ICCJ. Decizia nr. 533/2013. Civil. Anulare act. Rectificare carte funciară, revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 533/2013
Dosar nr. 1576/117/2010
Şedinţa publică din 7 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 123 din 10 februarie 2011, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paraţilor C.J. Cluj, C.L.M. Cluj-Napoca şi S.R.,prin M.F.P.
A respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
A respins, ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamanta R.M.A., împotriva paraţilor: M.I.P., M.I.L., M.I. prin reprezentanţii legali M.I.P. şi M.I.L., C.L.M. Cluj-Napoca, C.J. Cluj şi S.R., prin M.F.P.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. 16600/211/2007, reclamanta R.M.A. a chemat în judecată pe paraţii: M.I.P., S.R., prin M.F., P.E.B., P.M. Cluj-Napoca, A.C.P.I. Cluj şi C.J. Cluj, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate nulitatea absolută a dispoziţiei constând din sintagma „precum si terenul de 511 m.p. situat în str. Miksath”, inserat prin fals la finele art. 3 din decizia nr. 103 din 04 aprilie 1988; să dispună refacerea situaţiei anterioare de carte funciară, în sensul ca imobilul să revină în proprietatea reclamantei.
În speţă, s-au invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive ale paraţilor: C.J. Cluj, C.L.M. Cluj-Napoca şi S.R., prin M.F.P., precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii în întregul ei.
Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii.
Prin acţiunea formulată, astfel cum a fost precizată şi exstinsă, reclamanta a solicitat, între altele, constatarea nulităţii absolute a contractului de schimb imobiliar autentificat sub nr. 22476 din 02 august 1995. Contractul de schimb a cărui anulare se solicită, s-a perfectat între pârâta M.I.P. şi C.L.M. Cluj-Napoca, astfel încât acesta din urmă justifică legitimare procesuală pasivă.
În ce priveşte pe pârâtul C.J. Cluj, s-a reţinut că şi acesta justifică legitimare procesuală pasivă.
Asupra imobilului teren în suprafaţă de 511 m.p., situat în Cluj-Napoca str. Miksath Kalman, înscris în CF 21106 Cluj-Napoca nr. top. 2101/9, a fost proprietară tabulară reclamanta R.M.A.
Prin decizia civilă nr. 299/ A din 21 octombrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta R.M.A. şi de pârâtul S.R., prin M.F.P. împotriva sentinţei civile nr. 123 din 10 februarie 2011 a Tribunalului Cluj.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că însăşi reclamanta recunoaşte că M.I. avea calitatea de chiriaş încă de la 1 ianuarie a.c. ceea ce înseamnă că notificarea a fost întocmită în anul 1990.
Acţiunea nu este inadmisibilă chiar dacă imobilul face obiectul Legii nr. 10/2001, deoarece trebuie analizată prin prisma susţinerilor şi prin prisma temeiurilor indicate de reclamantă, anume dacă imobilul a fost preluat ulterior anului 1990, atunci nu ar intra sub incidenţa Legii nr. 10/2001 şi ar fi vorba de o acţiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun, iar dacă a fost preluat imobilul anterior acestui an, 1990, ar fi făcut obiectul Legii nr. 10/2001 şi ar fi vorba de o acţiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun.
Ceea ce este relevant este că a avut loc o preluarea de către stat anterior anului 1989.
Tot în acest sens, nu are importanţă că, urmare a demersurilor reclamantei, s-a dispus, prin Hotărârea nr. 174 din 30 iulie 2008 a C.J. Cluj, reconstituirea Deciziei nr. 103 din 04 aprilie 1988 a fostului C.P.J. Cluj în forma în care aceasta nu cuprinde şi sintagma „precum şi terenul de 511 m.p. situat în str. Mikszath”, cât timp nu menţionarea într-un act a preluării face ca aceasta să fie abuzivă, ci chiar preluarea în sine, în fapt a imobilului, dispunerea de către stat cu privire la imobil şi privarea de bun a fostului proprietar, anterior anului 1990.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs, în termen legal, M.F.P. şi reclamanta R.M.A.
În dezvoltarea criticilor formulate, M.F.P. apreciază că instanţa de fond şi de apel în mod greşit au respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.R., prin M.F.P., deoarece M.F.P., în conformitate cu dispoziţiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, poate reprezenta S.R. în litigiile în care acesta este parte, sub condiţia ca, prin legi speciale, reprezentarea statului să nu fie atribuită altor organe.
În litigiile privind imobile aparţinând domeniului public privat sau public de interes al statului, respectiv al comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, M.F.P. nu poate reprezenta el S.R., legiuitorul desemnează prin legi speciale, alte organe administrative în acest scop (comună, oraş, municipiu, prin primar).
