ICCJ. Decizia nr. 5261/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE 0E CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5261/2013
Dosar nr. 520/46/2012
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2013
Constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18 ianuarie 2010 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, sub nr. 200/90/2010 şi precizata la data de 4 mai 2011, contestatorii expropriaţi M.V., S.N., P. A., V.V., C.M.C.G., Z.M., Z.M., C.F., C.M., C. A., P.M., P.E., V.G.D., V.G.A., S.I., V.C., Z.F., Ş.I. SC T.Y.C.O.O.N. SRL, G.D.M., M.L., M.M., M.G., M.E., D.I., I.T., C.M., R.M., R.N., R.E., R.E., T.V., T.M., T.O.Ş., T.L.M., M. M.G., M.M., C.I., C.I.M., S.I., R.N., M.N.M., N.G., R.R.B. şi R.E.l.R., au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii expropriatori C.L. al Mun. Râmnicu Vâlcea, Mun. Râmnicu Vâlcea şi Primarul Mun. Râmnicu Vâlcea, anularea Hotărârea C.L. nr. 222 din 31 iulie 2009 şi a Hotărârii C.L. nr. 252 din 31 iulie 2009, privind stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate pentru terenurile expropriate, respectiv suma de 27 euro/mp, pe care au considerat-o derizorie şi neserioasă.
Prin contestaţia formulată, s-a arătat că, în conformitate cu Hotărârea C.L. nr. 222 din 31 iulie 2009 emisă de C.L. al Mun. Râmnicu Vâlcea s-a dispus declanşarea procedurii de expropriere a imobilelor, terenuri şi construcţii, destinate proiectului de investiţii „Amenajarea şi modernizarea străzilor".
Prin acest act administrativ s-a prevăzut că valoarea despăgubirilor cuvenite proprietarilor expropriaţi este de 50 euro/mp, stabilit pe baza unui raport de evaluare efectuat de un expert.
Ulterior, prin Hotărârea C.L. nr. 252 din 31 iulie 2009, s-a dispus rectificarea hotărârii mai sus menţionate şi preţul a fost redus la 27 euro/mp, învocându-se greşeli de tehnoredactare.
În motivarea contestaţiei, s-a arătat că suma acordată, cu titlu de despăgubire este modică faţă de valoarea terenurilor şi, prin urmare, s-a solicitat anularea hotărârilor şi obligarea intimaţilor la plata preţului real, care urmează a fi stabilit printr-o expertiză neutră.
Prin Sentinţa nr. 1339 pronunţata de Tribunalul Vâlcea la data de 25 noiembrie 2010, a fost admisă contestaţia formulată de contestatorii expropriaţi menţionaţi în precedent şi s-a dispus anularea Hotărârea C.L. nr. 222 din 3 iulie 2009 şi a Hotărârii C.L nr. 252 din 31 iulie 2009 şi au fost obligaţi intimaţii, la plata despăgubirilor în sumă de 53.000 euro, adică 228.318 lei pentru 424 mp, către SC T.Y.C.O.O.N. SRL, precum şi către ceilalţi contestatori, potrivit centralizatorului la raportul de expertiză efectuat în cauză, respingăndu-se, în schimb, cererea acestora cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată, exproprierea imobilelor, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică şi cu o dreaptă şi prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească.
S-a mai reţinut că, în cauza de fala, părţile nu au căzut de acord asupra cuantumului despăgubirii şi, prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, a fost constituită o comisie de experţi tehnici, compusă din trei membri, unul numit de instanţă, altul de expropriator şi al treilea de persoanele supuse exproprierii.
Prin centralizatorul ia raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, preţul pe metrul pătrat de teren a fost stabilit în mod diferenţiat, în funcţie de suprafaţa supusă exproprierii.
Prin încheierea din data de 8 mai 2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a disjuns apelurile pentru fiecare proprietate, formându-se dosare noi şi fîxândându-se termene de judecată diferite.
