ICCJ. Decizia nr. 5189/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5189/2013
Dosar nr. 2932/1/2013
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 575 din 19 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de T.I. împotriva Deciziei civile nr. 480 din 6 octombrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi.
Prin Decizia nr. 69 din 18 februarie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de T.I. împotriva Deciziei civile nr. 575 din 19 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi.
Împotriva acestor decizii a exercitat recurs T.I., iar intimata-pârâtă S.D. a invocat inadmisibilitatea căii de atac.
Prin Decizia nr. 1134 din 5 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta T.I. împotriva celor două decizii şi a fost obligată recurenta la plata sumei de 4.250 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata S.D.
Instanţa de recurs a reţinut că potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ. "hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".
Or, în speţă, pe de o parte, a fost supusă recursului o hotărâre irevocabilă - Decizia nr. 69 din 18 februarie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, nesusceptibilă de cenzurare în această modalitate, având în vedere că hotărârea atacată pe calea contestaţiei în anulare a fost pronunţată în recurs şi, pe cale de consecinţă, nici hotărârea pronunţată în contestaţia în anulare nu este supusă recursului.
O altă hotărâre recurată este Decizia nr. 575 din 19 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, hotărâre irevocabilă şi nesusceptibilă de vreo cale de atac, având în vedere că hotărârea atacată pe calea cererii de revizuire a fost pronunţată în recurs şi, pe cale de consecinţă, nici hotărârea pronunţată în revizuire nu este supusă recursului
Astfel, potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot constitui obiect al recursului "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională."
Rezultă că, deducând judecăţii în recurs două hotărâri irevocabile, partea a tins la obţinerea unei judecăţi în afara cadrului legal, ceea ce nu poate fi primit.
În consecinţă, faţă de caracterul irevocabil al hotărârilor atacate [în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.], recursul exercitat împotriva acestora a fost respins, ca inadmisibil.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., raportate la culpa procesuală a părţii, a fost obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.250 RON către intimată.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare T.I., arătând că a fost obligată la 4.250 RON cheltuieli de judecată, fără a se menţiona către cine trebuie să le plătească.
Totodată, contestatoarea a prezentat istoricul proceselor purtate între părţi şi a criticat modul de soluţionare a pricinii de către instanţele judecătoreşti, arătând că, prin deciziile pronunţate nu s-a judecat fondul cauzei, ci s-a soluţionat pe excepţii, puse în discuţie din oficiu de către instanţă.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Hotărârile irevocabile pot fi atacate pentru motivele arătate, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe cale apelului sau recursului.
Alin. (2) al art. 317 prevede că, contestaţia poate fi primită pentru motivele arătate la alin. (1), în cazul când acestea au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Art. 318 C. proc. civ. dispune că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Fiind o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi promovată numai în condiţiile strict reglementate de art. 317 - 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele indicate în dispoziţiile legale menţionate, neputându-se invoca în susţinerea ei critici pentru care partea a avut posibilitatea exercitării căilor de atac de reformare a hotărârii; totodată, poate fi îndreptată numai împotriva hotărârilor strict indicate de textul legal.
În speţă, contestatoarea T.I. a formulat contestaţie în anulare fără a dezvolta critici care să poată fi încadrate în vreunul din motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare nu implică examinarea fondului sau analizarea probelor, fiind o cale extraordinară de atac.
Drept urmare, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textele de lege enunţate, contestaţia în anulare fiind inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare.
Intimata S.D., prin apărător ales, a solicitat plata cheltuielilor de judecată reprezentând cheltuieli de transport în sumă de 200 RON, ce vor fi acordate în conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit dovezii depuse la dosar.
Intimata a solicitat şi plata onorariului de avocat în sumă de 4000 RON.
În conformitate cu prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. "Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat."
În temeiul dispoziţiilor legale redate, Înalta Curte va dispune obligarea contestatoarei T.I. la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, având în vedere complexitatea redusă a cauzei, faptul că nu s-a depus întâmpinare, precum şi faptul că excepţia inadmisibilităţii a fost invocată de instanţă, din oficiu.
În acest sens, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., reţinând în motivare că: "nimic nu interzice, în absenţa unei prevederi constituţionale exprese, consacrarea prin lege a prerogativei instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocaţial cuvenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse."
În considerentele aceleiaşi decizii, Curtea Constituţională a reţinut şi faptul că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale "a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil."
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea T.I. împotriva Deciziei nr. 1134 din data de 5 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Obligă pe contestatoare la 1200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata S.D., în conformitate cu disp. art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 5187/2013. Civil. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5190/2013. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
