ICCJ. Decizia nr. 5524/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5524/2013
Dosar nr. 3420/311/2013
Şedinţa camerei de consiliu din data de 28 noiembrie 2013
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 martie 2013 pe rolul Judecătoriei Slatina, BEJ V.C. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorilor R.I. şi R.F., în temeiul Sentinţei nr. 6103/2008 pronunţată de Judecătoria Slatina şi a Deciziei nr. 73/2009 pronunţată de Tribunalul Olt, prin care debitorii au fost obligaţi la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată.
Prin Încheierea nr. 304 din 27 martie 2013, Judecătoria Slatina a respins, ca neîntemeiată, cererea, faţă de împrejurarea că cele două hotărâri judecătoreşti au fost desfiinţate prin Decizia nr. 1040/2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
Prin Decizia nr. 111 din 22 mai 2013, Tribunalul Olt, secţia I civilă a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de R.M. împotriva Încheierii nr. 3404 din data de 27 martie 2013 a Judecătoriei Slatina.
Împotriva acestei decizii, R.M. a declarat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova.
Prin Decizia nr. 7925 din 6 septembrie 2013, Curtea de Apel Craiova a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că, în raport de data la care a fost înregistrată cererea de chemare în judecată, faţă de obiectul acesteia, se aplică dispoziţiile noului cod de procedură civilă, respectiv art. 483 C. proc. civ.
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este competentă, ca regulă, în soluţionarea recursurilor. Numai prin excepţie, în cazurile anume prevăzute de lege, competenţa de soluţionare a recursului revine instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată.
Totodată, faţă de prevederile art. 97 din C. proc. civ., curtea de apel a constatat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va fi competentă să judece nu numai recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, dar şi recursurile declarate împotriva altor hotărâri pronunţate de alte instanţe, ceea ce reprezintă o chestiune cu caracter de noutate faţă de prevederile vechiului cod, care stabilea, ca regulă generală, ca judecarea recursului să fie efectuată de instanţa ierarhic superioară celei care pronunţa hotărârea supusă recursului.
Faţă de obiectul cererii de faţă şi prevederile art. 665 alin. (6) din C. proc. civ., curtea de apel a reţinut că încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată exclusiv cu apel.
Prin urmare, legea nu prevede ca recursul să fie soluţionat de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.
În aceste condiţii, potrivit dispoziţiilor alin. (4) al art. 483 C. proc. civ. şi art. 132 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursului revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La data de 2 octombrie 2013 s-a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă recursul formulat de R.M.
La data de 15 octombrie 2013 a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul nu este admisibil.
Completul de judecată a luat act de conţinutul raportului prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 15 octombrie 2013, dispunând comunicarea raportului către părţile în litigiu.
Raportul a fost comunicat la data de 22 octombrie 2013, de la care a trecut termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Părţile nu au depus un punct de vedere asupra raportului.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 665 alin. (6) din C. proc. civ. „încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată exclusiv cu apel numai de creditor, în termen de 5 zile de la comunicare”.
În speţă, prin Încheierea nr. 3404 din 27 martie 2013, Judecătoria Slatina a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de executorul judecătoresc V.C. în numele creditorului R.M. privind încuviinţarea executării silite a titlului executor constând în Sentinţa civilă nr. 6103 din 29 octombrie 2008 a Judecătoriei Slatina în contradictoriu cu debitorii R.I. şi R.F.
Creditorul R.M. a formulat apel împotriva acestei încheieri, iar prin Decizia nr. 111 din 22 mai 2013, Tribunalul Olt a anulat, ca netimbrat, apelul declarat.
Faţă de dispoziţiile legale menţionate, decizia nu mai este supusă recursului.
Aşa fiind, instanţa urmează să respingă, ca inadmisibil recursul, în temeiul textului de lege menţionat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de R.M. împotriva Deciziei nr. 111 din 22 mai 2013 Tribunalul Olt, secţia I civilă.
Fără nici o cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 28 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5496/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5529/2013. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