Instanţa de fond şi cea de apel trebuia să verifice dacă statul poate fi reprezentat de M.F.P.
Reclamanta R.M.A. critică decizia atacată, ca fiind netemeinică şi nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
Instanţa de apel a analizat sumar dispoziţiile art. 3 din Decizia nr. 103 din 4 aprilie 1988 emisă de C.E.C.P.J. Cluj.
Instanţa de apel, fără temei legal, a statuat natura cererii introductive, calificând-o ca o acţiune petitorie în revendicare, contrară naturii sale de acţiune în constatarea nulităţii absolute.
Că acţiunea petitorie putea fi formulată numai de cel care era proprietar, iar reclamanta a considerat că nu are calitate procesuală activă.
Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra naturii juridice a procesului-verbal nr. 5122 din 14 iulie 1988, dacă acesta este o dispoziţie abuzivă de preluare în sensul art. 1 şi 2 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 10/2001, sau este „actul subsecvent de preluare în fapt a terenului în baza sintagmei fals adăugate în Decizia nr. 103/1988.
înlăturarea printr-o argumentare confuză, insuficientă şi fără temei legal a prezumţiei autorităţii de lucru judecat.
încălcarea principiului contradictorialităţii, prin aceea că, instanţa de apel nu a pus în discuţia părţilor faptul că procesul-verbal de preluare nr. 5122 din 14 iulie 1988 trebuie acceptat ca act de dispoziţie, în înţelesul art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 10/2001.
S-a dovedit, prin toate probele administrate, faptul că decizia nr. 103 din 4 aprilie 1988 a fost întocmită la data emiterii sale în mai multe exemplare.
Ceea ce reclamanta nu doreşte să înţeleagă este faptul că ea însăşi şi-a precizat acţiunea, invocând dispoziţiile art. 480 C. civ.
Critica în sensul că, instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la natura procesului-verbal nr. 5122 din 14 iulie 1988 de a fi un act de dispoziţie, în sensul de preluare în fapt a terenului, sau un act subsecvent. Decizia nr. 103 din 4 aprilie 1988 este, în realitate, o falsă discuţie iar instanţa de apel a înţeles acest lucru.
Examinând decizia recurată în raport cu criticile formulate şi de actele dosarului, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate.
Prin acţiunea civilă înregistrată iniţial la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. 16600/211/2007, reclamanta R.M.A. a chemat în judecată pe paraţii M.I.P., S.R. prin M.F., P.E.B., P.M. Cluj-Napoca, A.C.P.I. Cluj şi C.J. Cluj solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate nulitatea absolută a dispoziţiei constând din sintagma „precum si terenul de 511 mp. situat in str. Miksath” inserat prin fals la finele art. 3 din Decizia nr. 103 din 04 aprilie 1988; să se dispună refacerea situaţiei anterioare de carte funciară, în sensul ca imobilul să revină în proprietatea reclamantei; să se dispună ca pârâta de rândul 1 să predea şi să evacueze necondiţionat imobilul.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta a fost deposedată de proprietate printr-un şir lung de fapte antisociale în vederea satisfacerii intereselor unei persoane influente în Cluj-Napoca, respectiv tatăl pârâtei de rând 1.
În urma plecării din ţară a reclamantei, i-a fost confiscat de către S.R. apartamentul pe care îl deţinea în proprietate. Reclamanta mai deţinea şi terenul în suprafaţă de 511 m.p. din Cluj-Napoca, str. Miksath, înscris in CF 21106 Cluj, teren fără construcţie care nu putea fi inclus în prevederile Decretului nr. 223/1974.
Prin sentinţa civilă nr. 123 din 10 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor C.J. Cluj, C.L.M. Cluj-Napoca şi S.R., prin M.F.P.;
S-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii;
S-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de reclamanta R.M.A., împotriva pârâţilor M.I.P., M.I.L., M.I. prin reprezentanţii legali M.I.P. şi M.I.L., C.J. Cluj, C.L.M. Cluj-Napoca şi S.R. prin M.F.P.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Cluj a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., instanţa este obligată să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În speţă, s-au invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive ale paraţilor C.J. Cluj, C.L.M. Cluj-Napoca şi S.R., prin M.F.P., precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii în întregul ei, excepţii unite cu fondul, astfel cum rezultă din încheierile de şedinţă din data de 24 iunie 2010 şi respectiv din data de 21 octombrie 2010.
Problema care trebuie lămurită în prezenta cauză este dacă a existat o preluare a imobilului în litigiu de către stat.
În notificarea nr. H26/12/Ex din 12 noiembrie 1990 depusă de reclamantă , notificare trimisă de către reclamantă prin serviciul Executorilor Judecătoreşti, se arată la pct. 4, cu privire la terenul din Cluj-Napoca, str. Mikszath Kalman că, „chiar dacă imobilul (terenul) este proprietatea S.R., în calitate de chiriaş al terenului, cu începere de la 1 ianuarie a.c..”, iar la pct. 5 se arată că I.C.R.A.L. îşi arogă greşit calitatea de locatar, iar imobilul a fost trecut în proprietatea statului.
