ICCJ. Decizia nr. 5256/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5256/2013
Dosar nr. 829/208/2010
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 2494 din 29 noiembrie 2012, Tribunalul Caraş Severin a admis în parte acţiunea reclamantei H.M., împotriva pârâtului primarul com. Rusca Montană, a respins capătul de cerere având ca obiect restituirea în natură a terenului înscris în C.F. com. Rusca Montană ca rămas fără obiect, a anulat dispoziţia nr. 4 din 7 ianuarie 2010, a obligat primarul com. Rusca Montană să emită o dispoziţie de restituire prin echivalent în condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenurile în suprafaţă de 250 mp, înscris în C.F. a localităţii Rusca Montană, de 250 mp, înscris în C.F. localităţii Rusca Montană, în suprafaţă de 79 mp, înscris în C.F. a localităţii Rusca Montană şi 717 mp înscris în C.F. a localităţii Rusca Montană, a respins capetele de cerere având ca obiect restituirea în natură sau prin echivalent a celor trei imobile.
În rejudecare, Tribunalul a reţinut că, prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeş sub nr. 829/208/2010 la data de 9 martie 2010, reclamanta a chemat în judecată Primăria Rusca Montană solicitând instanţei să „ia măsurile ce se impun” pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001. S-a susţinut că pârâta a arătat indiferenţă în soluţionarea notificării formulate de reclamantă.
Prin modificarea de acţiune, reclamanta a chemat în judecată pe Primarul com. Rusca Montană, persoană care are calitate procesuală pasivă, conform Legii nr. 10/2001.
Prin Sentinţa civilă nr. 1517 din 23 septembrie 2010, Tribunalul Caraş-Severin a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, respectiv a respins acţiunea reclamantei.
Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa a constatat că nu există identitate de obiect între cererea soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 900 din 9 martie 2006 a judecătoria Caransebeş (anularea donaţiei efectuate de către antecesorii reclamantului către stat) şi obiectul prezentei cereri.
Cu privire la fondul cauzei, instanţa a constatat că reclamanta a notificat Primăriei com. Rusca Montană şi a solicitat în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilelor înscrise în C.F. a localităţii Rusca Montană (teren în suprafaţă de 717 mp, teren în suprafaţă de 79 mp, teren în suprafaţă de 4316 mp, înscrise în C.F. a localităţii Rusca Montană (teren de 250 mp, casă ) şi cel înscris în CF, teren de 250 mp, cu casă.
Prin adresa din 20 martie 2008,, pârâtul a comunicat reclamantei Dispoziţia nr. 11 din 20 martie 2008, prin care a soluţionat cererea acesteia. Întrucât notificarea reclamantei a fost soluţionată, instanţa a constatat ca rămasă fără obiect cererea de chemare în judecată.
Prin Decizia civilă nr. 357 din 23 februarie 2011, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul reclamantei, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare.
S-a reţinut că prin notificarea trimisă pârâtului, reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilelor înscrise în C.F. com. Rusca Montană, iar înainte de data introducerii acţiunii de faţă (9 martie 2010), au fost emise de către pârât două dispoziţii, respectiv Dispoziţia nr. 11 din 20 martie 2008, considerată de Prefectură ca fiind neconformă cu dispoziţiile Normelor de aplicare a Legii nr. 10 şi Dispoziţia nr. 4 din 7 octombrie 2010 emisă ulterior de pârât care se referă doar la imobilul înscris în C.F. com. Rusca Montană.
S-a reţinut că reclamanta este nemulţumită de modalitatea în care pârâtul a soluţionat notificarea, iar prima instanţă, conform art. 129 C. proc. civ., trebuia să lămurească aspectele invocate privind greşita aplicarea a Legii nr. 10/201.
Pârâtul Primarul Com. Rusca Montană a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nelegală şi nefondată. Potrivit art. 2 din Legea nr. 10/2001, în cazul imobilelor donate statului acestea se consideră preluate abuziv doar în cazul în care "s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă". În cazul de faţă, nu există nicio hotărâre judecătorească definitivă care să anuleze actul de donaţie.
Conform filelor din C.F. com. Rusca Montană, proprietară tabulară asupra imobilelor a fost A.A.H. În data de 27 iunie 1964, H.A. donează Statului Român, terenul în suprafaţă de 579 mp cu casă şi terenul 717 mp şi terenul, înscris în C.F. com. Rusca Montană. În baza Deciziei nr. 539/1973 emisă de Consiliul Popular al Jud. Caraş-Severin, la data de 17 octombrie 1974 este intabulat în C.F. dreptul de proprietate asupra imobilelor donate în favoarea Statului Român.
Parcela a fost dezmembrată în trei parcele, (fila 18).
Parcela, în suprafaţă de 250 mp a fost transnotată în C.F. a localităţii Rusca Montană. Ulterior, acest teren este dat pentru construirea unei case lui D.I.D.H. iar în baza adeverinţei 1518/1979 se evidenţiază casa, şi se intabulează dreptul de proprietate asupra casei şi cel de folosinţă asupra terenului în favoarea lui D.I. şi D.H. (fila 12, fila 15 dosar apel).
