ICCJ. Decizia nr. 547/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 547/2013
Dosar nr. 1602/110/2011
Şedinţa publică de la 13 februarie 2013
Prin cererea de chemare în judecată formulată de SC E. MPI SRL Săvineşti în contradictoriu cu SC C. SRL Oneşti, înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, la data de 23 martie 2011, s-a solicitat instanţei, ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 177306,43 RON, valoare ce se va actualiza în raport de indicele de inflaţie.
Prin Sentinţa civilă nr. 946 din 29 noiembrie 2011, Tribunalul Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat-o pe pârâtă la plata către aceasta a sumei de 177.306,43 RON cu titlu de debit, valoare care se va actualiza în raport de indicele de inflaţie şi cheltuieli de judecată în cuantum de 5.162,12 RON, reprezentând taxă timbru şi timbru judiciar.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a apreciat că acţiunea reclamantei este întemeiată, reţinând în considerente că:
În fapt, între SC E. MPI SRL, în calitate de vânzător şi SC C. SRL, în calitate de cumpărător, s-au încheiat raporturi juridice, prin care reclamanta s-a obligat să furnizeze către pârâtă ambalaj pentru produse alimentare, iar pârâta să plătească preţul acestora. Înţelegerea părţilor a fost în sensul că pentru comenzi mai mari de 5 tone/produs/an, contravaloarea plăcilor imprimate, element obligatoriu aferent comenzii de film imprimat, să fie suportată de către vânzător. Pentru contravaloarea plăcilor, reclamanta a emis mai multe facturi fiscale, ce nu au fost acceptate în mod expres prin semnare de către cumpărător, dar aceste înscrisuri se coroborează cu ofertele emise de vânzător şi comenzile lansate de către cumpărător - acordul părţilor cu privire la acest aspect rezultând din înscrisurile depuse la dosar.
Din oferta nr. 1298 din 8 august 2008 rezultă că reclamanta a înţeles şi a şi acceptat faptul că doar pentru cantităţile mai mari de 10 tone pregătirea pentru imprimare este gratuită.
Prin oferta nr. 651 din 4 iunie 2009, reclamanta a comunicat preţurile produselor, cu menţiunea că „plăcile vor fi gratuite pentru comenzi de minim 5000kg/an/produs, iar în cazul în care cantitatea minimă de 5000kg/model/an nu a fost realizată, contravaloarea plăcilor va fi facturată la sfârşitul anului". În urma acestei oferte, cumpărătorul a emis comanda nr. 00802147 din 4 iunie 2009, fără a ridica nicio obiecţie cu privire la obligaţia de plată a plăcilor.
Comanda nr. 00802147 a fost pentru 500 kg folie B.M. 300g, 500 kg pentru folie B.M. 600 g, 500 kg folie C. 300g.
În oferta nr. 760 din 14 iulie 2009 s-a prevăzut faptul că „în mod excepţional plăcile vor fi gratuite pentru comenzi de minim 5000kg/an/produs, iar în cazul în care cantitatea minimă de 5000kg/model/an nu a fost realizată, contravaloarea plăcilor va fi facturată la sfârşitul anului".
În oferta nr. 1319 din 18 decembrie 2009 s-a inserat aceeaşi menţiune, în finalul ofertei precizându-se faptul că orice modificare referitoare la ofertă trebuie să fie făcută în scris pentru a fi valabilă, în oferta nr. 488 din 17 mai 2010 inserându-se aceeaşi menţiune.
În ceea ce priveşte adresa emisă la data de 15 noiembrie 2006, prin care pârâta a comunicat propunerea de preţuri, aceasta este anterioară ofertelor analizate mai sus şi comenzilor emise în baza acelor oferte, astfel că acest înscris nu poate sta la baza respingerii pretenţiilor reclamantei, nefăcând dovada neacceptării cumpărătorului cu privire la condiţiile incluse de vânzător în ofertă.