Prin Decizia nr. 53 din 19 iunie 2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a dispus admiterea apelurilor formulate de contestatoarea SC T.Y.C.O.O.N. SRL, şi de intimatul Mun. Râmnicu Vâlcea prin primar şi prin C.L. al Mun. Râmnicu Vâlcea, împotriva Sentinţei nr. 1339 din 25 noiembrie 2011, pronunţate de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 200/90/2010, constatând nulitatea acesteia în limita privitoare la apelanţi şi a reţinut cauza pentru judecata pe fond.
Prin Decizia nr. 34 din data de 19 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. 520/46/2012, disjuns din Dosarul nr. 200/90/2010 prin încheierea din data de 8 mai 2012. a fost admisă contestaţia formulată de SC T.Y.C.O.O.N. SRL, şi de intimatul Mun. Râmnicu Vâlcea prin primar şi prin C.L. al Mun. Râmnicu Vâlcea împotriva hotărârii nr. 123 din 5 noiembrie 2010, privind exproprierea terenului în suprafaţă de 424 mp şi a fost modificată această hotărâre emisă de intimat, în sensul stabilirii valorii despăgubirii la suma de 88 euro/mp, pentru terenul construibil şi ia suma de 80 euro/mp pentru cel arabil, respectiv echivalentul în iei la data plăţii, rezultând un total de 36.560 euro, din care s-a constatat că s-a plătit suma de 90.931,04 lei, urmând ca, din totalul despăgubirilor să se calculeze datoriile bugetare. Totodată, intimatul a fost obligat la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către contestatoare.
Instanţa a constatat că în privinţa contestatoarei SC T.Y.C.O.O.N. SRL beneficiarul exproprierii a emis şi hotărârea nr. 123 din 5 noiembrie 2011, care a fost, de asemenea, contestată, odată cu cererea de precizare a acţiunii formulată iniţial în Dosarul nr. 200/90/2010.
Prin această hotărâre, după negocierile purtate cu ceilalţi proprietari de pe aceeaşi stradă, C.L. a stabilit un preţ unitar de 50 euro/mp al fiecărei proprietăţi, rară a distinge între acestea.
Instanţa de apel a mai reţinut că, în ceea ce priveşte valoarea despăgubirilor, preţul acceptabil se poate stabili ca o medie aritmetică a valorilor stabilite în raportul de expertiză întocmit în cauză, în această eîapă procesuală, ponderea având-o cele aferente unor proprietăţi similare, medie care s-a calculat la suma de 80 euro pe unitate, pentru categoria teren arabii şi 88 euro pentru curţi şt construcţii.
Totodată a apreciat că rezultanta este evident diferită faţă de cea propusă de expropriator, care a înjumătăţit sumele acordate cu titlu de despăgubire şi a reţinut că valoarea astfel stabilită este cu mult mai mare decât cea minim permisă de birourile notariale, pentru momentul de referinţă, valoare care este de 20 euro/mp, echivalentul a 90 lei/mp.
Instanţa de apel a mai reţinut şi faptul că, în ceea ce priveşte cuprinderea taxei pe valoarea adăugată în preţul despăgubirilor, sunt incidente, în cauză, dispoziţiile art. 128 pct. 3 lit. c) din C. fisc., adoptat prin Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003, care stipulează că suma primită cu titlu de despăgubire la trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în condiţiile prevăzute de legislaţia referitoare la proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, este o operaţiune cuprinsă în si"era de aplicare a taxei, dacă trecerea în domeniul public a bunurilor se face din patrimoniul unei persoane impozabile, iar cum contestatoarea este persoană impozabilă, această normă îi este aplicabilă.
Împotriva acestei decizii, în temeiul dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a formulat recurs contestatoarea SC T.Y.C.O.O.N. SRL, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, SC T.Y.C.O.O.N. SRL a invocat nemulţumiri legate de valoarea despăgubirilor acordate de instanţa de apel, care a calculat o medie aritmetică a trei valori din contracte reţinute în mod aleatoriu şi apreciate ca fiind similare cu terenul expropriat.
