ICCJ. Decizia nr. 5778/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5778/2013
Dosar nr. 5523/1748/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 11 decembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin Procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. 0487332 din 19 decembrie 2011 contravenientul R.A.Ş. a fost sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că la data de 20 iunie 2011 a circulat, fără a deţine rovinietă valabilă, pe Autostrada A2 km 12 + 450 m Glina, judeţ Ilfov.
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 10 ianuarie 2012, petentul R.A.Ş. a solicitat instanţei anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei întocmit de intimata CNADNR - SA Cestrin.
Prin Sentinţa nr. A233 din 13 martie 2012, Judecătoria Constanţa şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Pentru a decide astfel, Judecătoria Constanţa a reţinut că petentul a fost sancţionat contravenţional pentru o contravenţie ce a fost săvârşită şi constatată pe raza localităţii Glina. Or, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, competenţa de soluţionare a plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de contravenţie aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia şi, cum în speţă, locul săvârşirii contravenţiei este pe raza localităţii Glina, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 337/1993, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Cornetu.
Prin Sentinţa nr. 4178 din 28 mai 2013, Judecătoria Cornetu, la rândul său, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Pentru a decide astfel, Judecătoria Cornetu a reţinut următoarele:
Având în vedere intrarea în vigoare, la data de 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, lege publicată în M. Of., Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, s-a apreciat ca, în raport de noile prevederi înscrise în actul normativ enunţat, respectiv cele ale art. III din cuprinsul Secţiunii 2 - Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal -, coroborate cu cele ale art. XXIII alin. (l) din Capitolul III - Dispoziţii tranzitorii şi finale, Judecătoria Cornetu nu mai este competentă să judece pricina, întrucât domiciliul petentului din cauza dedusă judecăţii se afla în Constanţa, str. U., acesta fiind în circumscripţia Judecătoriei Constanţa.
Pentru stabilirea competenţei instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile Hotărârii de Guvern nr. 337 din 9 iulie 1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, cu modificările şi completările ulterioare.
De asemenea, instanţa a apreciat că o interpretare contrară a prevederilor menţionate, interpretare ce poate deriva din distincţia înscrisă în Secţiunea 2 a Legii nr. 2/2013 - Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal, potrivit căreia materia contravenţională nu este inclusă în sfera contenciosului administrativ şi fiscal, nu ar fi în concordanţă cu scopul avut în vedere de legiuitor.
Judecătoria Cornetu a apreciat că, dacă s-ar putea vorbi de o limitare a aplicării dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea 2/2013, în raport de distincţia materie contravenţională/materia contencios administrativ şi fiscal, această limitare se poate referi exclusiv la teza a II-a a art. XXIII alin. (1) "(..) precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal (..)", în sensul că doar instanţele, astfel învestite, ce judecă în materia contenciosului administrativ şi fiscal, şi nu şi cele care judecă, în căile de atac, în materie contravenţională, pot dispune potrivit art. XXIII alin. (4) din Legea nr. 2/2013. Însă, şi sub acest aspect, s-a apreciat că dispoziţiile art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, sunt lămuritoare.
Judecătoria Cornetu a mai reţinut că în cauză nu există un conflict negativ de competenţă în soluţionarea cauzei deoarece Judecătoria Constanţa şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Cornetu în temeiul dispoziţiilor art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în timp ce Judecătoria Cornetu, invocând reglementări legale noi, intervenite ulterior primei declinări de competenţă, respectiv art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, şi-a declinat, la rândul său, competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, în realizarea obligaţiei de a pune în aplicare noile prevederi legale.
La Judecătoria Constanţa Dosarul a fost reînregistrat sub nr. 5523/1748/2012 iar prin Sentinţa civilă nr. 11253 din 20 septembrie 2013, Judecătoria Constanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi l-a înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Constanţa a reţinut următoarele:
Potrivit art art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi.
Dispoziţiile menţionate nu se referă însă la dosarele având ca obiect plângeri contravenţionale aflate pe rolul judecătoriilor.
În consecinţă, în baza disp. art. 21 C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (2) C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului, în conformitate cu disp. art. 20 alin. (3) C. proc. civ.
Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, contravenţiilor prevăzute la art. 8 din acest act normativ le sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Prin dispoziţiile art. III alin. (2) din Legea nr. 2/2013, după dispoziţiile art. 10 din O.G. 15/2002, s-a introdus un nou articol, art. 101, potrivit căruia: „prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (..) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul. "
Dispoziţiile art. 101 mai sus arătate, în lipsa unor norme tranzitorii instituite prin dispoziţiile Legii nr. 2/2013, în raport de prevederile art. 725 alin. (2) C. proc. civ. sunt aplicabile doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii norme de competenţă, nu şi celor în curs de soluţionare.
Soluţia se impune şi în raport de interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor tranzitorii cuprinse în art. XXIII alin. (1) - (4) din Legea nr. 2/2013, care se referă în mod restrictiv doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal (nu şi în materia contravenţională) şi cu indicarea instanţelor pe rolul cărora se află astfel de procese, respectiv, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi curţile de apel.
În cauza supusă analizei, se constată că plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul unei judecătorii, anterior adoptării Legii nr. 2/2013, anume la data de 10 ianuarie 2012, caz în care competenţa materială de soluţionare revine, potrivit prevederilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 coroborat cu ale art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 Judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Cum, contravenţia a fost săvârşită în localitatea Glina, judeţ Ilfov, aflată în circumscripţia Judecătoriei Cornetu, acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5756/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5786/2013. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
