ICCJ. Decizia nr. 499/2013. Civil. Conflict de muncă. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 499/2013
Dosar nr. 4903/1/2012
Şedinţa publică din 6 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 mai 2011 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta G.C.M. a solicitat, în contradictoriu cu SC E. SA, obligarea pârâtei să-i acorde grupa I de muncă în procent de 100% conform Ordinului nr. 50/1990, pe perioada 20 septembrie 1984-01 aprilie 2001 şi să emită adeverinţă cu menţiunile corespunzătoare.
Prin sentinţa civilă nr. 7897 din 24 noiembrie 2011, Tribunalul Gorj a respins acţiunea, reţinând, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada faptului că a lucrat în condiţiile prevăzute de Ordinul nr. 50/1990 privind acordarea grupei I de muncă, anexele la Ordinul nr. 50/1990 cuprinzând o enumerare generică a locurilor de muncă ce se circumscrie acestei grupe de muncă, însă nominalizarea persoanelor care se încadrează în această grupă se face în concret la nivelul fiecărei societăţi, în condiţiile art. 6 din actul normativ în discuţie.
Cu privire la solicitarea petentei de a i se elibera adeverinţă cu menţiunile corespunzătoare grupei I de muncă, instanţa de fond a reţinut că aceste adeverinţe se întocmesc numai pe baza documentelor verificabile aflate în evidenţele angajatorilor sau deţinătorilor de arhivă, aspect ce rezultă din procedura aprobată privind modul de întocmire şi eliberare a adeverinţelor prin care se atestă activitatea desfăşurată în grupa I şi/sau a Ii-a conform Ordinului Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse nr. 590/2008.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta G.C.M., arătând că instanţa de fond a reţinut din expertiza tehnică numai faptul că activitatea sa s-a desfăşurat la intervenţii în instalaţii cu tensiuni de 220 şi 380 V, ceea ce este total eronat, întrucât a desfăşurat activitate, aşa cum se precizează în expertiză, în întregul sector regional din cadrul sistemului energetic naţional, iar în condiţiile instalaţiilor cu foarte înaltă, înaltă şi medie tensiune, încordarea neuropsihică pentru a evita o eroare umană cu urmări catastrofale este maximă, responsabilitatea sa impunând monitorizarea directă, la faţa locului, a fiecărei operaţiuni.
În susţinerea motivelor de recurs a menţionat decizia nr. 258 din 20 septembrie 2004, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a statuat că Ordinului nr. 40/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activităţile şi funcţiile prevăzute în forma iniţială actului în lipsa unei dispoziţii exprese a însuşi organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior, precum şi decizia nr. 87/1999 a Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat că nu există nici o raţiune pentru care să se menţină un tratament discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleaşi funcţii, cu privire la beneficiul grupei superioare de muncă. In caz contrar s-ar crea o situaţie discriminatorie, în contradicţie cu principiul egalităţii de tratament consfinţit prin prevederile Codului muncii, precum şi în raport cu prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului.
Prin decizia civilă nr. 3760 din 16 martie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul reclamantei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile Ordinului nr. 50/1990 instituie principiul legalităţii grupelor de munca, în sensul ca activităţile, locurile de muncă şi categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind să fie cuprinse expres în norme specifice domeniului, încadrarea în grupele de muncă făcându-se fie direct, ca urmare a regăsirii în una din situaţiile cuprinse în anexe, fie prin asimilare, ca urmare a desfăşurării efective a muncii în situaţii din cele prevăzute în anexe.
Instanţa de recurs a mai reţinut că, potrivit pct. 6. din Ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat; suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.), or, din probele administrate în cauză, nu a rezultat că reclamanta ar fi lucrat în condiţii de muncă care să atragă o astfel de încadrare.
Împotriva acestei decizii reclamanta G.C.M. a formulat, la data de 4 iulie 2012, cerere de revizuire, arătând că aceasta este contradictorie cu decizia civilă nr. 1475 din 08 februarie 2012 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. 7264/95/2011, prin care reclamantului L.D.L. i s-a admis recursul declarat în contradictoriu cu aceeaşi parte, având acelaşi obiect pe fondul cauzei.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, faţă de caracterul său peremptoriu, înalta Curte urmează a o respinge, ca tardiv formulată, pentru următoarele considerente:
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs, după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2), termenul se va socoti de la pronunţarea ultimei hotărâri.
Având în vedere dispoziţiile legale anterior citate, înalta Curte constată că termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost depăşit, întrucât decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată la data de 16 martie 2012, iar prezenta cerere a fost formulată la 4 iulie 2012, data poştei.
Legea sancţionează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat şi dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
În speţă, revizuenta a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depăşirea termenului legal prevăzut de textul menţionat, împrejurare faţă de care, dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia tardivităţii cererii fiind o excepţie procesuală absolută şi dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.
Pentru aceste considerente, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de G.C.M. împotriva deciziei nr. 3760 din 16 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova - secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 498/2013. Civil. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 500/2013. Civil. Partaj judiciar. Revizuire -... → |
|---|