Susţinerile pârâtei în sensul că la data de 5 iunie 2009 a transmis prin fax la ora 10.41 comanda în care nu face referire la contravaloarea plăcilor şi în aceeaşi zi reclamanta a expediat adresa nr 633 referitoare la prelungirea contractelor, acceptând astfel conţinutul comenzii fără contravaloarea plăcilor nu sunt întemeiate, având în vedere faptul că vânzătorul a precizat faptul că prelungeşte ofertele transmise în perioada februarie-aprilie 2009 până la data de 31 august 2009, ofertele având la bază înţelegerea anterioară cu privire la gratuitatea plăcilor în limita unei comenzi minime de 10 tone/produs/an, iar ulterior în limita unei comenzi minime de 5 t/produs/an. Oferta din 17 februarie 2009 a prevăzut faptul că preţul ambalajelor este cel indicat doar dacă cantităţile sunt de minim 1000kg/comandă/model, tuturor angajamentelor aplicându-se condiţiile generale de comerţ ale E. MPI SRL.
Mai mult decât atât, comanda nr. 00802147 din 4 iunie 2009, transmisă la data de 5 iunie 2009, reprezintă răspunsul cumpărătorului la oferta de vânzare exprimată în adresa nr. 651 din 4 iunie 2009, care face referire la limita minimă de produse pentru obţinerea gratuităţii materialelor prepess. Comanda are astfel natura juridică a acceptării ofertei, fiind o acceptare necondiţionată, prin care cumpărătorul şi-a manifestat acordul cu privire la oferta primită.
De asemenea, prin cererea de la fila 75, cumpărătorul a solicitat stornarea facturilor emise care cuprind contravaloarea plăcilor motivat de depăşirea cantităţii minime precizate în ofertă, răspunsul la întrebarea nr. 7 fiind astfel în contradicţie cu cererea de renegociere a preţurilor, stornarea neavând la bază o eroare de contabilitate, ci tocmai emiterea unei comenzi mai mari de 10 tone.
În ceea ce priveşte preţul acestor produse, în oferta nr. 1298 din 8 august 2008, acesta a fost precizat la suma de 0,26 euro/cm. Prin adresele nr. 682 din 19 iulie 2010, 690 din 21 iulie 2010 şi 702 din 26 iulie 2010, vânzătorul a adus la cunoştinţa cumpărătorului preţul materialelor prepess, acesta fiind de 0,032 euro/cm2. În oferta emisă de vânzător şi acceptată de cumpărător, prin emiterea de comenzi privind foliile s-a menţionat faptul că preţul materialelor prepess se va factura la final de an, pentru a se putea verifica dacă cumpărătorul beneficiază sau nu de gratuitatea stipulată.
Având în vedere caracterul obligatoriu al plăcii de imprimare pentru onorarea comenzii de film imprimat, prima instanţă a apreciat întemeiată acţiunea reclamantei, pârâta neputând să invoce neacceptarea ofertei vânzătorului pentru neplata preţului,atât timp cât a comandat şi utilizat ambalajul pentru produsele alimentare, prestaţia vânzătorului implicând atât filmul imprimat cât şi pregătirea pentru imprimare. A apreciat, totodată că susţinerile pârâtei în sensul că a emis o comandă clară cu privire la cantitatea şi preţul foliei nu sunt de natură să o exonereze pe aceasta de plata contravalorii pregătirii imprimării, nefiind făcută nicio obiecţie cu privire la facturarea materialelor prepess în cazul unei comenzi mai mici de 5 t/an.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1361 C. civ., coroborate cu cele ale art. 969 C. civ. şi având în vedere dispoziţiile art. 1073 C. civ., instanţa de fond a considerat temeinică acţiunea reclamantei şi a admis-o, în consecinţă.
Prin Decizia nr. 33 din 12 aprilie 2012, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o în tot şi a respins acţiunea, ca nefondată.