Parcela, în suprafaţă de 250 mp a fost transnotată în C.F., a localităţii Rusca Montană. Ulterior, acest teren a fost dat pentru construirea unei case lui D.Ş. şi D.D., iar în baza adeverinţei nr. 668/1981 se evidenţiază pe acest teren casa şi se intabulează dreptul de proprietate asupra casei şi cel de folosinţă asupra terenului în favoarea lui D.Ş. şi D.D.
Parcela în suprafaţă de 73 mp (stradă în com. Rusca Montană) a rămas înscrisă în C.F. a localităţii Rusca Montană.
Conform declaraţiei prin care s-a făcut donaţia, la momentul acesteia, casa exista pe terenul cu nr. top X.
Conform menţiunii din C.F., la momentul dezmembrării parcelei casa nu mai exista, fiind demolată.
Instanţa a constatat astfel că reclamanta, în baza art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 are dreptul la restituirea în natură sau prin echivalent a următoarelor imobile: teren în suprafaţă de 579 mp din C.F. (fila 11 dosar apel), casa, care a fost edificată pe teren, în prezent demolată, terenul în suprafaţă de 717 mp din C.F. (fila 11) şi terenul în suprafaţă de 4316 mp, din C.F. (fila 11).
Reclamanta a formulat notificare, solicitând restituirea în natură a acestor imobile.
Cu privire la imobilul, în suprafaţă de 4316 mp, instanţa a constatat că acesta poate fi restituit în natură, întrucât este deţinut de comuna Rusca Montană, fiind incidente prevederile art. 9, art. 21 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 10/2001. Pentru acest teren a fost emisă dispoziţia nr. 12/2008 prin care s-a dispus restituirea în natură, astfel că, instanţa va respinge capătul de cerere ca rămas fără obiect.
Cu privire la imobilul, și teren în suprafaţă de 717 mp, instanţa constată că pe acesta au fost edificate construcţii autorizate (fila 9 dosar apel, fila 23 dosar de fond), astfel că nu este posibilă restituirea în natură, conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 (per a contrario, în cazul în care au fost edificate construcţii autorizate, restituirea în natură nu este posibilă).
Acelaşi text de lege este aplicabil şi în cazul terenurilor, a căror situaţie juridică a fost analizată anterior.
Cu privire la teren, sunt incidente prevederile art. 11 Legea nr. 10/2001 întrucât acesta are destinaţia actuală de stradă, astfel că reclamanta are dreptul doar la o restituire prin echivalent.
Cu privire la casa, aflată pe parcela, demolată, sunt incidente prevederile art. 18 alin. (1) lit. a) Legea nr. 10/2001, astfel că reclamanta are dreptul doar la o restituire prin echivalent. Cu toate acestea, întrucât reclamanta nu a dorit să se administreze în cauză probele puse în discuţie de către instanţă (fila 17 practicaua hotărârii, cu înscrisuri sau testimoniale) din care să rezulte o descriere a imobilului care să permită A.N.R.P. să realizeze o evaluare a imobilului, instanţa va constata neîntemeiat acest capăt de cerere.
Cu privire la casele solicitate prin notificare, instanţa, văzând extrasele de carte funciară, a constatat că acestea nu au existat în patrimoniul antecesoarei reclamantei la momentul donaţiei, fiind edificate ulterior de către persoanele cărora unitatea administrativ-teritorială le-a transmis dreptul de folosinţă asupra terenurilor, în vederea realizării acestor case.
Pentru aceste considerente, instanţa a respins petitul având ca obiect restituirea în natură a acestor imobile.
Prin Decizia civilă nr. 35 din 14 martie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia a I-a civilă a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a dispus Primarului com. Rusca Montană, ca în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 să facă propunerea de despăgubiri şi pentru fosta casă demolată, aflată pe parcela, anterior dezmembrată şi a menţinut în rest sentinţa.
S-a constatat că tribunalul, în rejudecare, a conturat relativ bine starea de fapt. Cu privire la parcela în suprafaţă de 73 mp (stradă în com. Rusca Montană), s-a reţinut că aceasta a rămas înscrisă în C.F. a localităţii Rusca Montană. Conform declaraţiei prin care s-a făcut donaţia, la momentul acesteia, casa exista pe teren. Conform menţiunii din C.F., la momentul dezmembrării parcelei, casa nu mai exista, fiind demolată.
Instanţa de fond a constatat corect că reclamanta, în baza art. 1 alin. (1) şi (2) Legea nr. 10/2001, are dreptul la restituirea în natură sau prin echivalent a următoarelor imobile: teren în suprafaţă de 579 mp din C.F., casa, care a fost edificată pe teren, în prezent demolată, terenul în suprafaţă de 717 mp din C.F. (fila 11) şi terenul în suprafaţă de 4316 mp, din C.F. (fila 11).
