ICCJ. Decizia nr. 535/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 535/2013
Dosar nr. 4412/1/2012
Şedinţa publică din 7 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 2147 din 23 martie 2012 înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat nul recursul declarat de revizuientul I.D.A. împotriva deciziei nr. 476 din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Pentru a hotărî astfel, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut următoarele:
Prin decizia nr. 476 din 29 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie - învestită prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei prin decizia civilă nr. 193 din 31 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 14305/95/2010, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul I.D.A., în contradictoriu cu intimaţii I.T., G.G., Direcţia Sanitar Veterinară Gorj, Circumscripţia Sanitară Veterinară de asistenţă Ţînţăreni şi Agenţia Domeniilor Statului, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2, 6 şi 7 C. proc. civ.
În motivarea deciziei, s-a reţinut că, fiind o cale de atac, revizuirea nu declanşează un litigiu nou, ci reprezintă o fază procesuală a aceleiaşi cauze. Aceasta este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, neputând fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor fapte şi împrejurări care au fost discutate de instanţă cu ocazia rezolvării litigiului de fond.
Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 6 C. proc. civ., s-a reţinut că această ipoteză este incidenţă în cazul apărării cu viclenie a persoanelor anume şi strict prevăzute de acest text, persoane care nu se regăsesc în speţa de faţă.
Motivul de revizuire invocat prin prisma dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este nefondat, condiţiile prevăzute de aceste dispoziţii legale nefiind îndeplinite în speţă.
Prin sentinţa civilă nr. 1584 din 19 mai 2010 pronunţată de Judecătoria Tg. Cărbuneşti, jud. Gorj în dosarul nr. 5735/318/2009, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţii I.T., I.D.A. şi G.G., prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Sanitar Veterinară Gorj.
Prin decizia civilă nr. 2208/2001, rămasă definitivă prin nerecurare, a fost admis apelul declarat de către reclamantul M.S. împotriva sentinţei civile nr. 1609 din 24 aprilie 2001 pronunţate de Judecătoria Tg. Cărbuneşti în dosarul nr. 3030/2001, care a fost schimbată, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea şi a fost obligată Comisia Locală de Fond Funciar Ţînţăreni să înainteze Comisiei Judeţene Gorj documentaţia pentru eliberarea unui nou titlu de proprietate, iar Comisia Judeţeană să elibereze un titlu de proprietate care, pentru suprafaţa de teren de 9987 mp să conţină dimensiunile din procesul verbal de punere în posesie din 10 noiembrie 2000.
Analizând strict pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. cele două hotărâri în cauză, se constată că nu există contrarietate între acestea şi, mai mult, ultima hotărâre a fost pronunţată fără încălcarea principiului puterii de lucru judecat.
De asemenea, nu se poate constata că în cele două hotărâri a fost admisă aceeaşi excepţie procesuală pentru a se putea discuta despre existenţa unei autorităţi de lucru judecat.
Mai mult, cum prima hotărâre este pronunţată pe fond, iar cealaltă pe excepţie, nu poate exista contrarietatea susceptibilă de a fi admisibilă revizuirea.
De asemenea, tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, elemente ale lucrului judecat, nu este îndeplinită în speţă.
Împotriva deciziei menţionate, a declarat recurs revizuentul, invocând prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că instanţa a analizat în mod greşit cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în condiţiile în care a renunţat la acest caz de revizuire.
În ceea ce priveşte cazurile descrise de art. 322 pct. 2 şi 6 C. proc. civ., au fost reiterate susţinerile din motivarea cererii de revizuire, privind nelegalitatea expertizei întocmită în cauză, ce contrazice probele extrajudiciare administrate de către revizuent, respectiv privind modul în care a fost apărat de către avocatul ales, ce nu a depus la dosar obiecţiunile la raportul de expertiză, în termenul prevăzut de art. 212 C. proc. civ.
Înalta Curte, la termenul din 23 martie 2012, a invocat excepţia nulităţii recursului, faţă de prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., pe care a admis-o pentru următoarele considerente:
Cu toate că recurentul a indicat, drept temei al recursului declarat, cazul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., din dezvoltarea motivelor de recurs, a rezultat că susţinerile formulate nu pot fi încadrate nici în cazul de recurs expres precizat, nici în vreunul dintre celelalte cazuri prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În aceste condiţii, s-a constatat că nu s-au formulat critici de nelegalitate faţă de decizia recurată, susceptibile a fi încadrate în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi analizate ca atare.
În această situaţie, în conformitate cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., operează sancţiunea reglementată de art. 306 alin. (1) C. proc. civ. şi anume nulitatea recursului.
Faţă de considerentele expuse, înalta Curte a admis excepţia invocată din oficiu şi a constatat nul recursul declarat.
Împotriva deciziei civile nr. 2147 din 23 martie 2012 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă a formulat contestaţie în anulare contestatorul I.D.A. care a susţinut următoarele motive.
Se susţine că nu s-a avut în vedere dispoziţiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ., nereţinându-se de către instanţă dispoziţiile art. 166 C. proc. civ., pentru a se observa că pentru terenul ce face obiectul dos. nr. 5735/2009 s-a obţinut punerea în posesie.
Analizând prezenta contestaţie în anulare înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va constata că aceasta nu poate fi primită pentru considerentele ce succed:
Dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. prevăd că „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului şi anume când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii; când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă".
De asemenea, dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
În cauză, motivele invocate de contestatorul I.D.A. nu se încadrează în niciunul din motivele reglementate de dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Pentru a fi admisibilă o astfel de contestaţie în anulare este necesar să fi fost săvârşite greşeli materiale cu caracter procedural. Pentru verificarea acestor greşeli nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reaprecierea a probelor, aşa cum solicită contestatorul.
Această greşeală materială nu trebuie să fie rezultatul interpretării unui text de lege, pentru că, practic, s-a ajunge la judecarea din nou a aceluiaşi recurs.
Or, contestatorul, prin prezenta contestaţie invocă greşita interpretare a dispoziţiilor art. 322 pct. 6 şi art. 166 C. proc. civ., acest motiv neputând conduce la incidenţa dispoziţiilor art. 317 C. proc. civ.
Nici dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză, deoarece contestaţia întemeiată pe acest motiv ar fi putut fi exercitată numai dacă instanţa de recurs ar fi omis să analizeze unul din motivele de modificare sau casare invocate.
Cum contestatorul invocă prin prezenta cerere nemulţumiri privind aprecierea probelor şi stabilirea eronată a situaţiei de fapt, prezenta contestaţie nu poate fi primită.
Pentru aceste considerente, se va respinge contestaţia formulată de numitul I.D.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare împotriva deciziei civile nr. 2147 din 23 martie 2012 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de contestatorul I.D.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 534/2013. Civil. Asigurări sociale. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 536/2013. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
