ICCJ. Decizia nr. 4976/2013. Civil. Acţiune în revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4976/2013
Dosar nr. 7984/95/2009
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 70 din 6 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia comercială, în Dosarul nr. 7984/95/2009, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Gorj, reprezentată prin administrator judiciar C.C. IPURL, în contradictoriu cu pârâta Casa Tineretului Târgu Jiu, prin lichidator C.A. IPURL. A fost obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie imobilul din Târgu Jiu, str. N.T., judeţul Gorj compus din unitate de cazare cu o capacitate de 74 de locuri; unitate de alimentaţie publică (bufet) de 47 de locuri; unitate de alimentaţie publică (bar) de 120 de locuri; spaţii destinate activităţilor cultural-artistice şi tehnico-aplicative; spaţii de depozitare; atelier şi spălătorie. Au fost respinse excepţiile şi cererea reconvenţională aşa cum a fost reîntregită, ca fiind nefondate. A fost obligată pârâta la cheltuieli de judecată - reprezentând onorariu avocat, în sumă de 2.000 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că acţiunea în revendicare îşi are sorgintea în dispoziţiile art. 480 şi urm. C. civ. şi reprezintă principalul mijloc de apărare al dreptului de proprietate.
Acţiunea în revendicare, fiind o acţiune petitorie, pune în discuţie existenţa însăşi a dreptului de proprietate, astfel că reclamantul trebuie să facă dovada că este titularul acestui drept.
Potrivit art. 480 C. civ., proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut însă în limitele determinate de lege.
Modurile de dobândire a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale principale prin mijloace de drept civil sunt variate, art. 644 şi urm. C. civ. prevăzând dobândirea dreptului de proprietate prin succesiune, prin legate, prin convenţie, tradiţiune, accesiune sau incorporaţiune, prescripţie, lege şi ocupaţiune.
În speţă, s-a reţinut că reclamanta Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Gorj revendică imobilul din Târgu Jiu, B-dul. N.T., judeţul Gorj, compus din unitate de cazare cu o capacitate de 74 de locuri; unitate de alimentaţie publică (bufet) de 47 de locuri; unitate de alimentaţie publică (bar) de 120 de locuri; spaţii destinate activităţilor cultural-artistice şi tehnico-aplicative; spaţii de depozitare; atelier şi spălătorie.
Modul de dobândire a dreptului de proprietate de către reclamanta Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Gorj asupra întregului său patrimoniu este legea, respectiv Decretul-lege nr. 150 din 11 mai 1990 privind înfiinţarea fundaţiilor pentru tineret, emis de Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională, apărut în M. Of. nr. 75/21.05.1990, care decretează în art 1 „Pe data prezentului decret-lege se înfiinţează în judeţe şi în municipiul Bucureşti fundaţii pentru tineret, persoane juridice de utilitate publică, cu sediul în reşedinţele de judeţ”.
În art. 2 al aceluiaşi act normativ se dispune „Patrimoniul fundaţiilor pentru tineret se constituie din bunurile, inclusiv fondurile băneşti, ce au aparţinut fostelor organizaţii ale tineretului comunist din judeţe şi a municipiului Bucureşti, precum şi din donaţii, legate şi alte surse provenite în condiţiile legii”.
În art. 3, 4 şi 5 este reglementat scopul şi conducerea acestor fundaţii; art. 6 dispune asupra bunurilor, inclusiv fondurile băneşti ale fostelor organizaţii ale tineretului comunist din întreprinderi şi instituţii, iar în art. 7 se dispune „Predarea bunurilor fostei organizaţii a tineretului comunist către fundaţiile pentru tineret înfiinţate potrivit art. 1 se face de către cei care Ie au în conservare sau administrare, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului decret-lege, iar preluarea se asigură de comisii desemnate de consiliile fundaţiilor din fiecare judeţ şi municipiul Bucureşti”.
În atari condiţii social-politice şi legale se înfiinţează în baza legii - Decretul-lege nr. 150/1990, persoana juridică Fundaţia pentru Tineret Gorj înregistrată la Judecătoria Târgu Jiu sub nr. 195/PJ/1990 având patrimoniu propriu, ce include imobilul din litigiul pe rol şi cod unic de identificare 5893402.