A obligat-o pe intimata-reclamantă să-i plătească apelantei-pârâte suma de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată la instanţa de fond şi suma de 5.578 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că:
Prezentul litigiu s-a născut în legătură cu preţul plăcilor de imprimare pretins de reclamantă, începând cu luna iunie 2009 şi contestat de pârâtă chiar de la momentul primirii celor şase facturi fiscale emise de reclamantă pentru valoarea plăcilor.
În anul 2010, reclamanta a facturat valoarea plăcilor de imprimare pentru ambalajele livrate pârâtei, începând cu luna iunie 2009 fiind emise facturi fiscale, pentru primele cinci facturi, reclamanta emiţând şi adrese prin care s-a trecut numărul plăcilor şi preţul acestora, în plus, fiind indicată şi modalitatea de calcul a preţului, în toate fiind indicat preţul de 0,032 euro.
Pârâta a refuzat la plată facturile emise de reclamantă pe măsură ce i-au fost remise, astfel cum rezultă din răspunsurile transmise pe cale electronică reclamantei, dar, cu toate acestea, relaţiile contractuale dintre părţi au continuat.
Instanţa de apel a mai reţinut că din ansamblul ofertelor şi comenzilor depuse de părţi la dosarul cauzei rezultă că fiecare ofertă urmată de comandă - ca materializare a acceptării - a determinat naşterea unor contracte distincte.
Oferta nr. 651 din 4 iunie 2009, pe care reclamanta şi-a fundamentat acţiunea nu îndeplineşte cerinţa de a fi precisă şi completă tocmai în privinţa aspectului litigios. Oferta prevede că gratuitatea plăcilor de imprimare operează doar pentru comenzi egale sau mai mari de 5000 kg/model/an; însă, în cazul în care o astfel de cantitate nu este realizată în cursul unui an, în ofertă nu există nicio menţiune cu privire la preţ. în privinţa acceptării acestei oferte, singura manifestare de voinţă a pârâtei este cea exprimată prin comanda nr. 00802147 din 4 iunie 2009. Având în vedere că în această comandă nu există nicio menţiune cu privire la valoarea plăcilor de imprimare - astfel cum există, de pildă pe comanda nr. 00802917 din 11 noiembrie 2009, aplicabile devin dispoziţiile art. 39 C. com., comanda limitând cuprinsul ofertei doar la preţul ambalajelor. Executarea; de către reclamantă a acestei comenzi reprezintă, însă, o acceptare a comenzii devenită, în temeiul art. 30 C. com., contraofertă.
Instanţa de apel a reţinut, de asemenea, că nici în comenzile nr. 00802192 din 15 iunie 2009, nr. 00802319 din 14 iulie 2009, nr. 00802373 din 27 iulie 2009 nu există menţiuni privind acceptarea de către pârâtă a plăţii plăcilor de imprimare.
A concluzionat că menţiunile referitoare la valoarea plăcilor de imprimare înscrise în ofertele şi comenzile din anul 2008 şi cele ulterioare datei de 5 august 2010- când a fost emisă ultima factură fiscală prin care reclamanta a pretins plata plăcilor de imprimare (care formează obiectul prezentului litigiu)- nu pot fi avute în vedere, dat fiind faptul că flecare ofertă, urmată de comandă ori de contraofertă, constituie un contract unic şi distinct de celelalte care au fost încheiate pe parcursul colaborării dintre părţi.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta SC E. MPI SRL Săvineşti, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului pârâtei, ca nefondat şi menţinerii în totalitate a hotărârii instanţei de fond.
În motivarea recursului său; reclamanta susţine, în esenţă, următoarele:
Instanţa de apel a omis, - în accepţiunea sa - un aspect esenţial şi anume, faptul că pentru produsele menţionate în oferta nr. 651 din 4 iunie 2009, ce a stat la baza formulării acţiunii, s-au născut relaţii contractuale a căror valabilitate îşi încetau existenţa la împlinirea termenului de un an din momentul lansării primei comenzi, termen la care se putea verifica împlinirea condiţiei de realizare a cantităţii de 5 tone/produs, condiţie care determina gratuitatea materialelor de imprimare pentru produsele ce făceau obiectul respectivei oferte.
