ICCJ. Decizia nr. 531/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 531/2013
Dosar nr. 8861/99/2010
Şedinţa publică din 7 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 447 pronunţată de Tribunalul Iaşi s-a respins excepţia necompetenţei funcţionale a Tribunalului Iaşi, secţia civilă invocată în cererea având ca obiect servitute de trecere şi excepţia autorităţii de lucru judecat în cererile având ca obiect stabilirea parcurgerii etapelor exproprierii în constatarea calităţii de proprietar; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi s-a respins acţiunea civilă astfel cum aceasta a fost modificată în condiţiile art. 132 C. proc. civ., formulată de reclamanta SC „C.J.” SA, reprezentată de SCP. „L.C. „SPRL în contradictoriu cu pârâţii Judeţul Iaşi şi Consiliul Judeţean Iaşi pentru lipsa calităţii procesuale active.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Premergător oricărei soluţionări a excepţiilor invocate în puterea art. 137 C. proc. civ. tribunalul are a determina raportat la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., limitele învestirii sale prin cererea de chemare în judecată.
Soluţia se justifică pe împrejurarea că art. 132 alin. (1) C. proc. civ. care stabileşte momentul până la care reclamantul poate să îşi modifice cererea de chemare în judecată nefiind de ordine publică ci de ordine privată, nesocotirea lui ar putea fi invocată numai de către pârâţi in limine litis (adică la termenul respectiv sau dacă pârâţii nu sunt prezenţi la acel termen, la termenul de judecată următor în ambele cazuri înainte de a mai pune în discuţie alte aspecte ale procesului), sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai invoca neregularitatea procedurală respectivă.
Excepţia autorităţii de lucru judecat nu a fost primită. Potrivit art. 1201 C. civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate. Îndeplinirea celor 3 condiţii se impune cumulativ astfel că absenţa uneia împiedică reţinerea excepţiei invocate.
În raport cu nici una din hotărârile invocate nu s-a reţinut identitatea de obiect.
Obiectul reprezintă atât pretenţia formulată prin cerere cât şi dreptul subiectiv invocat.
În dosarul finalizat cu pronunţarea de către Curtea de Apel Iaşi a deciziei nr. 1199 din 17 noiembrie 2003 irevocabilă (dosar nr. 2512/2002) reclamanta SC „C.J.” SA Iaşi a învestit instanţa cu anularea hotărârii nr. 10 din 28 ianuarie 1999 şi respectiv nr. 162 din 20 decembrie 2001.
Decizia nr. 1767 din 10 mai 2001 a Curţii Supreme de Justiţie – invocată la rândul său în susţinerea excepţiei autorităţii de lucru judecat – a statuat irevocabil asupra cererii având ca obiect anularea hotărârii nr. 10 din 28 ianuarie 1999 prin care s-a aprobat preluarea imobilului situat în Municipiul Iaşi, din patrimoniul SC „M.I.” SA, SC „R.” SA şi SC „C.J.” SA în patrimoniul public de interes judeţean şi în administrarea Consiliului Judeţean.
Neputând fi reţinută identitatea de obiect între prezenta cerere şi cele ce şi-au găsit irevocabil soluţionarea înaintea instanţelor judecătoreşti prin deciziile invocate în susţinerea excepţiei autorităţii de lucru judecat – decizia nr. 1199 din 17 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi şi decizia nr. 1767 din 10 mai 2001 a Curţii Supreme de Justiţie – excepţia invocată a fost apreciată ca neîntemeiată.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC „C.J.” SA a fost apreciată ca întemeiată.
În susţinerea cererilor având ca obiect stabilirea parcurgerii etapelor exproprierii de către Judecătoria Iaşi şi constatarea că imobilul construcţie în litigiu se află în proprietatea de drept exclusivă a sa reclamanta exhibă calitatea sa de proprietar asupra acestui imobil făcând trimitere la dispoziţiile din Legea nr. 15/1990.
Prin hotărârea nr. 10 din 28 ianuarie 1999 Consiliul Judeţean Iaşi a aprobat preluarea imobilului situat în Municipiul Iaşi, compus din 2547 m.p. suprafaţă construită şi 1181 m.p. suprafaţă teren din patrimoniul SC „M.I.” SA, SC „R.” SA şi SC „C.J.” SA în domeniul public de interes judeţean şi în administrarea Consiliului Judeţean Iaşi.
În expunerea de motive a acestei decizii s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat că imobilul în litigiu este proprietate publică de interes judeţean ce nu poate fi gestionat, administrat de o societate comercială fiind înscris pe lista monumentelor istorice şi de arhitectură.