În aplicarea art. 7 din Decretul-lege nr. 150 din 11 mai 1990, se încheie protocolul de predare din 26 septembrie 1990 între fosta organizaţie a tineretului comunist Casa Tineretului Târgu Jiu, reprezentată de director B.M. şi contabil P.M., şi nou înfiinţata Fundaţie pentru Tineret Gorj, reprezentată de preşedinte A.I.
Ulterior, decizia nr. 186 emisă de preşedintele Fundaţiei pentru Tineret Gorj, care dispune că începând cu 07 mai 1992 se destituie Consiliul de conducere şi se recunoaşte reînfiinţarea Casei Tineretului - fără să precizeze dacă cea dinainte de 1989 sau alta.
În privinţa patrimoniului se dispune că va fi cel preluat de Fundaţia pentru Tineret Gorj în 26 septembrie 1990, iar transmiterea şi preluarea urmând să fie făcute pe bază de inventar şi bilanţ contabil.
Nu au fost identificate de către societăţile de lichidare ce reprezintă părţile, inventarul şi bilanţul contabil la care face referire decizia şi, ca atare, nu sunt depuse la dosar.
Potrivit certificatului eliberat de Judecătoria Târgu Jiu la 26 mai 1992, s-a înscris ca persoană juridică sub nr. 22/PJ/92 - Organizaţia „Casa Tineretului” Târgu Jiu.
La 01 iulie 1992 se predă patrimoniul Fundaţiei pentru Tineret Gorj către Casa Tineretului.
Din examinarea Registrului general de dosare al Judecătoriei Târgu Jiu, rezultă că la poziţia 22 din 25 mai 1992 este trecută Organizaţia Casa Tineretului şi la 03 iunie 1992 este evidenţiat recursul Fundaţiei pentru Tineret, iar la 23 mai 1994 dosarul este restituit de la Curtea de Apel, fără să fie vreo menţiune privind soluţia pronunţată.
Coroborând susţinerile din înscrisul intitulat „întâmpinare” depus de pârâtă la dosarul cauzei sub nr. 94 din 16 septembrie 1992, cu Registrul general de dosare al Judecătoriei Târgu Jiu din 1992, rezultă că la poziţia 22 din 25 mai 1992 este trecută în vederea înregistrării Organizaţia Casa Tineretului şi la 03 iunie 1992 este evidenţiat recursul Fundaţiei pentru Tineret, iar la 23 mai 1994 dosarul este restituit de la Curtea de Apel, fără să fie vreo menţiune privind soluţia pronunţată. „Întâmpinarea” şi menţiunile din registru demonstrează că între cele două persoane juridice au fost permanente litigii.
În 1997 se solicită o nouă înscriere în Registrul persoanelor juridice din partea Organizaţiei Casa Tineretului, de data aceasta sub denumirea Casa Tineretului Târgu Jiu, cerere admisă conform sentinţei nr. 134 din 19 septembrie 1997, fără să fie făcută dovada predării-primirii patrimoniului.
În 27 august 2004, în aplicarea Legii nr. 146/2002, în şedinţa Consiliului de conducere al Fundaţiei pentru Tineret Gorj, se dispune că patrimoniul acestei instituţii revenindu-i de drept în proprietate conform art. 20 din lege, chiar dacă ulterior a căpătat altă destinaţie, se reintegrează necondiţionat şi fără plată în patrimoniul său.
Ca atare, se dispune amendarea protocolului din 01 iulie 1992 în sensul că Organizaţia Casa Tineretului a avut în administrare patrimoniul existent la preluare.
Trebuie reţinut că atât la Organizaţia Casa Tineretului, cât şi la Fundaţia pentru Tineret Gorj au fost în funcţii de conducere aceleaşi persoane, hotărârea de amendare a protocolului din 01 iulie 1992 fiind aprobată în unanimitate.