Modalitatea de lucru pentru produsele din oferta nr. 651 din 4 iunie 2009 a fost aceea că se oferea gratuitatea plăcilor de imprimare, în condiţiile în care comanda era mai mare de 5 tone/produs/an.
Pârâta â lansat comenzi, înregistrate la societatea sa, conform condiţiilor din ofertă, fără nicio obiecţiune, aşa încât în momentul lansării comenzii, în baza ofertei, s-a realizat acordul de voinţă al părţilor cu privire la toate condiţiile stipulate în ofertă, iar dacă pârâta ar fi avut obiecţiuni sau nu ar fi fost mulţumită cu oferta comunicată, cu siguranţă că ar fi menţionat în mod clar acest aspect pe comandă, rezultând că, în speţă, ne aflăm în prezenţa unei oferte urmată de acceptare clară şi neechivocă.
De asemenea, pârâta a cunoscut preţul materialelor de imprimare şi asupra acestor valori nu a ridicat nicio obiecţie, acest motiv fiind ridicat numai în faţa instanţei de apel.
Ofertele ulterioare, ce au fost reţinute în considerentele deciziei de apel, menţionează preţul unor materiale de imprimare, fiind emise pentru alte produse decât cele menţionate în ofertă, ce face obiectul cererii de chemare în judecată, în contextul în care pentru acestea nu se punea problema gratuităţii materialelor.
Concluzionând, recurenta-reclamantă susţine că instanţa de apel a confundat situaţia juridică a ofertei pentru produsele comandate în baza ofertei nr. 651 din 4 iunie 2009, cu ofertele pentru alte produse comandate în cantităţi mult mai mici, pentru care cantitatea comandată nu lua în discuţie gratuitatea plăcilor, or, aceste oferte dovedesc clar faptul că, regula era că materialele de imprimare se achitau şi, numai în mod excepţional, justificat de comenzi mari de produse, societatea sa suporta preţui acestora.
Recursul reclamantei este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă, în raport de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în sensul că motivele de recurs formulate de reclamantă privesc aspecte ce ţin eventual de netemeinicia hotărârii atacate şi nu de pretinsa nelegalitate a acesteia, se constată că nu este întemeiată şi va fi respinsă, în consecinţă, apreciindu-se că susţinerile recurentei pot fi considerate ca fiind critici de nelegalitate îndreptate împotriva deciziei curţii de apel, în baza temeiurilor de drept invocate art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., mai puţin art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care a fost doar menţionat, fără ca recursul să fie motivat în vreun fel sub acest aspect.
Referitor la criticile recurentei, privind fondul cauzei, se constată următoarele:
Examinând actele dosarului, rezultă că prin oferta nr. 651 din 4 iunie 2009, ca de altfel şi prin ofertele care au urmat acesteia, reclamanta a comunicat pârâtei preţul produselor, făcând în acelaşi timp menţiunea (expresă) că plăcile vor fi gratuite pentru comenzile de minim 5000 Kg/an/produs, iar în cazul în care cantitatea minimă de 5000 Kg/model/an nu a fost realizată, contravaloarea plăcilor va fi facturată la sfârşitul anului.
Urmare a acestei oferte, pârâta, în calitate de cumpărător, a emis comanda nr. 00802147 din 4 iunie 2009, fără a ridica vreo obiecţie cu privire la obligaţia de plată a plăcilor,- împrejurare în care comanda are natură juridică a acceptării ofertei primite, exprimând acordul cumpărătorului cu conţinutul ofertei primite, inclusiv cu referirea făcută de vânzător privitoare la limita minimă de produse ce trebuiesc comandate pentru obţinerea gratuităţii.