Curtea a constatat că, în ceea ce priveşte casa nr. 344, aflată pe parcela cu nr. top 956, demolată, sunt incidente prevederile art. 18 alin. (1) lit. a Legea nr. 10/2001, astfel că reclamanta are dreptul doar la o restituire prin echivalent.
Curtea a apreciat că primarul şi instanţa de judecată competentă în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001 nu pot face o evaluare a casei demolate, această operaţiune fiind de competenţa exclusivă a A.N.R.P., care va trebui să realizeze o evaluare a imobilului.
Împotriva Deciziei civile nr. 35 din 14 martie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, au formulat cerere de recurs la data de 24 aprilie 2013, C.L. al com. Rusca Montană şi Primarul Com. Rusca Montană.
Prima instanţa de fond a decis ca reclamanta are dreptul la restituire în natura a terenului şi a respins petitul privind restituirea în natura a imobilelor.
Cu privire la casele, solicitate prin notificare, instanţa de fond a constatat în baza extraselor de C.F. ca acestea nu au existat în patrimoniul antecesoarei reclamantei la momentul donaţiei, fiind edificate ulterior de către persoanele cărora unitatea administrativ-teritoriala le-a transmis dreptul de folosinţa asupra terenurilor, fapt pentru care i-a respins cererea de restituire în natura a acestor imobile, acordându-i în schimb despăgubiri.
Curtea a omis sa se pronunţe şi asupra apelului pârâţilor, omisiune ce atrage nulitatea absoluta a acesteia coform art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Decizia atacată este motivata pe dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care vizează „construcţiile preluate de stat şi care nu mai exista la data intrării în vigoare a prezentei legi.” Din acest text de lege rezulta cel puţin doua carenţe ale deciziei: casa nu a existat în patrimoniul antecesoarei reclamantei şi nu reiese din nici un act daca respectivul imobil a fost demolat înainte sau după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Pe fondul cauzei, s-a susţinut că, existând Sentinţa civila nr. 900 din 9 martie 2006 a Judecătoriei Caransebeş, definitiva şi irevocabila, prin care s-a respins acţiunea reclamantei, recurentele au fost în imposibilitatea de a da curs solicitării reclamantei.
Analizând cererea de recurs formulată recurentul C.L. Rusca Montană şi de pârâtul Primarul Com. Rusca Montană împotriva Deciziei civile nr. 35 din data de 14 martie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a I-a civilă, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de C.L. al com. Rusca Montană, având în vedere că această persoană juridică nu avut calitatea de parte în faza procesuală a apelului, precum şi excepţia de ordine publică întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., raportat la art. 26 din Legea nr. 202/2010, referitoare la greşita soluţionare a pricinii în apel, decurgând din calificarea eronată a căii de atac de către instanţa anterioară.
Recursul C.L. al com. Rusca Montană va fi respins aşadar, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente de fapt şi de drept:
Circumstanţele cauzei pendinte relevă un fapt necontestat, anume că judecata în etapele procesuale anterioare nu s-a purtat în contradictoriu cu C.L. al com. Rusca Montană, ci doar cu pârâtul Primarul Com. Rusca Montană.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 294 alin. (1), cu cele ale art. 316 C. proc. civ., se configurează principiul conform căruia, în căile de atac, controlul judiciar presupune dreptul/obligaţia instanţelor ierarhic superioare de a se pronunţa, în condiţiile şi cu procedura stabilită de lege, asupra legalităţii şi temeiniciei (în apel), respectiv, asupra legalităţii (în recurs) hotărârilor instanţelor judecătoreşti inferioare, cu condiţia păstrării aceluiaşi cadru procesual de învestire iniţial (părţi, obiect, cauză juridică).
Textele procedurale susmenţionate se întemeiază pe o dispoziţie expresă a legii fundamentale cu referire la folosirea căilor de atac, respectiv „împotriva hotărârile judecătoreşti, părţile interesate . pot exercita căile de atac, în condiţiile legii” - art. 129 din Constituţia României.
Recursul pârâtului Primarul Com. Rusca este întemeiat şi va fi admis pe temeiul art. 304 pct. 1 C. proc. civ.
Conform dispoziţiilor exprese ale art. 26 din Legea nr. 202/2010 - dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, (…) se aplică şi proceselor aflate în curs de soluţionare în primă instanţă dacă nu s-a pronunţat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a prezentei legi - respectiv datei pronunţării sentinţei de primă instanţă, rezultă cu deplină evidenţă greşita soluţionare a pricinii de faţă în apel, decurgând din calificarea eronată a căii de atac de către instanţa anterioară (cu consecinţe şi în privinţa unui alt aspect de natură procedurală, compunerea completului de judecată).
Pentru aceste considerente, pe temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtului, va casa decizia recurată şi va trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Timişoara, ca instanţă de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de C.L. al com. Rusca Montană împotriva Deciziei nr. 35 din 14 martie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I-a civilă.
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Com. Rusca Montană împotriva aceleaşi decizii.
Casează decizia recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Timişoara, ca instanţă de recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5254/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5257/2013. Civil → |
|---|
