ICCJ. Decizia nr. 4978/2013. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4978/2013
Dosar nr. 4255/30/2012
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 43 din 27 martie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de contestatorul T.V.S. împotriva deciziei civile nr. 1055 din 04 octombrie 2012 a Tribunalului Timiş, reţinându-se următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 1055 din 04 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 4255/30/2012, Tribunalul Timiş a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul T.V.S. împotriva deciziei civile nr. 447/R din 05 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 31159/325/2010, în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de Fond Funciar Orţişoara şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Timiş.
Instanţa a reţinut că prin decizia civilă nr. 447 din 05 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 31159/325/2010, Tribunalul Timiş a respins recursul formulat de reclamantul T.V.S. împotriva sentinţei civile nr. 27067 din 08 noiembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Timişoara în acelaşi dosar.
S-a menţinut astfel hotărârea primei instanţe, prin care a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul T.V.S. împotriva pârâtelor Comisia Locală de Fond Funciar Orţişoara şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Timiş, pentru anularea titlului de proprietate.
Instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare a reţinut că motivele invocate de contestator nu se încadrează în motivele limitative prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., fiind simple apărări de fond care nu pot face obiectul unei contestaţii în anulare.
Împotriva deciziei civile nr. 1055 din 04 octombrie 2012 a Tribunalului Timiş a declarat apel contestatorul T.V.S.
În motivarea apelului, contestatorul a arătat că instanţa nu a examinat în amănunt motivele contestaţiei sale în anulare şi nici probele existente la dosar, cu care sunt în totală contradicţie hotărârile instanţei de fond şi instanţei de recurs.
La termenul din 27 martie 2013, din oficiu, în baza art. 137 alin. (1), art. 282 şi art. 320 alin. (3) C. proc. civ., Curtea a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii apelului declarat de contestator.
Conform art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea pronunţată într-o contestaţie în anulare „este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată”.
În speţă, contestaţia în anulare a fost formulată împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs, hotărâre irevocabilă.
Prin urmare, şi hotărârea pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare este tot irevocabilă şi deci nu poate fi supusă apelului sau recursului.
Contestatorul însă a declarat apel împotriva acestei hotărâri irevocabile (decizia civilă nr. 1055 din 04 octombrie 2012 a Tribunalului Timiş).
Conform art. 282 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse apelului hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sau tribunal.
Hotărârea atacată cu apel de către contestator este o hotărâre irevocabilă pronunţată într-o cale extraordinară de atac, apelul fiind în acest caz inadmisibil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul T.V.S. solicitând modificarea în sensul admiterii apelului astfel cum a fost declarat.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Astfel, recurentul susţine că instanţa a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii, faţă de obiectul litigiului, cu atât mai mult cu cât au fost ignorate dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi urm. C. proc. civ.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Astfel, decizia civilă nr. 1055 din 04 octombrie 2012 a Tribunalului Timiş a fost pronunţată într-o contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 447 din 05 aprilie 2012 a Tribunalului Timiş, decizie dată în calea de atac a recursului.
Faţă de această situaţie în mod legal s-a reţinut că potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea pronunţată într-o contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
Cum decizia civilă nr. 447 din 05 aprilie 2012 a Tribunalului Timiş a fost pronunţată în calea de atac a recursului, fiind irevocabilă, rezultă că şi decizia civilă nr. 1055 din 04 noiembrie 2012 pronunţată în contestaţie în anulare, având acelaşi caracter irevocabil nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea apelului sau recursului.
Din această perspectivă şi a dispoziţiilor art. 282 alin. (1) C. proc. civ. raportat şi la art. 320 alin. (3) C. proc. civ., este incidentă excepţia inadmisibilităţii apelului declarat împotriva deciziei pronunţate într-o contestaţie în anulare.
Aşa fiind, criticile recurentului nu se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul T.V.S. împotriva deciziei civile nr. 43 din 27 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I c ivilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4976/2013. Civil. Acţiune în revendicare.... | ICCJ. Decizia nr. 4980/2013. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
