ICCJ. Decizia nr. 5440/2013. Civil. Recalculare pensie. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5440/2013
Dosar nr. 2701/122/2011
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2013
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 2701/122/2011 la data de 7 mai 2013, D.T. a formulat cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 243 din 17 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2701/112/2011 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimata Casa Teritorială de Pensii Giurgiu.
În motivarea cererii, revizuentul arată că prin decizia a cărei revizuire o solicită, s-a admis recursul declarat de intimata Casa Teritorială de Pensii Giurgiu, a fost modificată în tot sentinţa atacată, iar pe fond, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată; în consecinţă, revizuentul solicită schimbarea în tot a acestei decizii, în sensul respingerii ca nefondat a recursului intimatei împotriva Sentinţei civile nr. 38 din 24 ianuarie 2012 a Tribunalului Giurgiu, secţia civilă, astfel încât să se menţină soluţia de admitere a acţiunii sale.
Se învederează de către revizuent că prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Giurgiu a solicitat acordarea drepturilor ce i se cuvin în temeiul art. 100 şi art. 169 din Legea nr. 263/2010, referitoare la persoanele care au desfăşurat activitate în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 263/2010 nu fac trimitere şi nici nu pot fi confundate cu prevederile O.U.G. nr. 4/2005, aşa încât, atât asiguraţii cât şi pensionarii care au realizat activităţi în grupa I de muncă, anterior anului 2001, beneficiază de prevederile Legii nr. 263/2010, referitoare la majorarea punctajelor cu 50%; singura condiţie impusă de legiuitor pentru obţinerea acestui beneficiu este cea referitoare la desfăşurarea unei activităţi care, potrivit legislaţiei în vigoare înainte de 2001, se încadra în grupa I de muncă; în acelaşi timp, se mai susţine că din redactarea textului art. 169 din Legea nr. 263/2010, rezultă că norma este în acelaşi sens, astfel că, pentru a beneficia de această creştere a punctajelor anuale trebuie îndeplinită, pe lângă cerinţa anterior menţionată, şi cea referitoare la stabilirea dreptului la pensie în baza legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în condiţiile în care beneficiarii dreptului la pensie au desfăşurat activităţi încadrate în grupa I sau II de muncă, ambele cerinţe legale verificându-se în persoana revizuentului, potrivit susţinerilor sale.
Prin Sentinţa civilă nr. 38 din 24 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2701/122/2011, Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, a admis acţiunea şi a dispus obligarea pârâtei să emită reclamantului decizie de recalculare a drepturilor la pensie, conform cu prevederile art. 169 din Legea nr. 263/2010 referitoare la creşterea punctajului anual pentru perioadele în care a desfăşurat activitate în locuri încadrate în grupa I şi a II-a de muncă, începând cu data de 1 ianuarie 2011.
Prin decizia a cărei revizuire se cere, a fost modificată această sentinţă, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiate.
Revizuentul susţine că această decizie a instanţei de recurs este contrară Deciziei civile nr. 1821R din 12 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale (în care d-na jud. A.V. a formulat opinie separată, în sensul respingerii ca nefondat a recursului formulat de Casa de Pensii Giurgiu); de asemenea, este contrară şi Deciziei civile nr. 2826 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 2745/122/2011, în care s-a formulat opinia în sensul posibilităţii de aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 100/2008 şi a O.U.G. nr. 209/2008 chiar şi în ipoteza în care, în prealabil, solicitantul drepturilor de asigurări sociale a beneficiat de prevederile O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare la cererea de revizuire, solicitând respingerea acesteia, ca nefondată.
Întrucât revizuentul nu a ataşat, între înscrisurile anexă ale cererii de revizuire, şi cele două hotărâri judecătoreşti faţă de care a invocat aplicarea prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus ataşarea acestora la dosar din sistemul E., ocazie cu care s-a constatat că aceste hotărâri sunt pronunţate în contradictoriu cu alţi reclamanţi decât revizuentul cauzei (respectiv S.E. - Decizia civilă nr. 1821R din 12 septembrie 2012 şi cu M.G. - Decizia civilă nr. 2826 din 10 aprilie 2012), chiar dacă intimată a fost aceeaşi Casă Teritorială de Pensii Giurgiu.
Prioritar însă discutării admisibilităţii cererii de revizuire, conform art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în raport de temeiul juridic invocat (art. 322 pct. 7), Înalta Curte a invocat, din oficiu, la termenul de azi, tardivitatea cererii de revizuire faţă de dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Astfel, textul menţionat prevede că termenul de revizuire este de o lună şi se calculează, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ., când hotărârile au fost date de instanţa de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare, iar pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) (hotărâri potrivnice date de instanţe de recurs), de la pronunţarea ultimei hotărâri.
Norma invocată reglementează un termen legal peremptoriu, astfel că depăşirea lui atrage decăderea părţii din dreptul de a mai exercita această cale extraordinară de atac, sancţiunea procedurală aplicabilă fiind aceea a respingerii cererii ca tardiv formulate, în temeiul prevederilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
Aşa cum deja s-a arătat, cererea de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 243 din 17 ianuarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, revizuire a fost formulată la data de 7 mai 2013, prin urmare, cu depăşirea termenului legal de o lună de la pronunţarea ei, astfel cum prevede art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., motiv pentru care se va dispune respingerea ei ca tardiv declarată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv declarată cererea de revizuire a Deciziei nr. 243 din 17 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, formulată de revizuentul D.T.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 5438/2013. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 5455/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
