ICCJ. Decizia nr. 5456/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5456/2013
Dosar nr. 7036/1748/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 22 noiembrie 2013
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, la data de 11 mai 2012, petenta SC Z.I. SRL a contestat procesul-verbal de contravenţie din 21 martie 2012, emis de intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - Centrul de studii tehnice rutiere şi informatică, prin care a fost amendată pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) şi (3) din O.G. nr. 15/2002.
Judecătoria Cornetu, prin Sentinţa civilă nr. 4480 din 17 iunie 2013, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costeşti, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, respectiv că este competentă să judece cauza judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul petentului.
Prin Sentinţa civilă nr. 2626 din 28 iunie 2013, Judecătoria Costeşti a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea Judecătoriei Cornetu şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a hotărî asupra acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Costeşti a reţinut că dispoziţiile art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 au în vedere procesele în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal nu şi cele privind contravenţiile, concluzie impusă de formularea textului legal şi de interpretarea gramaticală a acestuia.
În sprijinul acestei interpretări, instanţa a menţionat soluţia pentru unificarea practicii judiciare adoptată de Înalta Curte în şedinţa din data de 23 septembrie 2013.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, pentru argumentele ce succed:
Obiectul cauzei de faţă îl reprezintă plângerea contravenţională prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, din 22 februarie 2012, întocmit de intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA.
Prin acest proces-verbal încheiat, la data de 21 martie 2012, la sediul agentului constatator, s-a reţinut că la data de 28 septembrie 2011, locul A2 Km 12 + 450 m, localitatea Glina judeţul Ilfov, vehiculul aparţinând SC Z.I. SRL ar fi circulat fără a deţine rovinieta valabilă, proba făcându-se cu imaginea foto.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 15/2002, prin art. III alin. (2) care prevede introducerea, după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, a art. 101, astfel: "prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (..) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul."
Această normă de competenţă teritorială derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secţiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal, legiuitorul făcând aşadar, distincţia între cele două materii.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziţii tranzitorii şi finale: "procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi."
De asemenea, alin. (2) şi (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanţe şi la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) "Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel, se trimit la curţile de apel" şi (3) "Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit la tribunale."
Drept urmare, din interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională.
Aşadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la materia contravenţională, prevederile acestui text nu sunt aplicabile decât pentru materia contenciosului administrativ şi fiscal, chiar dacă materia contravenţiilor constituie dispoziţii de drept public şi nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenţii, contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale), iar dispoziţiile art. XXIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile şi proceselor în alte materii.
Având în vedere considerentele reţinute, dispoziţiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în timp ce prevederile art. III din Legea nr. 2/2013 de modificare a O.G. nr. 15/2002 se aplică plângerilor contravenţionale formulate în temeiul acestei ordonanţe, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu şi celor în curs de soluţionare.
Or, în speţă, plângerea contravenţională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 11 mai 2012. Locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului a fost A2 Km 12 + 450 m, Glina judeţul Ilfov, localitate situată în circumscripţia Judecătoriei Cornetu, aşa încât această instanţă este competentă să soluţioneze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materie contravenţională.
Faţă de cele ce preced, soluţionarea pricinii este de competenţa Judecătoriei Cornetu, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 5455/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5457/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