Mai susţine că, potrivit dispoziţiilor legale în materie, valoarea despăgubirilor se stabileşte în raport de preţul existent la data preluării imobilului de către stat şi nu la data efectuării expertizei de specialitate, nefiindu-i imputabilă durata excesiv de lungă a procesului.
Pe de altă parte, nemulţumirea recurentei este legată şi de faptul că, în vederea stabilirii valorii de despăgubire, instanţa a aplicat metoda comparaţiei cu terenuri din zone inferioare faţa de cea în care se află imobilul expropriat, fără să aibă în vedere că imobilul supus măsurii exproprierii se află în zona A de impozitare şi că acesta nu necesită lucrări suplimentare de nivelare sau drena re.
Recurenta mai susţine că experţii au luat în considerare, la efectuarea expertizei, numai contracte cu valoare mică, recurenta neavând acces la contraciele de vânzare-cumpărare înregistrate la Primărie şi nici la cele deţinute de notariate, fiindu-i, din această cauză, imposibila dovedirea unei valori mai mari a metruiui pătrat de teren, în vederea stabilirii, în mod obiectiv, a despăgubirilor.
De asemenea, arată faptul că, iară niciun temei, instanţa a împărţit imobilul în două categorii, curţi construcţii şi teren arabil, acordând, din această cauză, preţuri diferite, deşi terenul, în integralitatea sa, este intravilan, motiv pentru care destinaţia acestuia este pentru edificare de construcţii, producţie industrială şi nu pentru lucrări arabile.
Referitor la respingerea capătului de cerere privind acordarea taxei pe valoarea adăugată, recurenta apreciază că se impune aplicarea acestei taxe Ia orice tranzacţie comercială, astfel încât valoarea de expropriere să cuprindă valoarea de piaţă a imobilului, plus T.V.A, în caz contrar, creându-i~se o pagubă egală cu aceasta.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri poate fi solicitată atunci când aceasta este pronunţată cu încălcarea sau cu aplicarea greşită a legii.
Pentru a fi incident acest motiv de recurs, se cere ca prin hotărârea suspusă recursului să se fi produs o încălcare efectivă a dispoziţiilor legale, astfel încât soluţia pronunţată să contra vină-degii, în speţă, Legii nr. 33/1994, republicată, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Astfel potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietaruiui sau altor persoane îndreptăţite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii precum şi instanţa vor ţine seama de preţui cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel, în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de acestea.
În accepţiunea dispoziţiilor legale menţionate mai sus, preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-terîtorială înseamnă preţul de piaţă cu care ar trebui să se înstrăineze dreptul de proprietate asupra unui bun, ia o anumită dată, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piaţă concurenţială şi în cazul In care părţile contractante respectă condiţiile unei vânzări corecte, acestea acţionând potrivit principiului libertăţii de voinţă.
În speţă, nu poate fi primită susţinerea recurentei legată de faptul că instanţa a stabilit despăgubirea în mod aleatoriu şi ţinând cont doar de contracte cu valoare mică.
La stabilirea despăgubirii, instanţa de apel s-a raportat la concluziile raportului de expertiză pe care ie-a cenzurat, în sensul că a stabilit o medie aritmetică a valorilor indicate în contractele de vânzare-cumpărare reţinute ca elemente de comparaţie, în condiţiile în care experţii nu explicaseră de ce au stabilit o valoare pe metru pătrat mai mare decât cea găsită pentru o proprietate superioară.
Modalitatea de evaluare a despăgubirii nu încalcă nicio dispoziţie legală, fiind în acord cu prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora instanţa hotărăşte asupra despăgubirii pe baza rezultatului expertizei, comparându-i cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi.
Faptul că, la stabilirea valorii de circulaţie a terenului au fost avute în vedere numai contracte de vânzare-cumpărare depuse de intimat, nu poate fi imputabil instanţei de apel, întrucât aceasta a pus în vedere tuturor părţilor să depună astfel de dovezi la dosar, în respectarea principiului disponibilităţii, obligaţie faţă de care recurenta nu s-a conformat.
