ICCJ. Decizia nr. 572/2013. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zimnicea sub nr. 1506/339/2012 la data de 6 iunie 2012 reclamanta SC E. SRL - Societate în Insolvență a chemat în judecată pe pârâta SC M.C. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 30692,05 lei reprezentând contravaloare agregate minerale furnizate cu 9 facturi fiscale emise în perioada 13 iunie 2009 - 28 septembrie 2009.
Prin sentința civilă nr. 1542 din 28 iunie 2012, Judecătoria Zimniceaa admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu de instanță și în consecință, a declinat competența teritorială de judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.
Pentru a pronunța astfel, Judecătoria Zimnicea a reținut că potrivit facturilor de care se prevalează reclamanta, sediul pârâtei era în Găești, județul Dâmbovița, iar, potrivit extrasului de la registrul comerțului, sediul din Zimnicea a avut la bază contractul de comodat din data de 17 septembrie 209 (adică pe perioada derulării raporturilor dintre părți și, în continuare, pe facturile ulterioare schimbării sediului în Zimnicea, pârâta a figurat tot cu sediul în Găești) - acesta fiind oricum expirat de la data de 30 iunie 2010 - și tot la sediul din Găești a fost citată pentru conciliere pârâta.
Instanța a apreciat, prin prisma art. 10 C. proc. civ., că în Găești urma să aibă loc executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii.
Astfel, în absența vreunei dovezi oficiale și valabile la data promovării cererii de chemare în judecată, cu privire la un sediu oficial al pârâtei, pe raza localităților situate în competența teritorială a Judecătoriei Zimnicea și care eventual, să atragă competența teritorială a acestei instanțe în condițiile art. 5 C. proc. civ., Judecătoria Zimnicea a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Găești, pe raza căreia urma să aibă loc executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 17 iulie 2012 sub nr. 1506/339/2012.
Prin sentința civilă nr. 3503 din 23 noiembrie 2012, Judecătoria Găești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența teritorială de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Zimnicea. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la înalta Curte de Casație și Justiție în vederea judecării conflictului de competență.
Pentru a pronunța astfel, Judecătoria Găești a reținut că potrivit dispozițiilor art. 7 C. proc. civ., cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la sediul ei principal, sau la instanța locului unde ea are reprezentanță, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârșite de acesta.
De asemenea, conform art. 10 pct. 1 C. proc. civ., mai este competentă instanța de la locul prevăzut în contract pentru executarea obligației.
Instanța a arătat că ultimul sediu al pârâtei nu este în raza de competență a Judecătoriei Găești, ci în cea a Judecătoriei Zimnicea, așa cum rezultă din certificatul constatator nr. 678857 din 30 mai 2012, iar în cauză nu s-a făcut dovada locului executării contractului, astfel că a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, conform art. 22 C. proc. civ., a înaintat dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.
înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente teritorial în soluționarea pricinii, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei la Judecătoria Zimnicea, pentru următoarele considerente:
în motivarea acțiunii, reclamanta SC E. SRL, societate în insolvență a indicat domiciliul pârâtei debitoare SC M.C. SRL în Zimnicea, jud. Teleorman.
Potrivit art. 7 C. proc. civ. cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la sediul ei principal, sau la instanța locului unde ea are reprezentanță, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârșite de acesta.
Art. 10 C. proc. civ. stabilește că, în afara de instanța domiciliului pârâtului mai sunt competente (competența alternativă), instanța locului executării contractului.
Pârâta nu s-a prezentat în instanță, însă fostul asociat unic al societății pârâte, numitul P.N., a depus la dosarul Judecătoriei Găești înscrisuri în dovedirea faptului că adresa corectă a sediului pârâtei este Zimnicea, jud. Teleorman, iar fostul sediul social al pârâtei, respectiv cel din Găești coincide cu domiciliul lui.
Conform înscrisurilor depuse și în raport de certificatul constatator din 30 mai 2012 emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului (fila 18 în dosarul Judecătoriei Zimnicea), precum și că la data cererii de chemare în judecată sediul pârâtei era la adresa din orașul Zimnicea și în cauză nu s-a făcut dovada locului executării contractului, reiese fără îndoială că incidența art. 10 alin. (1) C. proc. civ. este exclusă, deoarece nu se poate reține că pârâta nu are un sediu oficial, pentru a fi competentă instanța de la locul prevăzut în contract pentru executarea obligației.
Mai mult, întrucât obiectul cauzei deduse judecății situează litigiul în sfera competenței teritoriale alternative, determinarea instanței competente se realizează și în raport de art. 12 C. proc. civ., potrivit căruia reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.
Cum în speță alegerea a fost deja făcută, reclamanta SC E. SRL introducând acțiunea pe rolul Judecătoriei Zimnicea, această instanță urmează să judece cauza fiind legal învestită inițial din punct de vedere al competenței teritoriale.
în considerarea celor ce preced, înalta Curte în pronunțarea regulatorului de competență conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea.
| ← ICCJ. Decizia nr. 571/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 570/2013. Civil → |
|---|