Pentru egalitate de tratament juridic, dacă protocolul din 01 iulie 1992 constituie un act valabil în baza căruia a ieşit din patrimoniul Fundaţiei imobilul în litigiu, atunci, procesul-verbal din 24 august 2004 are aceeaşi valoare juridică de act valabil de transfer al dreptului de proprietate cu consecinţa reintrării bunului în patrimoniul Fundaţiei, cu atât mai mult cu cât este emis în aplicarea Legii nr. 146/2002, art. 20.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/2002 „(1) Bunurile care au aparţinut la data de 22 decembrie 1989 fostei organizaţii a Uniunii Tineretului Comunist din judeţe şi din municipiul Bucureşti, preluate de fundaţiile judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, vizate de prezenta lege, rămân în proprietatea acestora, iar în cazul în care ulterior au căpătat o altă destinaţie, se reintegrează, necondiţionat şi fără plată, în patrimoniul fundaţiilor judeţene pentru tineret respective sau a municipiului Bucureşti, ce se constituie ca succesoare de drept.
(2) În acelaşi timp se reintegrează necondiţionat şi fără plată şi bunurile precizate la alin. (1), care nu au fost preluate conform prevederilor Decretului-lege nr. 150/1990 şi care au trecut în patrimoniul altor persoane juridice sau fizice.”
Reintegrarea de drept a imobilului în patrimoniul reclamantei, făcută în baza Legii nr. 146/2002 este urmată de înregistrarea în contabilitatea Fundaţiei potrivit notei contabile; balanţei de verificare la 31 decembie 2004; bilanţ contabil nr. 152 din 28 aprilie 2005.
Cum Casa Tineretului, în baza procesului-verbal din 24 august 2004 a avut imobilul în administrare şi s-au făcut investiţii, cu valoarea acestora s-a majorat valoarea imobilului şi s-a întocmit în acest sens procesul-verbal dintre cele două persoane juridice prin reprezentanţii lor la 15 noiembrie 2005.
Procesul-verbal precizează că este întocmit cu ocazia reîntregirii patrimoniului Fundaţiei pentru Tineret Gorj, reîntregire care s-a făcut în conformitate cu Legea nr. 146/2002.
În ultimul alin. al acestui proces-verbal, reprezentanţii Fundaţiei pe de o parte şi ai Casei Tineretului pe de altă parte, precizează că „această clădire - imobilul în litigiu - este proprietatea Fundaţiei pentru Tineret Gorj şi este administrată de Casa Tineretului care a depus documentaţia necesară înregistrării valorii totale de 92.032,04 ROL, pentru care plăteşte impozit în numele proprietarului Fundaţia pentru Tineret Gorj”.
În 2007, prin încheierea nr. 9 pronunţată în Dosarul nr. 1652/318/2007 de Judecătoria Târgu Jiu, se ia act de modificarea Consiliului de conducere şi a Comisiei de cenzori conform procesului-verbal din Adunarea Generală din 31 decembrie 2006, legalizat sub nr. 735 din 31 ianuarie 2007; se ia act de schimbarea denumirii din Fundaţia pentru Tineret Gorj în Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Gorj.
Din considerentele aceste hotărâri judecătoreşti rezultă că persoana juridică Fundaţia pentru Tineret Gorj a funcţionat în permanenţă şi aceasta s-a concretizat şi în operaţiuni de înregistrare efectuate în instanţa competentă, respectiv Judecătoria Târgu Jiu, prin încheierea din 11 octombrie 2004 în Dosarul nr. 91/PJ/2004; în lista nominală cu membri Consiliului de conducere reînnoit în Adunarea Generală din 31 decembrie 2006 şi membri Comisiei de cenzori; în Regulamentul intern de organizare şi funcţionare al Fundaţiei nr. 734 din 31 ianuarie 2007.
S-a reţinut prin aceleaşi considerente ca reclamanta Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Gorj este singura fundaţie din judeţul Gorj pentru tineret aşa încât în baza Decretului-lege nr. 150/1990, Legii nr. 146/2002 şi O.G. nr. 26/2002, s-au admis modificările denumirii şi organelor de conducere, fiind de la sine înţeles că această persoană juridică funcţiona având un sediu propriu care este imobilul în litigiu.