Subsecvent acestui moment a fost emisă la data de 20 decembrie 2001 hotărârea nr. 162 prin care s-a aprobat încheierea contractelor de închiriere pe o durată de 3 ani cu persoanele juridice care îşi desfăşura activitatea în imobilul proprietate publică de interes judeţean situat în Iaşi.
Ambele hotărâri nr. 10/1999 şi nr. 162/2001 au fost supuse controlului de legalitate la iniţiativa reclamantei SC „C.J.” SA. Actul său de învestire a fost soluţionat irevocabil prin decizia nr. 1199/CA din 17 noiembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi. La cererea reclamantei SC „C.J.” SA Iaşi înregistrată sub nr. 2249 din 13 februarie 2002 la Tribunalul Iaşi au fost conexate şi cererile formulate de SC „R.” SA Iaşi împotriva hotărârii nr. 162/2001 şi de SC „M.I.” SA Iaşi împotriva hotărârii nr. 10/1999.
În ce o priveşte pe reclamanta SC „C.J.” SA Iaşi se reţine că aceasta nu a depus nici acte din care să rezulte dreptul de administrare directă asupra unor bunuri imobile şi nici certificate de atestare a dreptului de proprietate privind terenurile deţinute sau hotărâri judecătoreşti pronunţate în eventuale acţiuni în constatare ce ar fi fost admise.
Grevat pe aceste aspecte se concluzionează că nu a avut loc o expropriere, bunurile incluse în hotărârea de guvern nefiind proprietatea SC „C.J.” SA.
În prezenţa acestei succesiuni de hotărâri judecătoreşti în care instanţele au reţinut că imobilul în litigiu aparţine patrimoniului Judeţului Iaşi cu negarea vreunui drept de proprietate al reclamantei SC „C.J.” SA Iaşi Tribunalul în aplicarea prezumţiei autorităţii de lucru judecat nu are putinţă de a statua în chip diferit. Aceasta întrucât efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate.
Tribunalul a lăsat nesoluţionate excepţiile inadmisibilităţii şi a prematurităţii invocate de pârâţi faţă de caracterul subsecvent al acestora raportat la excepţia lipsei calităţii procesuale active.
Notează Tribunalul şi faptul că raportat limitelor învestirii sale este de prisos a răspunde excepţiilor invocate de pârâţii Municipiul Iaşi prin Primar şi Consiliul Local Iaşi.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta SC „C.J.” SA criticând-o pentru netemeinicie şi indicând că, în mod greşit s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active.
La termenul din 23 martie 2012, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia lipsei participării procurorului, temeiul juridic al acţiunii fiind Legea nr. 33/1994 şi potrivit art. 23 din lege participarea procurorului este obligatorie.
Verificând actele şi lucrările dosarului raportat la motivele de apel formulate şi la dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea a constatat următoarele:
Analizând cu prioritate obligativitatea participării procurorului în cauză raportat la prevederile art. 21 – 27 din Legea nr. 33/1994, Curtea a constatat neîntemeiată susţinerea reprezentantului Parchetului pentru considerentele următoare:
Având în vedere precizarea expresă a obligativităţii participării procurorului doar la soluţionarea cererii de expropriere, Curtea a apreciat că această obligativitate nu este aplicabilă în speţă raportat la obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită instanţa.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei apelante, Curtea a reţinut că, calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care ar fi titular al dreptului afirmat.
Reclamantul fiind cel care porneşte acţiunea, trebuie să justifice această calitate, instanţa de fond reţinând corect că acest aspect nu a fost dovedit.
Ori, raportat la apelanta SC „C.J.” SA se reţine că nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte dreptul de administrare directă asupra unor bunuri mobile ori certificate de atestare a dreptului de proprietate privind terenurile deţinute.
În aceste condiţii, în mod corect instanţa de fond a constatat, raportat la piaţa hotărârilor judecătoreşti avute în vedere, faptul că reclamanta nu este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, în contextul legii nr. 33/1994 pe care îşi întemeiază acţiunea, astfel că nu are calitate procesuală activă în, cauză.
În consecinţă, date fiind considerentele expuse şi raportat la dispoziţiile art. 296 C. proc. civ. a respins apelul şi a păstrat sentinţa Tribunalului Iaşi ca temeinică şi legală.
Împotriva deciziei civile nr. 58 din 27 aprilie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, Secţia civilă a declarat recurs reclamanta SC C.J. SA prin L.C. SPRL, invocându-se următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate:
Se susţine incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. şi anume când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale. Este de principiu ca o instanţa nu poate judeca în mod valabil dacă nu este alcătuită conform prescripţiilor legale, aceasta reprezentând garanţia imparţialităţii justiţiei.