Se constată că între părţi s-au desfăşurat relaţii contractuale continue, chiar dacă pe parcursul acestora, pârâta nu a confirmat în mod expres, prin semnare facturile emise de reclamantă, existând înţelegerea părţilor, concretizată în ofertele emise de vânzător şi comenzile de acceptare fără obiecţiuni ale acestora emise de cumpărător, în sensul că numai pentru comenzi mai mari de 5 tone/produs/an contravaloarea plăcilor imprimate să fie suportat de vânzător, în caz contrar, adică pentru cantităţi mai mici, urmând ca preţul materialelor să se factureze la final de an, pentru a putea verifica dacă cumpărătorul beneficiază sau nu de gratuitate.
Totodată, se constată că vânzătorul a precizat că prelungeşte ofertele transmise în perioada februarie-aprilie 2009, până la data de 31 august 2009, - oferte ce au avut la bază înţelegerea anterioară cu privire la gratuitatea plăcilor în limita unei comenzi minime de 10 tone/produs/an, iar ulterior în limita unei comenzi minime de 5 tone/produs/an, aşa încât aprecierea instanţei de apel conform căreia fiecare ofertă urmată de comandă sau de o contraofertă constituie un contract unic şi distinct de celelalte care au fost încheiate pe parcursul colaborării dintre părţi se dovedeşte a fi eronată.
În ce priveşte preţul materialelor de imprimare se constată că de asemenea s-a avut în vedere greşit de către curtea de apel că acesta este cel din ofertele ulterioare, ce în realitate, au fost emise pentru alte produse decât cele menţionate în oferta ce face obiectul prezentei acţiuni, întrucât preţul ce s-ar fi impus a fi luat în considerare a fost făcut cunoscut intimatei-pârâte prin adresele nr. 682 din 19 iulie 2010, 690 din 21 iulie 2010 şi 702 din 26 iulie 2010.
În consecinţă, se reţine că susţinerea recurentei, potrivit căreia relaţiile contractuale dintre părţi îşi încetau valabilitatea doar la împlinirea termenului de un an din momentul lansării primei comenzi, pentru a putea verifica îndeplinirea condiţiei de realizare a cantităţii de 5 tone/produs ce ar fi determinat gratuitatea materialelor de imprimare, este întemeiată.
De asemenea, întemeiate se constată a fi şi susţinerile recurentei legate de existenţa unor oferte urmate de acceptarea clară şi neechivocă, care împreună au realizat acordul de voinţă al părţilor privind toate condiţiile stipulate în oferte, precum şi cele privind preţul materialelor.
În consecinţă, se poate concluziona că, în speţă, pârâta-cumpărător datorează preţul materialelor de imprimare, pentru că acesta se impunea a fi achitat conform înţelegerii părţilor, vânzătorul suportând contravaloarea lor numai justificat de comenzi mari de produs şi anume, mai mari de 5 tone/produs/an, ori, din actele dosarului, rezultă fără putinţă de tăgadă că produsele comandate în baza ofertei nr. 651 din 4 iunie 2009, ce au făcut obiectul prezentei cauze s-au situat mult sub nivelul cantităţii de 5 tone/produs/an.
Astfel fiind, faţă de cele mai sus arătate, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă SC C. SRL prin administrator statutar O., în baza dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Va admite recursul reclamantei SC E. MPI SRL Săvineşti şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va modifica decizia recurată, în sensul că va respinge ca nefondat apelul pârâtei, împotriva sentinţei tribunalului, pe care o va menţine, ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă SC C. SRL prin administrator statutar O.
Admite recursul declarat de reclamanta SC E. MPI SRL Săvineşti împotriva Deciziei nr. 33/2012 din 12 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică decizia recurată în sensul că respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC C. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 946 din 29 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 536/2013. Civil. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 56/2013. Civil. Hotarâre care sa tina loc de... → |
|---|