Inclusiv în dosarul de urmărire penală nr. 4479/P/2008, se reţine că patrimoniul asupra căruia nu s-a putut pune sechestru de A.F.P. Târgu Jiu şi s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numitei B.M. pentru art. 244 C. pen., este al Fundaţiei pentru Tineret Gorj, care şi-a reîntregit patrimoniul în baza art. 20 din Legea nr. 146/2002.
Atât în 2008, cât şi în 2009, Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Gorj emite acte de dispoziţie, conservare şi administrare şi se comportă ca un adevărat proprietar.
Imobilul în litigiu asupra căruia se dispută dreptul de proprietate a fost construit în 1973 şi, prin efectul Decretului-Lege nr. 150 din 11 mai 1990, a trecut în patrimoniul Fundaţiei pentru Tineret Gorj - reclamanta din prezenta acţiune.
Succesiunea în timp a actelor depuse şi condiţiile specifice consolidării noii orânduiri de după 1989, au determinat ca acest imobil să fie pentru o perioadă în patrimoniul sau în administrarea unei alte entităţi juridice, Casa Tineretului, care s-a şi înregistrat ca persoană juridică, însă bunul a revenit de drept prin efectul legii - Legea nr. 146/2002, în patrimoniul Fundaţiei Judeţene pentru Tineret Gorj, potrivit considerentelor expuse.
Pârâta prin întâmpinarea formulată invocă pe cale de excepţie să se constate nulitatea constituirii reclamantei Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Gorj motivat de faptul că a fost autorizată de o instanţă necompetentă.
Tribunalul va respinge ca nefondată excepţia întrucât reclamanta s-a constituit ca persoană juridică în temeiul dispoziţiilor legale incidente în materie în anul 1990, respectiv Decretul-lege nr. 150 din 11 mai 1990 neputând fi invocate dispoziţiile Legii nr. 146/2002, iar încheierea nr. 9 din 14 februarie 2007 nu vizează existenţa reclamantei ca persoană juridică.
Reclamanta fiind legal înfiinţată şi nefiind niciodată dizolvată sau radiată beneficiază de drept reîntregirea patrimoniului prin efectul Legii nr. 146/2002.
Nici pe fond susţinerile pârâtei nu sunt întemeiate deoarece, după cum recunoaşte la dosar, reclamanta s-a înfiinţat în 1990 şi a fost înregistrată ca persoană juridică sub nr. 195/PJ/1990.
În cadrul legal oferit de Decretul-lege nr. 150/1990 s-a procedat la constituirea ca persoană juridică a reclamantei cu patrimoniul propriu şi chiar dacă în timp a apărut o a doua persoană juridică - pârâta din acţiunea pe rol, reclamantei Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Gorj, prin efectul Legii nr. 146/2002 i se reîntregeşte patrimoniul.
Ca atare, Tribunalul reţine că reclamanta este proprietară asupra imobilului din Târgu Jiu, str. N.T., judeţul Gorj, prin efectul Legii nr. 146/2002, iar actele cu valoare juridică încheiate între cele două persoane juridice în aplicarea acestei legi confirmă reîntregirea patrimoniului reclamantei.
S-a mai reţinut că nu are relevanţă juridică faptul că s-au înfiinţat sau nu comisii de predare a patrimoniului U.T.C. către reclamantă atâta timp cât de drept - art. 1 din Decretul-lege nr. 150/1990, dispune înfiinţarea fundaţiilor pentru tineret şi reclamanta s-a şi constituit ca persoană juridică, cum nu are relevanţă că pârâta a procedat la constituirea de ipoteci, contracte de asigurare sau de închiriere, aceste acte fiind un corolar al dreptului de administrare ce i-a fost conferit prin procesul-verbal din 24 august 2004 ce amendează protocolul de predare din 01 iulie 1992 de către reclamantă.
În plus, aceste contracte, dacă se va ajunge la un eventual plan de reorganizare judiciară a reclamantei, pot fi continuate în funcţie de concluziile la care va ajunge adunarea creditorilor, comitetul creditorilor şi administratorul judiciar.
Dac[ dăm eficienţă actelor prin care imobilul a intrat la un moment dat în patrimoniul Casei Tineretului, în egală măsură trebuie să dăm eficienţă şi celor prin care imobilul este reintegrat în patrimoniul reclamantei Fundaţia pentru Tineret Gorj, acestea fiind analizate în prezentele considerente.