Impedimentul invocat de recurentă, în ce priveşte obţinerea de probe în dovedirea valorii terenului expropriat, nu poate fi primit, întrucât situaţia învederată putea fi soluţionată de instanţa de apel, în condiţiile art. 115 C. proc. civ., în măsura în care recurenta ar fi sesizat instanţa în acest sens.
De asemenea, este nefondată susţinerea recurentei cum că experţii au avut în vedere doar obiectivele stabilite de instanţă la întocmirea raportului de expertiză, întrucât, rezultă în mod evident, faptul că aceasta, pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, a pus In discuţia părţilor obiectivele şi a încuviinţat obiecţiunile formulate, dispunând refacerea raportului de expertiză.
Acest aspect este reţinut şi în motivarea deciziei recurate, instanţa de apel solicitând celor trei experţi să stabilească valoarea despăgubirilor în funcţie de preţul real al imobilului aparţinând recurentei, ţinând cont de caracteristicile individuale ale acestuia, prin comparaţie cu contractele de vânzare-cumpărare depuse de părţi, cu privire la imobile asemănătoare sau potrivit grilei notariale, obiective faţă de care recurenta nu a manifestat opoziţie.
În consecinţă, instanţa de apel şî-a fundamentat decizia pe concluziile comune ale celor trei experţi desemnaţi în cauză şi a reţinut, în rnod corect, că ultima variantă propusă a respectat perioada de referinţă indicată de instanţă şi a folosit metoda comparaţiei directe, raportându-se la preţui de tranzacţionare rezultai din contracte de vânzare-cum parare şi din grila notarială, dată fiind nevoia de previzibilitate şi predictifoilitate a jurisprudenţei, ca parte a procedurii echitabile.
Critica recurentei referitoare la data la care trebuia raportată evaluarea (data exproprierii şi nu data întocmirii raportului de expertiză) este nefondată, deoarece potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994: „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu cure se vând, în mod obişnuit, imobile de acelaşi fel în unitatea administra ti v-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză (...)".
De asemenea, critica recurentei privitoare la faptul că la întocmirea raportului de expertiză au fost stabilite în mod greşit caracteristicile terenului expropriat nu poate fi primită, întrucât din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 830 din 11 martie 2000, reiese că imobilul este arabil, şi include şi construcţii, ceea ce contrazice, în mod evident, această susţinere.
Pe de altă parte, recurenta nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză prin care s-au evaluat în mod distinct suprafeţele de teren cu categorie de folosinţă diferită.
Nici motivul de recurs referitor la faptul că la valoarea despăgubirii stabilite nu a fost aplicată şi taxa pe vaioarea adăugată nu poate fi primit, deoarece, din concluziile raportului de expertiză omologat de instanţa de apel, reiese în mod clar faptul că valoarea terenului cuprinde şi T.V.A., din acest punct de vedere experţii desemnaţi în cauză răspunzând obiectivului stabilit de instanţă, cu privire la aceste aspect.
Solicitarea recurentei de a se adăuga în plus, la valoarea despăgubirii stabilite de instanţă un procent de 24% reprezentând T.V.A., nu poate fi primită, deoarece valoarea despăgubirii, rezultată din raportul de expertiză, are în vedere preţul real al bunului imobil, la stabilirea căruia s-a ţinut seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel, cum este cazul şi în speţă, iar în cazul operaţiunilor taxabile, taxa pe valoarea adăugată se calculează pornind de la valoarea respectivă.
Neexistând niciun temei legal prin care să se prevadă că taxa pe valoarea adăugată trebuie calculată separat de preţul despăgubirilor, în mod corect instanţa de apel a procedat la cuprinderea acesteia în cuantumul total ai despăgubirii.
În concluzie, Înalta Curte constată că atât cuantumul, cât şi dimensiunea şi întinderea prejudiciului suferit de reclamant au fost corect stabilite de instanţa de apel, prin raportare la criteriile prevăzute de dispoziţiile în materie de expropriere.
Faţa de toate considerentele expuse, înbazaart. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC T.Y.C.O.O.N. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva Deciziei nr. 34 din 19 februarie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5260/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5263/2013. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