Termenul de „alcătuire" trebuie interpretat şi în sensul de „constituire a instanţei cu persoanele a căror participare la activitatea de judecata este obligatorie".
Spre deosebire de „compunerea" completului de judecată, „constituirea instanţei este o noţiune mai largă, incluzând persoane a căror participare la activitatea de judecată este obligatorie, chiar daca nu au un rol determinant în pronunţarea hotărârii, dar absenţa lor atrage incidenţa motivului de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ.
În anumite materii, precum prezenta cauză (expropriere - art. 23 din Legea nr. 63/1994), participarea procurorului la judecată şi punerea de concluzii de către acesta este obligatorie.
În cazurile în care legea prevede că participarea procurorului la judecată este obligatorie, lipsa concluziilor acestuia atrage nulitatea hotărârii întrucât completul nu a fost legal constituit.
Un alt motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează situaţia în care hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal. În cauză greşit s-a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC C.I. SA care ar fi în opinia recurentei neîntemeiată şi urmează a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Legitimarea procesuală nu se confundă cu dreptul subiectiv dedus justiţiei, acesta din urmă reprezentând o condiţie distinctă, necesară, pentru posibilitatea în fond a acţiunii.
Se apreciază că, pentru a justifica calitatea procesuală activă a reclamantei în prezenta acţiune, este suficient să afirme şi să demonstreze că SC „C.J." SA a solicitat constatarea existenţei dreptului sau de proprietate asupra părţii imobilului în litigiu, în calitate de persoană vătămată, titulară a unor drepturi subiective şi interese legitime private prin Hotărârea C.J. Iaşi nr. 10/1999 şi prin H.G. nr. 1354/2001, modificată şi completată prin H.G. nr. 48/2007, întrucât SC C.J. SA s-a înfiinţat, alături de alte societăţi distincte, prin reorganizarea fostei I.J.P.I.P.S. Iaşi.
Se concluzionează că, după ce a devenit societate comercială (prin deciziile nr. 179 şi nr. 186 din 06 martie 1991 ale Prefecturii Judeţului Iaşi), unic acţionar al SC C.J. SA, a fost statul.
Conform Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, la „societăţile pe acţiuni şi cele cu răspundere limitată, cu capital integral de stat, atribuţiile adunării generale a acţionarilor vor fi exercitate de către un consiliu al împuterniciţilor statului, alcătuit şi numit în condiţiile prevăzute de lege pentru consiliul de administraţie al regiilor autonome".
Acţiunile SC C.J. SA Iaşi au fost tranzacţionate pe piaţa bursieră în cadrul Bursei de Valori Bucureşti până la intrarea în procedura insolvenţei, legea impunând suspendarea tranzacţionării.
SC C.J. SA este în evidentă C.N.V.M. datorită regimului acţiunilor sale.
Deci, SC C.J. SA Iaşi a luat naştere prin actul organului local al administraţiei de stat, conform voinţei legiuitorului şi a obţinut personalitate juridică, în condiţiile Legii nr. 15/1990 şi a Legii nr. 31/1990.
Acţiunile statului au fost vândute în ianuarie 2000, acţionarul statul - prin F.P.S. - a fost înlocuit de către cumpărătorul acţiunilor, iar acţiunile F.P.P. Moldova au fost distribuite, în mod gratuit, persoanelor nominalizate în registrul societăţii.
De asemenea, în motivarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC C.J. SA (paragraful 3 pag. 7 a sentinţei apelate), Tribunalul Iaşi, prin referire la decizia nr. 1123/2007 a I.C.C.J., menţionează ca aceasta nu a depus acte din care să rezulte dreptul de administrare directă asupra unor bunuri imobile şi nici certificate de atestare a dreptului de proprietate privind terenurile deţinute sau hotărâri judecătoreşti pronunţate în eventuale acţiuni în constatare ce ar fi fost admise.
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Prima critică formulată vizează incidenţa art. 304 pct. 1 C. proc. civ., invocându-se faptul că procurorul nu a participat la judecarea în fond a cauzei.
Acest motiv de nelegalitate nu poate fi primit. În mod corect instanţa de apel a considerat că în speţă, reclamanta a învestit instanţa de fond cu cererea având ca obiect stabilirea faptului că imobilul în litigiu, ce urmează a fi expropriat – construcţie în suprafaţă de 1085 mp - se află în proprietatea sa de drept până ce expropriatorul va face dovada existenţei unei hotărâri judecătoreşti privind exproprierea şi îndeplinirea întocmai a obligaţiilor impuse prin hotărâre şi stabilirea dreptului de servitute de trecere pe terenul proprietatea judeţului Iaşi, pentru a avea acces la imobilul în suprafaţă de 1085 mp şi la construcţiile anexe în suprafaţă de 170 mp proprietatea sa situate în Iaşi, invocând în drept prevederile Legii nr. 33/1994.