Interesul promovării acţiunii - fie că este acţiunea principală formulată de reclamantă, fie că este cererea reconvenţională formulată de pârâta, este acela ca imobilul din Târgu Jiu, B-dul. N.T., în procedura insolvenţei uneia din părţi să fie valorificat în vederea acoperirii pasivului către creditori.
Nu poate fi primită nici susţinerea pârâtei că reclamantei nu i s-a reîntregit patrimoniul deoarece nu a apărut un regulament de aplicare a Legii nr. 146/2002 sau că nu s-au constituit comisii atâta timp cât legea nu sancţionează reîntregirea patrimoniului de apariţia vreunui regulament sau de constituirea vreunei comisii cu atât mai mult cu cât, cele două persoane juridice prin organele lor au emis în aplicarea legii acte cu valoare de transfer a bunului în litigiu din patrimoniul pârâtei în patrimoniul reclamantei.
Tribunalul, pe fondul cauzei nu poate reţine nici apărarea potrivit cu care pârâta a obţinut bunul în litigiu cu titlu valabil - aceasta fiind decizia nr. 186 din 07 mai 1992, aşa încât nu s-ar mai aplica dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/2002.
Aşa cum s-a arătat în prezentele considerente, eficienţa juridică a actelor emise de cele două persoane juridice este egală şi dacă decizia nr. 186/1992 valorează titlu valabil, în egală măsură, în exercitarea dreptului de dispoziţie şi procesul-verbal din 24 august 2004 şi procesul-verbal din 15 noiembrie 2005 sunt tot titluri valabile prin care imobilul s-a întors în patrimoniul reclamatei.
De altfel, pârâta, în perioada în care a avut bunul în patrimoniu, nu a putut exercita o posesie paşnică date fiind litigiile numeroase pe care le-a avut cu reclamanta, inclusiv cercetări penale.
Însă chiar anterior acestor procese-verbale, patrimoniul reclamantei s-a reîntregit în temeiul legii cu imobilul în litigiu.
Cererea reconvenţională este neîntemeiată sub aspectul solicitării pârâtei-reclamante să se constate că este proprietară a imobilului în condiţiile în care are la dispoziţie acţiunea în realizarea dreptului, acţiunea în constatare fiind inadmisibilă faţa de prevederile art. 111 C. proc. civ. potrivit cu care „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept; cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”.
În măsura în care pârâta aprecia că este proprietara imobilului, trebuia să formuleze acţiune în revendicare, nicidecum acţiune în constatare.
Prin acţiunea formulată, implicit pârâta-reclamantă recunoaşte că nu mai este proprietara imobilului din Târgu Jiu, B-dul N.T., întrucât prin efectul legii, acesta a fost reîntregit în patrimoniul Fundaţiei Judeţene pentru Tineret Gorj.
Recunoscând că nu este proprietara imobilului în litigiu, pârâta-reclamantă, în completarea cererii reconvenţionale, solicită să se constate că este succesoarea de fapt şi de drept a Fundaţiei pentru Tineret Gorj şi, ca atare, ar beneficia de dispoziţiile Legii nr. 146/2002.
Nici acest capăt de cerere nu este întemeiat deoarece de la înregistrarea sa ca persoană juridică, în temeiul Decretului-lege nr. 150/1990, sub nr. 150/PJ/1990, reclamanta Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Gorj nu a încetat să existe ca persoană juridică în vreunul din modurile prevăzute de lege.
Astfel, nu a fost dizolvată, desfiinţată, radiată din registrul persoanelor juridice, dimpotrivă, actele aflate la dosarul cauzei demonstrează că a figurat ca subiect de drept în acte juridice, evidenţe fiscale, procese, etc.
Implicit, confirmă că reclamanta Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Gorj, a redevenit proprietară a imobilului tocmai în baza art. 20 din Legea nr. 146/2002.
Înfiinţarea reclamantei şi dobândirea bunurilor în patrimoniu s-a făcut în temeiul unei legii - Decretul-lege nr. 150/1990 - şi redobândirea patrimoniului s-a făcut de asemenea în temeiul unei legi - Legea nr. 146/2002 - fiind continuatoarea fostei organizaţii a tineretului comunist, U.T.C.
