, după împlinirea termenului de perimare.
Cum termenul de 1 an este un termen imperativ, orice act efectuat după împlinirea acestui termen nu mai poate fi luat în considerare.
În aceeaşi idee, instanţa de apel a mai reţinut că în cauză nu s-a dovedit faptul că această obligaţie nu a putut fi îndeplinită din cauze birocratice la data formulării cererii de repunere pe rol, în sensul că sistemul informatic al SC C. Bank SA era defect, şi oricum această împrejurare chiar dacă ar fi fost dovedită, dădea dreptul doar la o cerere de repunere în termen, în temeiul art. 103 C. proc. civ., care însă nu a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii B.Z.L. şi S.A.K., solicitând casarea ei cu trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.
Criticile de nelegalitate aduse hotărârii instanţei de apel vizează următoarele aspecte prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Astfel, se susţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., motiv pentru care hotărârea este lipsită de temei legal.
Se mai învederează că în dispozitivul deciziei recurate, este reţinută în mod greşit că obiect al apelului este decizia nr. 326 din 23 martie 2005 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în Dosarul nr. 7753/2003, în condiţiile în care această decizie fusese casată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia civilă nr. 1074 din 06 februarie 2007 – Dosar nr. 20579/1/2005.
Se mai învederează că termenul de perimare nu era împlinit, în condiţiile în care actul procedural de întrerupere a termenului de prescripţie îl reprezintă cererea de repunere pe rol depusă la 04 decembrie 2012.
O altă critică de nelegalitate invocată de recurente, vizează faptul că în mod greşit în dispozitivul deciziei instanţa a fost trecut ca termen de recurs termenul de 15 zile ce ar curge de la comunicare, deşi în cazul perimării termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la pronunţarea hotărârii.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul Primarul Oraşului Huedin s-a opus admiterii recursului.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În ce priveşte suspendarea cauzei în temeiul art. 1551 C. proc. civ. dispusă la 09 decembrie 2011 şi respectiv cererea de repunere pe rol formulată de reclamante la 04 decembrie 2012, sunt de reţinut următoarele aspecte:
Prin încheierea de şedinţă din 09 decembrie 2011 s-a dispus suspendarea judecării căii de atac a apelului în temeiul art. 1551 C. proc. civ., reţinându-se că reclamantele nu şi-au îndeplinit obligaţia de plată a onorariului de expert.
La 04 decembrie 2012, reclamantele au formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, arătând că anexează chitanţa CEC pentru expertiză, însă asupra cererii de repunere pe rol, instanţa nu s-a pronunţat deşi avea această obligaţie, indiferent de soluţia pe care ar fi adoptat-o.
Astfel, este de reţinut că în cazul în care instanţa s-ar fi pronunţat în sensul respingerii cererii de repunere pe rol a cauzei, soluţia trebuia argumentată, iar încheierea astfel pronunţată era susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Or, din perspectiva celor expuse, este de observat că asupra cererii de repunere pe rol depusă de reclamante la 04 decembrie 2012 instanţa nu s-a pronunţat, nu a adoptat nici o soluţie, neexistând la dosar nici o încheiere în acest sens.
Or, în condiţiile în care instanţa de apel nu s-a pronunţat printr-o încheiere asupra cererii de repunere pe rol a cauzei, lipsa acestei încheieri împiedică exercitarea controlului controlului judiciar în această fază procesuală.
Din această perspectivă, celelalte critici nu se mai impun a fi analizate, motiv pentru care urmează a se admite recursul reclamanţilor în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 312 pct. 5 C. proc. civ., a se casa hotărârea instanţei de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare, ocazie cu care urmează a se observa că obiectul căii de atac al apelului nu îl poate constitui decizia civilă nr. 326 din 23 martie 2005 a Curţii de Apel Cluj, în condiţiile în care această decizie a fost casată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia civilă nr. 1074 din 06 februarie 2007 – Dosar nr. 20579/1/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanţii B.Z.L. şi S.A.K. împotriva deciziei nr. 21 din 15 martie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4974/2013. Civil. Legea 10/2001. Acţiune în... | ICCJ. Decizia nr. 4976/2013. Civil. Acţiune în revendicare.... → |
|---|