Ceea ce trebuie reţinut că însăşi reclamanta recunoaşte că M.I. avea calitatea de chiriaşi încă de la data de 1 ianuarie a.c., ceea ce înseamnă că 1 ianuarie 1889, anul curent fiind cel al formulării notificării, anume 1990.
Apoi, pe lângă calitatea de chiriaşi se arată la pct. 4 din notificare şi faptul că terenul a fost preluat de către stat, evident anterior datei de 1 ianuarie 1990, astfel nu ar avea logică recunoaşterea lui M.I. a calităţii de chiriaşi al statului la acea dată, chiar dacă la pct. 5 îşi exprimă rezerva cu privire la preluare, rezervă ce se încadrează în posibilitatea analizării modalităţii de preluare, iar nu a preluării în sine, preluare ce se recunoaşte a fi făcută anterior datei de 1 ianuarie 1990.
Simpla susţinere a reclamantei că actele nu au existat anterior anului 1990 nu poate fi primită cât timp aceste acte se coroborează între ele şi, la rândul lor, cu declaraţiile de martori.
Acţiunea formulată de reclamanta R.M. nu este inadmisibilă, chiar dacă imobilul face obiectul Legii nr. 10/2001, deoarece trebuie analizată prin prisma susţinerilor şi temeiurilor indicate de reclamantă, anume, dacă imobilul a fost preluat ulterior anului 1990, atunci nu ar intra sub incidenţa Legii nr. 10/2001 şi ar fi vorba de o acţiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun.
Este indiferent că preluarea s-a făcut fără titlu, ceea ce trebuie lămurit este să fi existat o preluare, dat fiind că relativ la noţiunea de „titlu”, C.E.D.O., prin Hotărârea din 1 decembrie 2005 în cauza P. împotriva României, observă că practica instanţelor naţionale nu este constantă atunci când trebuie să decidă, de exemplu, dacă Decretul nr. 92/1950 sau Decretul nr. 223/1974 era sau nu conform cu constituţiile în vigoare la momentul aplicării lui şi putea să constituie, aşadar, un „titlu” al statului.
Această problemă a preluării anterior anului 1990 este necesară, deoarece prin prisma Deciziei nr. 33/2008 pronunţată în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanţe, acţiunile întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi soluţionate neunitar de instanţele judecătoreşti, s-a stabilit că în caz de concurs dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.
În speţă, având în vedere şi motivarea acestei din urmă decizii, este evident că preluarea acestui imobil făcea obiectul Legii nr. 10/2001 iar reclamanta sau imobilul nu se încadrau în cazurile de excepţie indicate în aceleaşi motive ale Deciziei nr. 33/2008.
Deşi imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv de stat şi reclamanta este îndreptăţită să invoce încălcarea dreptului său de proprietate, aceasta se poate face doar în condiţiile legii speciale.
Prin urmare, se apreciază pe dreptul comun că poate fi analizată în temeiul art. 480 C. civ., dar numai până la momentul constatării dacă imobilul nu se încadrează în categoriile reglementate de Legea nr. 10/2001, deoarece, dacă a fost preluat anterior acestui an, atunci, potrivit şi Deciziei nr. 33/2008, o acţiune întemeiată pe art. 480 C. civ., nu poate fi admisă, deoarece reclamanta avea la îndemână dispoziţiile legii speciale, ale Legii nr. 10/2001, şi nu are nicio justificare pasivitatea sa, simpla susţinere că o astfel de cerere ar fi fost respinsă nu are niciun suport legal.
În ce priveşte recursul declarat de pârâtul M.F.P., în conformitate cu art. 25 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 „statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit în nume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaţii”, iar conform alin. (1) al aceluiaşi articol, „El participă în astfel de raporturi prin M.F.P., afară de cazurile în care legea stabileşte anume alte organe în acest scop”, iar acţiunea de faţă este o acţiune întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun, normă generală în materie, iar nu pe o lege specială care să indice expres o calitate procesuală pasivă a unei alte entităţi, va constata că pârâtul S. R., prin M.F.P. are calitate procesuală pasivă.
Aşadar, faţă de cele reţinute se vor respinge recursurile declarate de reclamanta R.M.A. şi de pârâtul S.R., prin M.F.P., prin D.G. F.P. Cluj, împotriva deciziei civile nr. 299/ A din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamanta R.M. A. şi de pârâtul S.R. prin M. F.P. prin D.G.F.P. CLUJ împotriva deciziei civile nr. 299/ A din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 538/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 532/2013. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