Nu este lipsit de relevanţă că în 1992 s-a înfiinţat ca persoană juridică în baza Legii nr. 21/1924, Organizaţia Casa Tineretului, iar pârâta din procesul pe rol a fost înregistrată ca persoană juridică de abia în 1997, astfel încât chiar protocolul din 1992 nu a fost încheiat cu pârâta.
Mai mult, o perioadă de timp, între 2002 şi 2010, imobilul în litigiu a fost trecut în domeniul public la solicitarea Consiliului Judeţean care prin hotărâre le scoate din domeniul public la 10 decembrie 2007 şi sunt predate reclamantei, căreia şi pe această cale i se recunoaşte calitatea de proprietar.
Nu rezultă din nici un înscris că pârâta ar fi continuatoarea în fapt şi în drept a reclamantei, acestea fiind două entităţi juridice de sine-stătătoare.
Nu poate fi primită susţinerea pârâtei că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 atâta timp cât prin cererea reconvenţională solicită să i se recunoască dreptul de proprietate, deci imobilul nu face parte din patrimoniul său, reclamanta urmărind prin promovarea acţiunii să-şi valorifice dreptul în procedura de reorganizare judiciară deoarece nu este deschisă împotriva ei procedura de faliment.
În baza probatoriul administrat, a prevederilor legale invocate, va fi admisă acţiunea principală şi obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie imobilul în litigiu; respinse excepţiile şi cererea reconvenţională aşa cum a fost reîntregită şi obligată pârâta la 2.000 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta reclamantă Casa Tineretului, prin lichidator judiciar C.A. IPURL, precum şi prin administratorul special U.S., prin care au fost invocate critici de nelegalitate şi netemeinicie ce vizează fondul cauzei.
Astfel prin decizia civilă nr. 23 din 27 martie 2013 a Curţii de Apel Craiova s-a admis apelul reclamantei Casa Tineretului, prin administrator special U.S. şi prin lichidator C.A. IPURL, şi cererile de intervenţie în interesul apelantei formulate de Administraţia Finanţelor Publice Târgu Jiu şi Fundaţia Naţională pentru Copii şi Tineret Târgu Jiu, s-a anulat sentinţa civilă nr. 70 din 6 aprilie 2010 a Tribunalului Gorj şi s-a trimis cauza spre judecare Judecătoriei Târgu Jiu ca instanţă de fond.
S-a respins şi cererea de intervenţie în interesul intimatei Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Gorj, prin administrator judiciar C.C. IPURL, formulată de Judeţul Gorj, reprezentat prin C.I., Preşedintele Consiliului Judeţean Gorj, reţinându-se următoarele considerente:
În şedinţa publică din 27 martie 2013, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Gorj în soluţionarea pe fond a cauzei având în vedere dispoziţiile C. proc. civ. în vigoare la data introducerii acţiunii, respectiv 27 octombrie 2009, precum şi caracterul necomercial al cauzei deduse judecăţii.
Cu privire la această excepţie s-a reţinut în primul rând că litigiul dedus judecăţii are ca obiect revendicarea unui imobil al unei fundaţii al cărei obiect de activitate nu este unul de natură comercială, Mai mult decât atât, niciuna dintre părţi, respectiv Casa Tineretului şi Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Gorj, nu este comerciant aşa cum este definit de art. 7 C. com.
Prin urmare, cauza dedusă judecăţii este una de natură civilă şi nu comercială, aşa cum în mod greşit a fost soluţionata de instanţa de fond.
Pe de altă parte, la data introducerii acţiunii, respectiv 27 octombrie 2009, erau în vigoare dispoziţiile vechiului C. proc. civ., dispoziţii care guvernează cursul tuturor proceselor începute sub imperiul acestor dispoziţii legale.
Potrivit art. 2 pct. 1 C. proc. civ., „tribunalul judecă: în primă instanţă: a) procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 RON, precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani; b) procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 RON, cu excepţia cererilor de împărţeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terţii vătămaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar”.
