ICCJ. Decizia nr. 5631/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5631/2013
Dosar nr. 3717/1/2013
Şedinţa publică din 4 decembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. 3717/1/2013 la data de 27 iunie 2013, numitul A.D. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anularea Încheierii nr. 2910 din 28 mai 2013, pronunţată de această instanţă în Dosar nr. 74/1/2013.
În motivare, revizuentul a arătat că, prin încheierea sus-menţionată s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei având ca obiect cererea de revizuire formulată împotriva Sentinţei civile nr. 5833 din 17 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi trimiterea spre competentă soluţionare Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Această soluţie, arată revizuentul, încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziilor nr. 1634 din 9 mai 2000, pronunţată în Dosar nr. 67/2000 şi nr. 231 din 19 ianuarie 2012, pronunţată în Dosar nr. 12602/2/2010 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Condiţiile de admisibilitate a prezentei cereri de revizuire sunt îndeplinite, întrucât hotărârile evocate au caracter definitiv, sunt potrivnice, există tripla identitate prevăzută de art. 1201 C. civ., întrucât toate cele trei cauze au ca obiect aceeaşi fişă a postului modificată nelegal la 3 februarie 1999, înscris nou, descoperit în şedinţa publică de la 1 martie 2012.
Referitor la termenul de declarare a cererii de revizuire arată că acesta este de o lună, încheierea obiect al prezentei căi extraordinare de atac a fost pronunţată la data de 28 mai 2013, iar cererea a fost înregistrată la data de 27 iunie 2013.
Revizuentul mai arată că în cauză sunt incidente inclusiv dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., susţinând că fişa postului la care s-a făcut trimitere anterior, reprezintă un înscris nou în accepţiunea acestui text de lege.
De asemenea, consideră că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Legea contenciosului administrativ, conform cărora „constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României …”, respectiv, în ceea ce priveşte drepturile salariale şi dreptul la pensie deduse judecăţii pe fond.
Mai arată că, prin calificarea eronată a actelor contestate de revizuent, respectiv, Ordinul nr. 1108 din 10 noiembrie 2006, înregistrat în carnetul de muncă al revizuentului la poziţia 102, Ordinele nr. 1380 din 21 noiembrie 2006, nr. 257 din 28 februarie 2008 şi nr. 289 din 3 martie 2008, neînregistrate în carnetul de muncă, şi refuzul nejustificat de a le cenzura în contencios administrativ şi fiscal conform dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, prin hotărârile pronunţate, instanţele au depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare a unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia, motiv pentru care constituie un remediu procesual numai în cazurile strict determinate de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanţa de apel prin neapelare, sau dacă a fost dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
În speţă, hotărârea ce face obiectul prezentei cereri reprezintă o încheiere de şedinţă prin care s-a examinat doar regularitatea formală a sesizării secţiei I civile a Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin prisma competenţei funcţionale a acesteia, dispunându-se scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea ei secţiei de contencios administrativ şi fiscal.
Cum această încheiere premergătoare nu stipulează asupra unor probleme de fond ce ţin de soluţionarea litigiului, de natură să aducă atingere puterii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, ea nu poate constitui obiectul unei cereri de revizuire.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.D., împotriva Încheierii nr. 2910 din 28 mai 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5630/2013. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 5632/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