Procedura de soluţionare a cererilor de expropriere şi de stabilire a despăgubirilor este prevăzută de capitolul IV „Exproprierea şi stabilirea despăgubirilor” al Legii nr. 33/1994 care cuprinde art. 21 – 29.
Instanţa a constatat că art. 21 – 24 din lege se referă la procedura exproprierii, iar potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 soluţionarea cererii de expropriere se face cu participarea obligatorie a procurorului.
Criticile formulate de recurenta reclamantă nu pot conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate.
Prin Legea nr. 33/1994 sunt prevăzute următoarele cazuri în care instanţelor judecătoreşti le revine competenţa de a soluţiona litigii în legătură cu aplicarea dispoziţiilor acestei legi: competenţa curţilor de apel de a judeca, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, contestaţiile împotriva hotărârilor comisiei instituite pentru soluţionarea întâmpinărilor privind propunerile de expropriere (art. 20); competenţa tribunalului de a soluţiona cererile de expropriere (art. 21-29) şi competenţa tribunalului de a soluţiona cererile de retrocedare a imobilelor expropriate (art. 36).
Or, din aceste trei categorii de litigii de competenta instanţelor judecătoreşti, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 23 alin. (1) participarea obligatorie a procurorului numai la soluţionarea cererii de expropriere.
Cum participarea procurorului în proces este obligatorie numai în cazurile prevăzute în lege, iar prin art. 36 din Legea nr. 33/1994, în care este reglementată competenţa de soluţionare a cererii de retrocedare a imobilelor naţionalizate şi nici prin vreo altă dispoziţie din această lege nu se face referire la obligativitatea participării procurorului în asemenea cauze, este în afară de orice îndoială că participarea procurorului la soluţionarea cererilor menţionate nu este obligatorie.
Celelalte critici ale recurentei reclamantei SC C.J. SA se încadrează în motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prevăd că hotărârea recurată poate fi modificată atunci când este dată cu interpretarea sau aplicarea greşită a legii sau când este lipsită de temei legal.
În cauză, instanţa de apel a interpretat în mod corect dispoziţiile legale privind calitatea procesuală activă a reclamantei (Legea nr. 31/1990) şi a constatat că reclamanta nu justifică calitatea sa procesuală activă, ea nefiind titulara dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu conform Legii nr. 33/1994.
Susţinerile recurentei privind succesiunea tranzacţionării acţiunilor SC C.J. SA pe piaţa bursieră, evidenţierea sa în C.N.V.M. şi vânzarea acţiunilor statului în 2000 nu pot conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate.
În mod corect s-a statuat de către instanţă că nu e dovedită identitatea dintre reclamantă şi titularul dreptului subiectiv dedus judecăţii.
Astfel, prin hotărârea nr. 10 din 28 ianuarie 1999 Consiliul Judeţean Iaşi a aprobat preluarea imobilului situat în Iaşi, compus din 2547 mp construcţie şi 1181 mp teren din patrimoniul SC „M.I.„ SAS, SC „R.” SA şi SC „C.J.”SA în domeniul public de interes judeţean şi în administrarea Consiliului Judeţean Iaşi.
Prin decizia nr. 1767 din 10 mai 2001 a Curţii Supreme de Justiţie s-a respins irevocabil cererea formulată de SC „M.I.” SA având ca obiect anularea hotărârii nr. 10 din 28 ianuarie 1999, reţinându-se cu autoritate de lucru judecat că imobilul în litigiu este proprietate publică.
Prin hotărârea nr. 162 din 20 decembrie 2001 a Consiliului Judeţean Iaşi s-a aprobat încheierea contractelor de închiriere pe o durată de 3 ani cu persoanele juridice care îşi desfăşoară activitatea în imobilul în litigiu.
Prin decizia civilă nr. 1199 din 17 noiembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, s-a respins irevocabil cererile formulate de SC C.J. SA, SC M.I. SA şi SC R. SA, având ca obiect anularea hotărârilor nr. 10 din 28 ianuarie 1999 şi nr. 162 din 20 decembrie 2001 reţinându-se cu autoritate de lucru judecat că SC „ C.J.” SA Iaşi şi-a înscris în mod ilegal terenul (cota parte din imobil) în capitalul social.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.J. SA prin L.C. SPRL împotriva deciziei civile nr. 58 din 27 aprilie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 532/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 529/2013. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