Făcând aplicarea acestor dispoziţii speţei de faţă instanţa de apel a constatat că litigiul este unul civil, iar valoarea acestora este de 92.032,29 RON, valoare precizată de părţi în încheierea de şedinţă din 19 ianuarie 2011.
Prin urmare, competenţa de soluţionare în fond a cauzei aparţine Judecătoriei Târgu Jiu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Gorj, prin administrator judiciar C.C. IPURL, şi intervenientul Judeţul Gorj, prin Preşedintele Consiliului Judeţean.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează neîegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Astfel recurenţii au solicitat casarea hotărârii cu trimiterea cauzei la instanţa de apel în vederea efectuării unei expertize judiciare pentru stabilirea valorii imobilului în raport de care urmează a se stabili competenţa materială a instanţei prin raportare la art. 2 pct. 1 lit. a) şi b) C. proc. civ.
Motivele de recurs invocate de recurenţi prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează în principal faptul că potrivit art. 5 alin. (2) din Ordinul nr. 760/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele de timbru, valoarea la care se calculează taxele judiciare de timbru este cea precizată în acţiune sau în cerere. Dacă această valoare este contestată sau apreciată de instanţă ca vădit derizorie, evaluarea se face pe cale de expertiză, dispusă din oficiu sau la cererea oricărei părţi, calculându-se la valoarea rezultată din expertiză.”
Din această perspectivă susţin recurenţii că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii în condiţiile în care la stabilirea valorii obiectului cererii, instanţa nu a luat în considerare raportul de evaluare extrajudiciar din anul 2012 existent, prin care s-a stabilit valoarea imobilului din litigiu la 939.433 RON.
Or, susţin recurentele, existenţa unei disproporţii între valoarea declarată a obiectului cererii precizată în încheierea de şedinţă din 19 ianuarie 2011 şi valoarea consemnată în raportul de expertiză extrajudiciară, obligă instanţa la efectuarea unei expertize judiciare pentru stabilirea valorii reale a obiectului cererii de chemare în judecată.
Din această perspectivă recurenţii susţin că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) şi b) C. proc. civ., întrucât competenţa privind soluţionarea cauzei aparţine în primă instanţă Tribunalului Gorj şi nu Judecătoriei Târgu Jiu.
Intimata Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Târgu Jiu, prin întâmpinarea depusă, s-a opus admiterii recursului.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Este real că dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Ordinul nr. 76/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele de timbru prevăd că în ipoteza în care valoarea prevăzută în acţiune este constatată sau apreciată ca vădit derizorie, instanţa dispune din oficiu sau la cererea oricărei părţi evaluarea pe calea unei expertize, şi că taxa de timbru se va calcula la valoarea rezultată din expertiză,.
Valoarea obiectului dedus judecăţii a fost reţinută de instanţa de apel ca fiind 92.032,29 RON (aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din 19 ianuarie 2011).
Valoarea litigiului a fost însă contestată sens în care s-a dispus o expertiză extrajudiciară din care rezultă că valoarea imobilului obiect al prezentului litigiu a fost stabilită la 939.433 RON.
În această situaţie în care valoarea obiectului litigiului a fost contestată, existând disproporţii valorice vădite, erau incidente dispoziţiile art 5 alin. (2) din Ordinul nr. 76/1999 în sensul că instanţa avea obligaţia de a dispune efectuarea unei expertize de evaluare, a imobilului obiect al litigiului, necesară atât pentru stabilirea taxei de timbru, cât şi pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei.
Din această perspectivă a încălcării dispoziţiilor legale sus evocate, este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., situaţie în care urmează a se admite recursurile, a se casa decizia instanţei de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, ocazie cu care instanţa pentru clarificarea valorii obiectului dedus judecăţii şi implicit a competenţei materiale în soluţionarea litigiului, urmează a dispune efectuarea unei expertize judiciare având ca obiect stabilirea valorii obiectului dedus judecăţii de la momentul introducerii acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de reclamanta Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Gorj, prin administrator judiciar C.C. IPURL, şi de intervenientul Judeţul Gorj, prin Preşedintele Consiliului Judeţean, împotriva deciziei civile nr. 23 din 27 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4975/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4978/2013. Civil. Fond funciar. Recurs → |
|---|
