ICCJ. Decizia nr. 5650/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5650/2013
Dosar nr. 9831/105/2006
Şedinţa publică din 5 decembrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia civilă nr. 28 din 30 aprilie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins excepţia lipsei de interes ca neîntemeiată. A respins ca nefondat apelul formulat de contestatoarea M.S.M., decedată pe parcursul procesului, în drepturile căreia s-a subrogat moştenitoarea acesteia, N.V., în calitate de legatar universal, împotriva Sentinţei civile nr. 588 pronunţată la 13 aprilie 2007 de Tribunalul Prahova.
A admis apelul formulat de intimatul Consiliul Judeţean Prahova împotriva aceleiaşi sentinţe şi a admis cererea de intervenţie accesorie a intimatului Muzeul de Istorie şi Arheologie Prahova. A schimbat în parte sentinţa în sensul că a respins în tot contestaţia ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, reclamanta a formulat Notificarea nr. 531 din 7 august 2001 prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului compus din construcţie şi teren în suprafaţă de 550 mp situat în municipiul Ploieşti, str. K. nr. X, judeţ Prahova. Notificarea i-a fost însă respinsă prin Dispoziţia nr. 324 din 30 octombrie 2006, astfel că, sub aspectul interesului nu se poate reţine că apelanta nu avea interes în promovarea prezentei acţiuni.
În ceea ce priveşte susţinerile formulate de intimat privind identitatea de obiect şi cauză între prezenta speţă şi cea soluţionată irevocabil prin Decizia nr. 107 din 11 aprilie 2011 a Curţii de apel Ploieşti, prin care s-a soluţionat solicitarea apelantei privind dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii privind acelaşi imobil, Curtea a reţinut că acestea sunt întemeiate,
Astfel, obiectul Dosarului nr. 7306,8/105/2008 al Curţii de Apel Ploieşti l-a constituit Notificarea nr. 535 din 7 august 2001 şi constatarea dreptului acesteia de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în imobilul situat în Ploieşti, P.V. Nr. Y, fostă V.I.S. nr. Y1 în suprafaţă de 500 mp şi imobilul construcţie compus din 4 apartamente.
În prezenta cauză s-a solicitat de către apelanta contestatoare restituirea în natură a imobilelor pentru care s-a constatat iniţial dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, respectiv pentru 4 apartamente din imobilul situat în Ploieşti, str. K. nr. X, judeţul Prahova (fostă V.I.S. nr. Y1, judeţul Prahova).
Într-adevăr, instanţa, prin sentinţa pronunţată a constatat dreptul contestatoarei de a beneficia de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru 4 apartamente din imobilul imposibil de restituit în natură situat în Ploieşti, str. K. nr. X, judeţul Prahova (fostă V.I.S. nr. Y1, judeţul Prahova) şi a stabilit în favoarea contestatoarei plata unor despăgubiri pentru acel imobil ce urmează să fie calculate de către Comisia Centrală de pe lângă Cancelaria Primului Ministru, de stabilire a despăgubirilor. Ori, deşi nu se poate vorbi de triplă identitate de obiect, cauză şi părţi între cele două solicitări, se observă că apelanta a solicitat o dată restituirea prin echivalent, a despăgubirilor privind un imobil, pentru ca ulterior să solicite prin o nouă notificare restituirea în natură a aceluiaşi imobil situat în str. V.I.S. nr. Y1., oferind de fapt şi alte coordonate pe lângă adresa menţionată anterior. Faptul că strada în timp şi-a schimbat denumirea, precum şi faptul că într-o cerere se dau anumite coordonate ale imobilului, iar în cealaltă se schimbă coordonatele şi descrierea, nu constituie în fapt o premisă din care să reiasă că sunt imobile distincte, atât timp cât din documentele existente la dosar rezultă că cererile apelantei se axează asupra imobilului evidenţiat în Anexa Decretului nr. 92/1950 pentru naţionalizarea unor imobile din judeţul Prahova, la fila 8, poziţia nr. 130 unde figurează înscris numitul D.Gh.Gh. din Ploieşti, cu 4 apartamente, situate în Ploieşti, V.I.S. nr. Y1.
2. Recursul
2.1. Motive
Reclamanta a declarat recurs prin care a formulat următoarele critici:
Faţă de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., hotărârea este nelegală deoarece instanţa a interpretat greşit Notificările nr. 531/2001 şi 535/2001 care nu vizează acelaşi imobil cu cel la care se referă Decizia nr. 107/2011 a Curţii de Apel Ploieşti.
Prin notificările formulate autoarea reclamantei a solicitat măsuri reparatorii pentru 4 clădiri denumite 4 apartamente în decretul de expropriere şi pentru terenul aferent acestora în suprafaţă totală de 1.547 mp.
Faţă de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., instanţa de apel nu a motivat în drept hotărârea pronunţată, încălcând dispoziţiile art. 261 C. proc. civ. Motivarea este insuficientă şi nu se referă la probele administrate în cauză, nefiind în concordanţă cu acestea.
Hotărârea este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
2.2. Analiza recursului
Recursul este întemeiat în sensul următoarelor considerente:
Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta a solicitat desfiinţarea Dispoziţiei nr. 324/2006 emisă de Consiliul Judeţean Prahova privitor la notificarea având ca obiect restituirea în natură a imobilului compus din construcţie şi teren în suprafaţă de 550 mp, situat în Ploieşti, str. K. nr. X, judeţ Prahova.
În raportul de expertiză tehnică judiciară topografică depus la 30 ianuarie 2009 se arată că terenul în suprafaţă de 1.547 mp, fostă proprietate a fraţilor Dobrescu, amplasat pe strada Piaţa V.I.S. nr. Y1, Ploieşti, în prezent fiind împărţit la următoarele adrese: P.V. Nr. Y; str. K. nr. X; str. C.T.G. nr. Z.
Decizia civilă nr. 107 din 11 aprilie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, reţinută cu autoritate de lucru judecat de către instanţa de apel, s-a referit la dreptul reclamantei de a beneficia de măsuri reparatorii pentru imobilul din Ploieşti, P.V. Nr. Y, fostă V.I.S. nr. Y1.
Prin urmare, obiectul celor două procese nu este identic, astfel încât instanţa de apel a făcut aplicarea greşită a prevederilor art. 1201 C. civ., motiv pentru care, criticile formulate de către recurentă întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Întrucât prin soluţionarea cauzei pe temeiul autorităţii lucrului judecat, instanţa de apel nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi admis şi cauza va fi trimisă spre rejudecarea fondurilor apelurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta N.V. împotriva Deciziei civile nr. 28 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiaşi instanţe de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5648/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5657/2013. Civil → |
|---|
